1. METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE
TEHNICA CAUZOMETRIEI
(conform Golovaha şi Kronik, 1984)
INTRODUCERE
Tehnica cauzometriei reprezintă operaţionalizarea principalelor noţiuni ale concepţiei cauzal-
teleologice asupra timpului psihologic. Titlul propus pentru această twhnică are la origine semnificaţia
cuvintelor latine causa (cauza) şi metrum (măsura, a măsura). Noţiunea de ‘causa’ desemnează şi relaţiile
teleologice ‘mijloc-scop’ (în acest sens Aristotel utiliza termenul de ‘causa finalis’), astfel incit
cauzometria presupune atât studiul relaţiilor cauzale propriu-zise intre evenimentele autobiografice cât şi
studiul relaţiilor teleologice între acestea. Titlul reflectă şi scopul diagnostic pe care îl urmăreşte -
identificarea reprezentărilor persoanei despre caracterul legăturilor cauzale şi teleologice dintre
evenimentele vieţii sale.
Cauzometria poate fi inclusă în categoria metodelor şi tehnicilor biografice, metode cu o tradiţie
bogata în istoria psihologiei (Ribnicov, 1930; Loghinova, 1975). Spre deosebire însă de metodele
biografice tradiţionale, orientate în special spre descrierea retrospectivă a evenimentelor vieţii, scopul
cauzometriei este de a identifica imaginea subiectivă de ansamblu asupra traseului vieţii, imagine care
include în sine deopotrivă evenimente care s-au consumat în trecut, evenimente care se desfăşoară în
prezent şi evenimente care sunt planificate sau anticipate ca se vor întâmpla în viitor.
Este important să menţionăm că tehnica cauzometriei poate fi folosita atât în calitate de instrument
pentru cercetare, cât şi ca metoda de psihodiagnostic. Ca şi formă de desfăşurare poate fi considerată un soi
de anchetă biografică structurată.
APLICAREA TEHNICII
Ancheta cauzometrică se realizează individual. Durata anchetei este de 40-60 minute. Ancheta
constă din următoarele etape:
1. Etapa discuţiei preliminare / de “încălzire biografică” sau „încălzire a biografiei”
2. Alcătuirea listei / inventarului de evenimente
3. Datarea şi ordonarea cronologică a evenimentelor
4. Analiza cauzala a relaţiilor între evenimente
5. Analiza teleologica a relaţiilor între evenimente
6. Precizarea domeniilor de apartenenţa a evenimentelor
1. Discuţia sau convorbirea prealabila
Cercetătorul (intervievatorul) face cunoştinţa cu subiectul (intervievatul) încercând:
• să stabilească cu acesta o relaţie de încredere reciprocă;
• sa-i trezească interesul pentru cercetare / autocunoaştere;
• sa activeze procesul de conştientizare a traseului vieţii, stimulând reflecţii despre trecutul, prezentul şi
viitorul persoanei.
Rezistenţa psihologică ce apare în cazul examenului psihodiagnostic şi erorile cauzate de aceasta
– tendinţa de faţada, oferirea informaţiei dezirabile din punct de vedere social, tendinţa de validare a
expectanţelor psihologului – se manifesta şi în cadrul analizei biografiei subiectului prin aşa numitul efect
de protecţie a biografiei (Loghinova, 1975).
Tehnica cauzometriei (Golovaha & Kronik, 1984)
1

2. Una din deosebirile cauzometriei constă în faptul că aceasta, oferind posibilitatea cercetării
traseului vieţii, nu presupune în calitate de condiţie obligatorie evitarea fenomenului de protecţie a
biografiei şi atingerea unui grad de sinceritate maximă din partea unei persoane. Totuşi, spre deosebire de
alte tehnici de studiu a biografiei persoanei, cauzometria oferă prin însăşi modul în care este conceputa
posibilitatea diminuării şi chiar a evitării efectului de protecţie a biografiei. În momentul în care subiectul
este rugat sa identifice cele 15 evenimente autobiografice el o poate face şi intr-o maniera cifrata: fraze
scurte, desene, pictograme, simboluri etc.
Este de dorit ca discuţia sau convorbirea preliminară să se realizeze cu o zi-doua înaintea derulării
celorlalte etape. Acest lucru este important pentru ca subiectul sa fie pregătit interior, sa dispună de timp
pentru a reflecta individual asupra trecutului şi viitorului sau. Invitaţia de a medita puţin asupra traseului
vieţii actualizează informaţia autobiografica asigurând o mai bună reprezentativitate a evenimentelor
relatate şi analizate în contextul aplicării cauzometriei.
