Revista Tehnium 72_01

IANUARIE
19n
24 PAGINI-2 .lEI
- v
IN ACEST NUMAR:
• Accesorii pentru staţiile de telecomandă ~~.
soida' AF •.Voltmetruelectronic .• ·Căşti ster, ..
unealti universală • Laboratorul foto vă re;",,'"___
service _. iarna • Tir electronic

Ing.
8
7 25
11
Z=Z4dinti R 8'
'~ ~cl ~WI~~~~~~~~~.~l~-
~""'-'-U..t.."4-:-,,:,,'"j~~;'Z::J--r;/fIl7ift/01kIZ/JTIrj;26 ~~_._________... I"':l -------- .. t. . ....._--
Z =: 24 dmtl r--~"';'----I----------r
:0 m::::: 1 >
I
~i1,
, /
-1--.--.-...---A-_ _ _...I.!L...--I.._.......L..
2 gauri
Cf 2.5
receptoarelor de telecomandă -
"hti,,~•• i; diverselor comenzi pe care le
- servomecanismele reprezintă,
dispozitive electromecanice apte să
electrice deplasări liniare
leviere.
servomecanlsme la statiile de tele-
două canale, co'nstructorul
modelul, renunţînd la
filtre acordate care măresc
,",ro... '''',..",,,,, instalatieÎ.
schemelor' selectionat cîteva
servomecanisme, căutînd
conditii: constructii
sigu'ranţă în fune·
de transmisie 1/10. Piese-
15
7
le servomecanismului se asamblează pe o bucată
de tablă de OL 38, groasă de 1mm,
O variantă a servomecanismului SM 1 este con-
strucţia prezentată în figura 2, unde levierul 8 este
legat cu un resort spiral 9, pentru readucerea la zero
a levierului 8 în momentul încetării semnalului elec-
tric.
În această variantă SM 1. 1 se va utiliza un receptor
cu două canale (fig. 3),
Levierul 8 este legat printr-o tijă 10 de mecanismul
de directie al modelului.
Tot pentru un cu două canale este şi
servomecaniSlYlul SM 2 format dintr-un
eiectromotorl (3 rotaţii/ minut)
pe axul căruia este un melc 2 ce angrenează cu
o roată malcată 3, montată liber pe un ax 4. Eiectro-
motorul 1 este montat colier 5, articulat
Într-o 6, pe o 7, colier care este
într-o unuÎ contact
Între unui resort spirala.
La a mecanismului
de melcul 2 rotindu-se în continuare se va
de roata 3.
Servomecanismu! SM
receptoarelor mc,nocar1ai.
mecanismului de
de nr("n!ll~ia
mişcarea de rotaţie
o roată 3 solidară
se lIa monta liber pe un ax 5
este fixată .'a rîndul ei
.-" ..nn .. , 4 antrenează roata 8 pe
al cărei ax 9 este montat un disc programator 10
un levier 11. Axul 9 este ghidat în bucşa 12,
10
7
cu o piuliţă 13 tot pe placa 7. Pe discul programator 10
«calcă» trei perii 14, 15 şi 16, fixate în două piese 17
ŞI 18, cu ajutorul a două şuruburi 19.
Din figura 6 rezultă modul de functionare a servo-
mecanismului SM 2. La un impuls, releul R (a! recep-
torului) închide circuitul de alimentare ~I electro-
motorului 1 prin periile 14 şi 15, rotind levieru! 11 spre
stînga, care rămîne in această poziţie atîta cît
durează impulsuL la încetarea acestui impuls
motorul 1 primeşte tensÎunea de alimentare
periile 14 şi 16, aducînd levierul 11 pe poziţia «O».
impuls roteşte levierul11 spre dreapta, circuitul
de alimentare al electromotorului 1 fiind închis
periile 14 şi 15.
Deoarece cele două variante SM 2.2 şi SM
constau numai în modificarea discurilor programa-
toare, le vom analiza numai schemele (fig. a şi
electrice de legătură.
La un impuls scurt (fig. 7a) se închide circuitul
schimbînd sensul de alimentare a
MP al iar la un
lamelele 14 este
alimentare
Deci, servomecanÎsmul SM 2.2
,următoarelor comenzi: drept
stînga; dreapta.

