1. CAND CETATENII SUNT MAI DESTEPTI CA NOI ...
Marginalii la un scandal public
VASILE DANCU
Arestarea lui Sorin Ovidiu Vantu a produs o furtuna mediatica. A aparut o
tabara a aparatorilor care au cerut nici mai mult nici mai putin decat o revolutie
in strada pentru a apara sindicatele sau libertatea cuvantului, dar si o tabara a
acuzatorilor, partizani pentru un justitiarism, uneori dus dincolo de speta
juridica aflata in chestiune.
Cert este ca agenda publica a fost dominata de acest subiect, chiar daca
audientele nu au crescut semnificativ in aceasta perioada. Puterea a fost acuzata
de incercarea de a deturna opinia publica de la criza economica si sociala, dar
presa a facut exact acest lucru: a supravizibilizat acest eveniment.
Notorietatea acestui eveniment a ajuns la cote spectaculoase, dar evolutia
perceptiei publice si a evaluarilor nu s-a modificat semnificativ. Cei care s-au
pronuntat alarmist asupra fortei media nu au foarte multe argumente,
mediatizarea masiva influenteaza deja foarte putin. Telespectatorii, cititorii,
cetatenii – pana la urma, au inceput sa inteleaga, au deja anticorpi si mecanisme
de aparare. Uneori cred ca oamenii sunt mai inteligenti decat noi, actorii publici:
jurnalisti, politicieni sau analisti.
Realitatea noastra halucinanta, a controversei continue, a bataliei fara reguli,
oamenii au inceput sa o poata gestiona cognitiv. Inteleg logica lucrurilor si nu
mai sunt usor de pacalit. Mai greu se poate ridica un val de emotie sau de
speranta.
Dar sa nu anticipez, haideti sa urmam trei pasi ai unei demonstratii de realism
pe care ne-a dat-o opinia publica romaneasca in aceasta saptamana.
1. Notorietatea uriasa
In data de 9 septembrie, odata cu arestarea lui Sorin Ovidiu am facut un studiu
de perceptie publica cu ideea de a-l repeta peste cateva zile pentru a vedea
traseele emotiei colective si modul de influentare pentru unele judecati sociale:
imaginea lui SOV, atribuirea vinovatiei in scandalul FNI si altele

2. Notorietatea scandalului este imensa, iar Sorin Ovidiu Vantu are o imagine care
porneste ca negativa, dar nu se schimba fundamental nici dupa o saptamana de
bombardament mediatic. Detectam o mica scadere, ca rezultatanta a unei
saptamani de dezbateri.
Dezbaterea mareste justitiarismul opiniei publice, la intrebarea vinovatiei lui
SOV si la cea privitoare la oportunitatea arestarii lui oamenii raspund aproape
identic. Procentul creste pe parcursul saptamanii de mediatizare, ceea ce pentru
un cercetator al opiniei publice nu este o surpriza.

3. E adevarat, cei care se uita zilnic la Realitatea TV sunt influentati sa spuna ca
SOV nu ar trebui arestat, dar influenta este minima. Televiziunile nu au avut o
influenta deosebita asupra perceptiei publice in aceasta saptamana.

4. La intrebarea care incearca sa identifice castigatorul arestarii lui Vantu, cei mai
multi nu pot spune nimic , iar saptamana de mediatizare nu face lumina. Traian
Basescu ”castiga” doar un procent. Daca ne uitam atent pe lista deschisa de
variante avansata de romani, vedem ca idea de justitie este aproape absenta.
Putem spune ca oamenii vad justitia mai degraba ca o rezultanta a unor
confruntari sociale sau politice.

5. Procentele nu se schimba nici la intrebarea, daca Traian Basescu a ordonat
arestarea lui SOV, idee mediatizata masiv. Publicul se imparte in trei parti, iar
procentele sunt identice in 9 si 15 septembrie, cei mai multi, 39%, crezand ca
Presedintele Romaniei este responsabil pentru arestare.
2. Increderea in justitie.
La intrebare privind increderea in justitie evolutia este una defavorabila justitiei,
justitia pierde procente chiar si in interiorul unui mic ”nucelu dur” al celor care
aveau incredere multa pana in acest moment.

6. Doar 12% dintre romani au incredere in justitie si acest lucru are o mare
influenta asupra judecatilor generale legate de verdicte si evolutiile viitoare ale
societatii. In functie de aceasta stare oamenii fac rationamente anticipativ.
O asemenea dinamica a unei saptamani de mediatizare intensa asociata cu o
perceptie a vinovatiei lui SOV privind FNI, imagine transmisa timp de un
deceniu si utilizata ca obiect de campanie ar fi fost de asteptat ca va crea o
emotie si o speranta de retinere si condamnare a lui SOV.

7. 3. Opinia publica este realist-pesimista.
Opinia publica nu se mai inflacareaza de campaniile media, am putea spune
ca s-a desensibilizat si crede ca, prin conjunctia tuturor factorilor, Sorin
Ovidiu Vantu nu va fi condamnant, ci eliberat.
Nu cred ca oamenii fac distinctia fina legata de faptul ca aici nu este vorba
de procesul FNI ci de o anexa a acestui scandal, adica favorizarea
infractorului. Cred ca este vorba, mai degraba, despre anticiparea unor
situatii viitoare. La prima vedere ne poate parea ca oamenii se contrazic, de
ce cred ca SOV trebuia arestat, din moment ce cred ca va fi eliberat. Cred
ca este vorba despre pierderea sperantei in statul de drept si in justitia
romana. In fond, suntem in mijlocul unui joc de tip lose –lose, nici macar
nu un joc cu suma nula. Pierde si justitia, pierd si invingatorii ei.
In cele din urma, pierdem si noi, spectatorii, indiferent daca am fluierat
sau am aplaudat la acest meci.

8. Acest realism social, combinat cu credinta vinovatiei lui SOV, este un
factor de perceptie care de explica o evolutie a Romaniei spre cinism, apatie
politica si neparticipare.