Este important de a cointeresa intervievatul în rezultatele cercetării. Intervievatului i se sugerează
că în cercetarea la care participă el apare mai curând în calitate de expert al propriei vieţi decât ca subiect
pasiv. Pe parcursul cercetării el va reuşi sa-şi conştientizeze viaţa intr-o manieră sintetică şi globală, să-şi
creeze o imagine mai clară despre ceea ce a fost, ce va fi şi cum este existenţa sa. Experienţa utilizării
cauzogramei a arătat că alături de valenţele diagnostice ale acestei metode ea poate îndeplini şi o funcţie
formativă, facilitând o mai buna înţelegere şi evaluare a etapelor traseului vieţii, poate ajuta subiectul sa-şi
conştientizeze propriile planuri şi intenţii.
Instrucţiuni:
“Mă numesc <numele>. Reprezint <instituţia>. La ora actuală realizez un studiu referitor la modul
în care oamenii percep trecutul, prezentul şi viitorul personal, ce sentimente au şi cum apreciază timpul
vieţii sale. Cercetarea se realizează doar în scopuri ştiinţifice. Pentru participarea în această cercetare avem
nevoie de persoane mature, care au o anumită experienţă în viaţă, predispuşi spre reflecţie asupra propriei
vieţi, capabili să o analizeze constructiv. Vă rugăm să ne ajutaţi în aceasta investigaţie care este importantă
şi interesantă.
Dacă nu aveţi nimic împotrivă, aşi dori să ne întâlnim cu Dvs. când vă este mai comod pentru un
interviu care nu va dura mai mult de o oră. Dvs. veţi avea un rol puţin neobişnuit - veţi fi în postura de
expert al propriei vieţi şi veţi fi rugat(ă) să analizaţi diferite evenimente din viaţa Dvs. În acelaşi timp, Dvs.
nu veţi fi obligat(ă) să-mi comunicaţi nimic din ceea ce consideraţi că nu este cazul să expuneţi. Pe mine
mă interesează în primul rând unele aspecte formale despre modul în care Dvs. va percepeţi trecutul,
prezentul şi viitorul personal. Participarea în cercetare poate sa fie utilă şi pentru Dvs. Veţi avea
posibilitatea ca, intr-o manieră detaliată şi atmosferă relaxată, să vă antrenaţi în analiza propriei vieţi. În
final, ca rezultat al acestei analize, Dvs. veţi putea mai uşor să găsiţi soluţii pentru propriile probleme”.
După obţinerea acordului de a participa în cercetare subiectului i se va cere sa efectueze o sarcina
preliminara - testul cercurilor timpului (Cottle, 1976)
Testul cercurilor timpului (Cottle, 1976)
Instrucţiuni:
“Utilizând trei cercuri încercaţi să reprezentaţi grafic pe hârtie modul în care Dvs. percepeţi
timpul. Cercurile vor reprezenta trecutul, prezentul şi viitorul Dvs. Amplasaţi aceste cercuri astfel încât ele
să reprezinte percepţia interacţiunii între trecutul, prezentul şi viitorul Dvs. Puteţi utiliza cercuri de diferite
dimensiuni. Indicaţi, care dintre cercuri corespunde trecutului, prezentului şi viitorului personal”
Pe lângă faptul că acest test oferă o informaţie superficiala despre percepţia subiectului asupra
timpului personal/autobiografic, el îndeplineşte şi funcţia de ‘încălzire’: introduce persoana în situaţia
cercetării/diagnosticului, îndeplinind rolul de impuls spre meditaţii asupra vieţii personale ca un tot întreg:
trecut, prezent şi viitor.