nu.-
ru-
li
În cazul servomecanismului SM 2.3,pe lîngă comen-
zile sus-enunţate, se mai poate obţine şi comanda
stop (fig. 7b) după cum urmează:
- primul impuls de scurtă durată - comanda
stop (peria 15 întrerupe alimentarea motorului de
propulsie MP);
- al doilea impuls de scurtă durată - comanda
înapoi (peria 16 inchide circuitul de alimentare al
releului R?! !nversind polaritatea alimentării electro-
motoruluiIVlP);
- un impuls cu o durată relativ mare de timp -
comanda stînga (peria 20 Închide circuitul de alimen-
tare al electromotorului 1, rotind levierul 11 spre
stinga);
- un impuls de scurtă durată - comanda stînga
inapoi (peria 16 Închide circuitul de alimentare al
re~eului R
2
).
In continuare, comenzile se succed avînd urmă
torul ciclu: mers în linie dreaptă înainte; stop; mers
În linie dreaptă înapoi; stînga; mers la stînga înapoi;
mers în linie dreaptă înainte; stop; mers În linie
dreaptă înapoi; dreapta; mers la dreapta inapoi.
După cum rezultă din figura 7, pentru construcţia
acestor două servomecanisme sînt necesare patru
perii de contact, ceea ce conduce la redimensiona-
rea reperelor 17 şi 18, conform figurii 8.
Se recomandă ca eiectromotoarele utilizate la
construcţia servomecanismelor să fie..Jncasetate,
caseta metalică jucînd rolul unui ecran de protecţie
pentru receptorul de telecomandă care ar putea
recepţiona întrerupe riie (scînteile) rotorului.
)oL
A
MHz
1":L:: 75 splre tjJ O,3m-m~c~u'-E-m~"=""------"""',..;'
Punerea la punct a staţiilor de telecomandă reclamă
utilizarea unei aparaturi de controi cu o mare diversi-
tate de construcţii, Începînd cu instrumente univer-
sale şi terminind. cu osciloscopul catodic cu spoturi
multipie.
Desigur că de o asemenea dotare nu poate dispune
orice amator, dar un minimum de aparate confecţio
nate În acest scop, cu materiale uşor procurabile1 nu
mai constituie o problemă complicată.
Acordarea circuitelor osci!ante din etajele emiţă
tOârelor de telecomandă se poate realiza cu ajutorul
unui undamefru cu absorbţie (fig. 1) format dintr-un
circuit Le care În momentu! egalităţii frecventelor
fi =f2 asigură un semnal maxim de Inată frecventă ia
intrarea diode; 09 V. Prin detectarea semnalului, pe
instrumentul de măsură se va obţine o deviatie maximă
a acului indicator, Undametrul se montează Într-o
carcasă metaJică, pe al cărei capac se fixează o scală
etalonată (26-28 MHz) cu ajutorul unui undametru
de provenienţă industrială,
Pentru verificarea acordului final al unui emiţător,
se utilizează un măsurător de cîmp (fig. 2) format tot
dintr-un circuit LC, de la care semna!ul de înaltă frec-
venţă este aplicat printr-o diodă pe baza unui tranzistor
P 403 (f3> 100). Prezenţa semnalului este indicată de
instrumentul de măsură (35J4A de la magnetofoanele
B 41). Poziţia de «o» a acului indicator este reglată cu
r-__________________-4~.-__~1=O=O~~.
DZJ08 ?c1i
SRF *
rlZmlCm~ţ4
80 splre </Jo,lCuEm
r'A.../~-EI~J~
5 spire g; 1mm cu Ag
priza la 2,5 spfre de la punctul!
potenţiometrul P.
Circuitele oscilante pot fi acordate
ajutorul unui undametru dinamic (fig,
cipiu de funcţionare este bine curwscut
de specialitate de către amator!,
Undametrul reprezintă de fapt
venta de 27 MHz, avînd posibilitatea de
frecvenţe cu un ecart de ±1 MHz (26--2S
Tranzistorul P 403 ($, 120) este
oscilator cu emitorul la masă,
nare fiind stabilit de
coaxiaiă a ur-ui circuit
o modificare a fi-'"''''''''''
iui care poate sesizată pe In~1nl;",~'rHII!I
Deviaţia acului indicator este maxIma
egalităţii frecvenţei undameirului
lant Pentru a asigura o bună """"-'''",C.''..;;'
s-a utilizat o diodă Zenner, D,2.
torului variabil (2-12 pF) va fi efalonaV'i
metru de precizie.
Bobina L se execută «în aer» (0=14 avînd 6
spire din sîrmă de Cu-Ag cu 0 =1 mm, lungimea bobi-
ne; fiind de 14 mm, iar priza mediană la 2,5 spire de la
colector.
Montajul se introduce într-o casetă care este legată
din punct de vedere electric la polul pozitiv al sursei
de alimentare (baterie de 9 V),
f+
Cv