2. Alcătuirea listei sau inventarului de evenimente
Tehnica cauzometriei (Golovaha & Kronik, 1984)
2

3. Scopul acestei etape este de a crea lista evenimentelor autobiografice elementare şi semnificative
pentru subiect. În aceasta listă se includ atât evenimente ale trecutului cronologic cât şi cele ale viitorului
cronologic. Alcătuirea listei evenimentelor începe cu explicarea în detaliu a semnificaţiei noţiunii de
‘eveniment’
Instrucţiuni:
“Acum să trecem la partea cea mai importantă a discuţiei noastre. În această etapă Dvs. veţi fi
rugat sa analizaţi unele dintre evenimentele vieţii personale. Pentru a comunica eficient şi a evita
neînţelegerile ce pot apărea în timpul acestei discuţii să convenim pentru început asupra semnificaţiei
cuvântului ‘eveniment’. Vom considera ‘eveniment’ orice schimbare în viaţa Dvs. Această schimbare poate
interveni în societate sau în natura, în lumea din interiorul Dvs. (în gândire, sentimente, valori), în starea
sănătăţii Dvs., în cele din urmă, această schimbare poate interveni în comportamentul şi activitatea Dvs. la
serviciu, acasă, în comunicarea cu prietenii etc. Astfel - orice schimbare este un eveniment. În acelaşi timp,
când vom vorbi despre ‘eveniment’ întotdeauna vom avea în vedere o anume modificare concreta,
modificare care are loc momentan sau suficient de repede. Aceste schimbări concrete le vom defini ca fiind
„evenimente elementare” sau pur şi simplu „evenimente”. Dacă însă ne vom referi la o anumit interval de
timp din viaţa noastră, în acest caz evenimentul elementar va fi, fie începutul acestei perioade sau sfârşitul
acesteia”
După ce intervievatorul s-a convins de faptul că intervievatul a înţeles noţiunea de ‘eveniment’ ca
o schimbare elementară în viaţa sa, el îl va ruga pe acesta să indice pe fişe separate 15 evenimente din viaţa
sa, evenimente considerate a fi cele mai importante şi semnificative.
Instrucţiuni:
“Imaginaţi-vă întreaga viaţa. Încercaţi să o vedeţi în întregime - de la naştere şi până la moarte. În
viaţa Dvs. s-au întâmplat multe evenimente, multe se vor întâmpla în viitor. Încercaţi să găsiţi (pentru Dvs.,
personal) cinci evenimente pe care le consideraţi a fi cele mai importante în viaţa Dvs. Ţineţi cont că
acestea pot fi atât evenimente care au avut loc în trecut, cât şi evenimente pe care le aşteptaţi că se vor
întâmpla în viitor. Încercaţi să ţineţi cont de schimbările care au avut loc sau se vor întâmpla în diferite
domenii ale vieţii. [Se poate aduce aminte intervievatului că schimbările pot fi în natură, societate, în lumea
interioară a persoanei (gândire, sentimente, valori), sănătate, familie, serviciu, comunicare etc.)]. Notaţi
denumirea fiecărui eveniment pe o fişă separată. Formularea titlului poate fi diferită. Puteţi să indicaţi
conţinutul evenimentului sau, dacă va este mai comod, să-l notaţi printr-un singur cuvânt convenţional;
puteţi să utilizaţi un desen sau simbol. Principala cerinţa este ca Dvs. personal sa ţineţi minte care dintre
evenimente este reprezentat pe fiecare din aceste fişe”.
Intervievatului i se oferă primele cinci fişe care sunt numerotate de la 1 la 5. Subiectul notează
evenimentele semnificative în ordinea în care acestea apar în câmpul conştiinţei. După ce au fost
completate primele cinci fişe intervievatorul propune următoarele cinci (fisele 6-10), rugând subiectul să
relateze alte cinci evenimente semnificative pentru viaţa acestuia. În final, subiectul este rugat sa noteze
încă cinci evenimente utilizând fisele 11-15. Datorită numerotării fişelor uşor poate fi identificată ordinea
în care au fost consemnate evenimentele. Acest lucru este important ulterior pentru analiza şi interpretarea
datelor.
3. Datarea şi ordonarea cronologică a evenimentelor
Intervievatul trebuie să indice pe fişe data reală sau presupusă pentru toate cele 15 evenimente.
Instrucţiuni:
“Va rog să indicaţi, cu o exactitate maximă data (anul, luna, dacă e posibil şi ziua) pentru fiecare
dintre evenimentele pe care le-aţi indicat anterior. Daca evenimentul a avut loc deja, aduceţi-va aminte
când anume. Daca este un eveniment viitor, indicaţi pe fişă data presupusa. Ţineţi cont de faptul că fiecare
dintre evenimentele pe care le-aţi indicat trebuie să fie o schimbare, de aceea fiecare eveniment trebuie sa
Tehnica cauzometriei (Golovaha & Kronik, 1984)
3

4. aibă o singură dată care corespunde momentului în care această schimbare a avut loc sau se va întâmpla. În
acest sens, dacă evenimentul pe care l-aţi indicat presupune o perioadă îndelungată de timp, o perioadă care
are un început şi sfârşit, gândiţi-vă încă o dată ce aţi avut Dvs. în vedere atunci când aţi ales acest
eveniment - începutul sau sfârşitul acestuia - şi indicaţi în mod corespunzător data (data în care a început
evenimentul sau în care acesta s-a terminat). Dacă consideraţi necesar aveţi posibilitatea de a schimba
modul în care aţi formulat acel eveniment pe fişă; puteţi utiliza o formulare mai adecvată pentru a
consemna şi reţine mai uşor evenimentul”.
În cazul în care subiectul întâlneşte dificultăţi în notare evenimentului viitor, intervievatorul poate
sugera următorul lucru:
“Consideraţi că acest eveniment întradevăr va avea loc, indiferent de faptul dacă doriţi sau nu
acest lucru. Acum încercaţi să ghiciţi când anume?”
Ordonare şi numerotare cronologica
După datarea tuturor evenimentelor intervievatul le ordonează în ordine cronologică, indicând în
dreptul fiecărui eveniment numărul cronologic al acestuia. Intervievatorul trebuie neapărat, împreuna cu
intervievatul, să verifice corectitudinea numerotării cronologice a evenimentelor. Dacă două evenimente au
una şi aceeaşi dată este necesar a se clarifica care dintre acestea a avut loc anterior şi care a intervenit
ulterior. Nu trebuie să existe evenimente cu acelaşi număr de ordine.
Datarea evenimentelor, pe lângă funcţia de bază de ordonare a acestora, mai îndeplineşte şi o
funcţie suplimentară importantă: în procesul de datare a evenimentelor atenţia intervievatului este orientată
asupra verificării dacă fiecare dintre evenimentele indicate sunt elementare sau nu. De asemenea, în cazul
în care evenimentele sunt reprezentate grafic sau prin simboluri, ulterior subiectul va avea posibilitatea de
aşi aduce aminte care a fost evenimentul consemnat consultând data care se afla alături
4. Analiza cauzala a relaţiilor dintre evenimente
Etapele anterioare nu constituie altceva decât etape ajutătoare ce facilitează scopul principal al
investigaţiei cauzometrice - identificarea şi analiza inter-relaţiilor dintre evenimentele vieţii. Această
analiză începe cu identificarea relaţiilor cauza-efect între evenimentele vieţii .
Înainte de a începe analiza cauzală fişele sunt puse împreuna una peste cealaltă şi sunt ordonate
astfel încât fişa cu ultimul eveniment cronologic (fişa 15) să se afle deasupra, urmând în ordine
descrescătoare toate celelalte fişe (fişa 1, fişa care conţine primul eveniment cronologic va fi ultima în
această serie). Subiectul dă la o parte prima fişa şi începe să analizeze toate legăturile cauzale posibile ale
acestui eveniment (fişa 15) cu celelalte evenimente.
Instrucţiuni:
“Acum trecem la etapa principală a cercetării. Va fi necesar să vă gândiţi la fiecare din aceste
evenimente şi să răspundeţi la întrebarea: ‘De ce acest eveniment a avut loc sau se va întâmpla?’. Să
începem cu evenimentul 15. Acest eveniment poate avea multe cauze, se poate întâmpla ca unele din
acestea sa fie chiar evenimentele pe care Dvs. le-aţi indicat şi care sunt anterioare acestuia în timp. Aţi
putea spune că, de exemplu, ‘evenimentul 15 se va întâmpla (s-a întâmplat) datorită faptului că s-a
întâmplat (o sa se întâmple) evenimentul 14?’. Dacă răspunsul este afirmativ acest lucru nu indică că
evenimentul 14 este singura cauză a evenimentului 15 ci doar ca între acestea există o „relaţie cauzală”. Mă
interesează doar opinia Dvs. personală, sentimentul subiectiv despre existenţa sau absenţa unei relaţii de
tipul ‘cauză-efect’ între evenimentul 14 şi 15. Trebuie să răspundeţi ‘da’, dacă credeţi că o asemenea relaţie
cauză-efect există sau ‘nu’, în cazul în care consideraţi că o asemenea relaţie nu există’.
După ce subiectul răspunde la întrebare el va pune de o parte fişa cu numărul 14, aşezând-o cu
fata în jos. Fişa 15 va rămâne în continuare în faţa subiectului, acesta trecând la a doua întrebare: ”Este
oare evenimentul 13 una din cauzele evenimentului 15?”. După ce se obţine răspunsul subiectul va aşeza
fişa 13 cu faţa în jos deasupra fişei 14. La fel vor fi analizate relaţiile cauzale posibile între evenimentul 15
şi celelalte evenimente (de la 12 la 1). După ce respondentul a analizat toate relaţiile evenimentului 15 cu
Tehnica cauzometriei (Golovaha & Kronik, 1984)
4

5. celelalte evenimente el va analiza toate relaţiile evenimentului 14 cu evenimentele anterioare acestuia (de la
13 la 1). În acest scop el va aşeza fişa 14 cu fata în sus peste fişa 15. În mod similar se vor analiza cauzele
evenimentelor 13, 12, … 2. Fiecare ciclu ulterior de analiză necesită tot mai puţin efort, deoarece numărul
de relaţii analizate se micşorează. Ca rezultat timpul necesar pentru analiză este de fiecare dată mai mic,
respondentul fiind atras de acest joc.
Pentru înregistrarea răspunsurilor intervievatorul utilizează o fişă-protocol (vezi anexele). Pe
coloanele şi rândurile matricei sunt amplasate evenimentele ordonate cronologic, reprezentate prin
numerele respective. Pentru înregistrarea analizei relaţiilor cauzale este rezervata partea triunghiulara a
matricei care se află deasupra diagonalii formate între celulele 1,1 şi 15,15. În acest caz coloanele matricei
conţin evenimentele-efect iar rândurile - evenimentele-cauza. Răspunsurile se fixează în celulele respective
ale matricei utilizându-se semnul “+” sau “1” (dacă se face doar o singură anchetă) când intre evenimente
există o relaţie cauzala şi semnul “-” sau “0” (dacă se face doar o singură anchetă) în cazul în care aceasta
nu exista. Celulele diagonale ale matricei (relaţia evenimentului cu sine însăşi) rămân întotdeauna pustii.
5. Analiza teleologică a relaţiilor dintre evenimente
În cadrul acestei etape se identifică relaţiile teleologice existente intre evenimentele vieţii evocate,
relaţii de tipul mijloc-scop. Pentru analiza acestor relaţii fişele se aranjează astfel incit fişa 1 sa se afle
deasupra iar fişa 15 dedesubt. În rest, modul de lucru cu fisele este acelaşi ca şi în cazul analizei cauzale.
Instrucţiuni:
“Aţi analizat deja eventualele relaţii de cauzalitate dintre evenimentele vieţii Dvs. Dar între
evenimente pot exista şi relaţii de alt gen - un eveniment poate fi scop sau mijloc faţă de un alt eveniment.
În continuare va trebui să analizaţi fiecare pereche de evenimente identificând daca unul din cele doua este
sau nu un scop iar celălalt un mijloc pentru atingerea acestuia. Sî începem cu evenimentul 1. Puneţi va rog
aceasta fişa la o parte şi gândiţi-va asupra motivului pentru care acest eveniment a avut loc, ce scopuri aţi
urmărit atunci când aţi realizat acest eveniment/aceasta schimbare. Bineînţeles, referitor la anumite
evenimente aceasta întrebare s-ar putea sa nu aibă nici un sens, dar în anumite cazuri ea este concludentă.
Sunteţi de acord cu afirmaţia că ‘unul din scopurile evenimentului 1 este evenimentul 2’ sau, altfel spus,
‘primul eveniment s-a întâmplat pentru ca sa se întâmple cel de-al doilea eveniment ?’ Se poate răspunde
doar prin ‘da’ sau ‘nu’, luându-se în consideraţie ceea ce vi se pare corect din perspectiva actuală. Dacă,
de exemplu, în momentul realizării evenimentului 1, Dvs. nu-l consideraţi ca mijloc pentru realizarea
evenimentului 2, dar acum, privind retrospectiv înapoi remarcaţi că totuşi acesta a fost un scop deşi
anterior fie nu aţi putut sau nu aţi dorit sa recunoaşteţi faţă de sine însuşi acest lucru, în acest caz trebuie sa
răspundeţi ‘da’, adică ‘evenimentul 2 este unul din scopurile evenimentului 1’ ”.
După ce subiectul a terminat analiza teleologica pentru evenimentul 1 el va pune fişa la o parte şi
va trece la analiza evenimentului 2. El va analiza relaţiile acestui eveniment cu toate evenimentele
ulterioare răspunzând de fiecare dată la întrebarea: “Sunt aceste evenimente scopurile acţiunii 2?”. În mod
similar se analizează scopurile evenimentelor 3, 4 … 14. Ca şi în cazul analizei cauzale, intervievatorul
trebuie să urmărească ca nici o relaţie să nu fie omisă.
Răspunsurile sunt fixate de către intervievator în partea matricei amplasată sub linia diagonala
(vezi anexa cu protocolul-matricea). Acum coloanele vor reprezenta evenimentele-mijloace iar rândurile –
evenimentele-scopuri. Răspunsurile se notează cu “+” sau “1” (dacă se face doar o singură anchetă) în
cazul în care între evenimente exista o relaţie de tipul mijloc-scop; absenţa relaţiei se marchează prin “-”
sau “0” (dacă se face doar o singură anchetă).
6. Precizarea domeniilor de apartenenţa a evenimentelor
Deoarece semnificaţia evenimentelor poate fi păstrată în taină de către intervievat (prin utilizarea,
de exemplu, a simbolurilor sau pictogramelor în scopul consemnării evenimentului pe fişă) conţinutul
evenimentelor traseului vieţii poate fi total necunoscut pentru cercetător. Pentru ca acest lucru să nu se
întâmple, după ce s-a realizat analiza cauzală şi analiza teleologică respondentul este rugat să indice care
este domeniul în care se includ evenimentele indicate.
Tehnica cauzometriei (Golovaha & Kronik, 1984)
5

6. Instrucţiuni:
„Discuţia noastră se apropie de final. Vă mulţumim pentru participare. Răspunsurile Dvs. sunt
foarte importante pentru noi, sperăm că nu v-am obosit prea mult. Pentru analiza rezultatelor acestei
cercetări în care participă mai mulţi oameni de diferite profesii şi vârste, avem nevoie de asemenea să
deţinem şi careva informaţii despre evenimentele indicate. Vă rugăm să mai analizaţi o dată fişele indicând
pentru fiecare eveniment care ar fi domeniul în care se înscrie acesta”.
În dependenta de scopurile cercetării respondentului poate să i se ofere variante diferite de
clasificare. Autorii tehnicii au utilizat următoarea clasificare:
• S - schimbări în societate
• N - schimbări în natură
• V - modificări în gândire, sentimente, valori
• Sa - modificări în sănătate
• F - schimbări în familie şi în viaţa cotidiana
• M - schimbări în serviciu, activitatea de învăţare (şcolarizare)
• L - schimbări în modul în care se petrece timpul liber, comunicarea cu ceilalţi, hobby
Făcând cunoştinţă cu clasificarea propusa participantul va nota codul respectiv pe fişa cu
evenimentul în cauza. Este de dorit ca pentru fiecare eveniment subiectul să indice un singur domeniu. În
caz de ezitare se pot nota codurile mai multor domenii, obligatoriu însă în ordine descreşterii gradului de
includere a evenimentului în acestea.
După ce au fost indicate domeniile vitale de care aparţin evenimentele relatate intervievatorul
introduce în protocolul-matrice informaţiile despre data şi domeniul fiecărui eveniment sau, în cazul în care
cel anchetat nu are ceva împotriva, retine fisele cu care s-a lucrat. Intervievatorul poate afla de asemenea şi
date biografice obiective care par a fi importante. Cu acestea procedura de anchetare ea sfârşit.
Recomandări pentru intervievatori
Experienţa utilizării cauzometriei permite să se facă o serie de recomandări practice pentru
intervievatori:
1. Pentru interviu trebuie să se aleagă un loc liniştit şi care nu creează celui intervievat anumite
asociaţii care ar direcţiona într-un anumit fel reflecţiile sale asupra vieţii. Din aceste considerente
se recomandă ca interviul să nu să se realizeze la domiciliul intervievatului sau la locul de munca
al acestuia, ci pe un ‘teren neutru’.
2. În timpul interviului subiectul apare în calitate de expert în problemele vieţii personale şi în acest
domeniu nu exista nimeni mai competent decât el însuşi. Intervievatorul trebuie să depună
maximum de efort pentru ca subiectul să simtă că anume aceasta este postura pe care el o ocupa în
cercetare.
3. Intervievatorul trebuie sa ocupe o poziţie neutră şi binevoitoare, fără a emite judecăţi de valoare.
Discuţiile inevitabile care apar pe marginea unor probleme şi evenimente din viaţă trebuie să fie
amânate până la sfârşitul interviului, în caz contrar acestea pot denatura răspunsurile subiectului.
4. Printre evenimentele evocate pot fi şi unele destul de neplăcute, analiza cărora poate trezi o
puternica rezistenta internă care poate ajunge şi până la refuzul de a mai continua. În aceste cazuri
intervievatorul trebuie ca, intr-o forma deosebit de delicata, să convingă subiectul în faptul că
acesta se poate situa ‘deasupra situaţiei’. Subiectului i se aduce aminte faptul că el este în rolul de
expert al propriei vieţi şi că sarcina pe care o are este de a analiza „la rece” relaţiile sale cu propria
existentă. Nu trebuie să existe teama de consecinţe negative, chiar dimpotrivă: obiectivarea de
câtre intervievat a reprezentărilor pe care acesta le are despre propria sa viaţa poate avea şi un
efect psihoterapeutic şi poate ajuta persoana în cauza să facă faţă mai uşor unor greutăţi în viaţă.
ANALIZA ŞI PRELUCRAREA DATELOR
Rezultatele anchetei / sondajului cauzometric pot fi prezentate sub două forme, prin:
1. Cauzomatrice = tabelul relaţiilor interevenimenţiale
Tehnica cauzometriei (Golovaha & Kronik, 1984)
6

7. 2. Cauzograma = reprezentarea grafica a legaturilor interevenimenţiale
1. Cauzomatricea
Cauzomatricea reprezintă tabelul relaţiilor inter-evenimenţiale. Ea se alcătuieşte în baza
protocoalelor pentru analiza cauzală şi teleologică care se obţin în 1-3 anchete. În cazul în care ancheta
cauzometrică se repetă (de regulă la intervale de 2 săptămâni una de alta) evenimentele generate rămân
aceleaşi în timp ce perceperea relaţiilor cauzale şi teleologice se verifică din nou.
Rândurile şi colanele matricei reprezintă evenimentele ordonate în ordinea cronologică, astfel
încât celula 1,1 corespunde evenimentului 1, celula 2,2 evenimentului 2 etc. Elementele cauzomatricei sunt
indicatorii relaţiilor inter-evenimenţiale cauzale sau teleologice. Fiecare celulă reprezintă relaţia cauzală
sau temporală care se stabileşte între două evenimente. Atunci când s-a efectuat doar o singură anchetă
cauzometrică, indicatorii relaţiilor inter-evenimenţiale din celulele matricei pot avea două valori: 1 - în
cazul în care există o relaţie cauzală sau teleologică între cele două evenimente sau 0 - în cazul în care o
asemenea relaţie nu există. În cazul în care se realizează doar o singură ancheta cauzometrică conţinutul,
adică valorile cauzomatricii, vor fi identice cu cele prezente în protocolul-matrice (va fi necesar doar de a
se opera o singura modificare: în locul semnului ‘+’ se va introduce cifra 1). Când însă în baza aceluiaşi set
de evenimente se realizează mai multe anchete cauzometrice (2 sau 3) atunci indicatorii relaţiilor inter-
evenimenţiale vor putea avea 4 valori diferite:
• 0 - absenţa relaţiei atât în prima ancheta cât şi în cea de-a doua (în cea de-a treia ancheta,
anchetă selectivă, aceasta relaţie nu va mai fi inclusă)
• 0.33 - prezenţa unei legături cauzale sau teleologice doar în una din primele două testări şi
absenţa acesteia în cea de-a treia testare;
• 0.67 - prezenţa unei legături cauzale sau teleologice doar în una din primele două testări şi în
cea de-a treia testare;
• 1.00 - prezenta legăturii în prima şi a doua testare (în cea de-a treia testare aceasta nu se mai
include).
Frecvenţele relaţiilor cauzale se înscriu în celulele situate deasupra diagonalei ce leagă celulele
1,1 şi 15,15. Evenimentul din rândul i este cauza posibilă pentru evenimentele ulterioare, iar evenimentul
din coloana j este o consecinţa posibilă a tuturor evenimentelor anterioare. Elementul Sij desemnează
gradul de încredere pe care îl are intervievatul despre faptul că evenimentul i este cauza evenimentului j, iar
evenimentul j - consecinţă a evenimentului i.
În celulele situate dedesubtul diagonalei ce leagă celulele 1,1 şi 15,15 se înscriu frecvenţele
relaţiilor teleologice. Evenimentul din linia i reprezintă în acest caz un scop posibil pentru evenimentele
anterioare, iar evenimentul din coloana j - un mijloc posibil pentru evenimentele ulterioare. În acest caz
evenimentul Sji corespunde gradului de încredere pe care îl are intervievatul despre faptul ca evenimentul j
este mijloc pentru evenimentul i, iar evenimentul i este scopul evenimentului j.
Cauzomatricea este comodă pentru o prelucrare secundară a datelor şi calculul diverşilor
indicatori empirici. Pentru analiza datelor pot fi utilizate metodele computerizate de analiză a matricelor. În
acelaşi timp cauzomatricea nu este suficient de comodă pentru o reprezentare intuitiva a datelor. Acest
neajuns poate fi uşor înlăturat prin elaborarea cauzogramei.
2. Cauzograma
Cauzograma este o reprezentare grafică a relaţiilor inter-evenimenţiale, imaginea de ansamblu
asupra relaţiilor cauzale şi teleologice identificate în cadrul anchetei cauzometrice. Ea oferă o informare
intuitiva despre semnificaţia evenimentelor (semnificaţia reală şi conştientă), despre ordinea cronologica a
acestora şi localizarea în timpul vieţii, despre relaţiile dintre evenimente.
Înainte de a se elabora cauzograma se calculează gradul de includere a fiecărui eveniment în
structura relaţiilor inter-evenimenţiale. Includerea evenimentului ii (ωi) este egala cu suma elementelor
din rândul ii şi linia ii împărţită la suma teoretica maxima:
n n
∑ sij + ∑ sji
___j =1_______j =1____ .
ωi = 100
(n - 1)2
Tehnica cauzometriei (Golovaha & Kronik, 1984)
7

8. în care n este numărul evenimentelor, iar sij şi sji - frecventa relaţiilor inter-evenimenţiale
După calcularea coeficientului de includere pentru fiecare din cele 15 evenimente, se trasează un
sistem de coordonate: axa orizontală indică data fiecărui eveniment, axa verticală - gradul de includere a
evenimentului respectiv în structura relaţiilor inter-evenimenţiale. Fiecare eveniment este reprezentat
printr-un cerc în mijlocul căruia se indica numărul cronologic al acestuia. Evenimentele care sunt în
legătură cauzală se leagă intre ele printr-o săgeată ce pleacă din trecut spre viitor (cauză → efect).
Evenimentele care sunt în legătura teleologică se leagă intre ele printr-o săgeată ce pleacă din viitor spre
trecut (mijloc ← scop).
Din analiza evenimentelor, aşa cum sunt prezentate în cauzograma, se pot identifica care sunt (1)
cauzele de baza ale evenimentului, (2) consecinţele acestuia, (3) scopurile şi (4) mijloacele sale.
În cazul în care se elaborează o cauzograma ţinându-se cont de ordinea evenimentelor şi timpului
cronologic deseori apar probleme datorita faptului ca unele evenimente şi gradul de includere a acestora
poate fi foarte apropiate (este greu sa se reprezinte pe cauzomatrice). Aceste probleme dispar în cazul în
care este elaborata cauzograma standard. În acest caz, pe axa orizontala se notează numerele cronologice
ale evenimentelor iar pe cea verticala - rangul în ierarhia includerii în reţeaua interevenimenţială.
Informaţia despre data exactă a evenimentelor şi gradul de includere se indică alături cu cifrele cronologice
şi de rang. În centrul cercului se înscrie denumirea sau sfera de includere a evenimentului respectiv.
Cauzograma standard este mai uşor de elaborat şi este mai utilă în cazul în care se compară
rezultatele pentru mai mulţi subiecţi. Ea este recomandată mai ales când suntem interesaţi în mod deosebit
de structura relaţiilor interevenimenţiale şi mai puţin de modul în care se ordonează evenimentele şi
relaţiile acestora în timpul cronologic.
Cauzogramele pot fi mult mai intuitive daca relaţiile cauzale şi teleologice sunt indicate cu culori
diferite, intensitatea culorii variind funcţie de probabilitatea relaţiei respective. Evenimentele pot fi
desemnate prin figuri geometrice diferite (cerc, pătrat, triunghi) în funcţie de sfera/domeniul vieţii pe care
îl reprezintă.
După realizarea cauzomatricii şi cauzogramei se trece la calculul indicatorilor calitativi (gradul de
includere este un coeficient cantitativ) care oferă diagnosticul diferenţiat al imaginii subiective al
traseului/drumului vieţii. În acest sens unele evenimente pot fi descrise şi analizate din punct de vedere a
semnificaţiei actuale pentru persoana în cauză, apartenenţa acestora de trecutul, viitorul şi prezentul
psihologic. Unii indicatori calitativi vor fi analizaţi ulterior în cadrul analizei diverselor fenomene ce ţin de
timpul psihologic al personalităţii [detalii în materialul secund]
Tehnica cauzometriei (Golovaha & Kronik, 1984)
8