AUREl C. IONESCU
cupru, variază cu tempe-
I

care
reacţie
Tensiunea de este culeasă
de pe sarCina ae 2,7 a colectorulu!.
O parte din această tensiune este
întoarsă în fază către baza tranzistoru-
lui capacitatea de .JAF şi cele
celule Re formate capacităţi
de 0,1 fi şi rezistenţa de 1K.n., care
constituie bucla de reacţie a oscila-
torului, Frecvenţa oscilaţiilor, care este
inversul constantei de timp a circuitu-
Vă prezentăm construcţia unui lIolt-
metru electronic ce poate măsura ten-
sÎuni continue de la 1 V la 500 V pe
6 scale, anume: 1; 5; 10; 60; 100; 500 V.
i"'Ij..IICU':UUI are o rezistentă internă de
100 krl/V, ceea ce il situează în
clasa aparatelor cu performanţe bune.
Pentru citirea tensiunilor se va folosi
un miliampermetru cu cadru mobil de
1 mA toată scala. În funcţie de dimen-
siunile acestui aparat rezultă dimen-
siunile întregului montaj, deoarece se
minusului bateriei către
tensiunea sinusoidală
recomandă folosirea a două fire
flexibile de două culori pentru
semnal şi alta pentru termînate
cu două banane sau două cleme
codi!.
Montajul se poate realiza
cuţă dt. pertinax sau textolit de
grosime. Piesele utilizate sint de di-
mensiuni reduse. Rezistenţele pot
M. BAGHaUS
vede că se folosesc un număr mic de
piese (8 rezistenţe şi 2 potenţiometrl)..
Intregul sistem se poate monta
cutie de material plastic. Pe
superioară a cutiei se montează
mentul mA, comutatorul de scală
potenţiometrul de aducere la zero P
şi întrerupătorul I (fig. 2): Comutatoru'
de scală K este simplu cu 6 poziţii, iar
Intrerupătorul este basculant sau un
comutator pentru ton de la aparatul
procura
se de la o
rotundă de",5 V. Pentru acest
vOltmetru se folosesc două tranzis-
toaredetip AC 126, M1T41-42, EFT 353.
Pentru etalonarea aparatului se pun
inscurtdrcuit bornele de intrare şi cu
potentiometrul P1 se aduce instru-
mentulla zero. Apoi se aplică la intrare
o tensiune continuă de 1,5 sau 10 V,
aşezîndu-se scara corespunzătoare
comutatorul Cu ajutorul potenţîo-
m~trului P2.se aduce ~cul instrumentu-
lUi la capatul scaler. Astfel, instru-
mentul este etalonat pe toate scalele
?a~ă rezistenţele R1--::R6 au valorile
IOdlcate pe schemă. In acest scop,
aceste rezistenţe se vor monta după
o prealabilă selecţionare prin măsurare
din rezistenţe cu valorile indicate (care
au o anumită toleranţă faţă de valoarea
nominală).

A'p= Zei. '
8
~-------4~------------~
]JTJitIiA
F/G. (J)
În numerele trecute am descris cîteva
sisteme de redare prin difuzoare a
înregistrărilor de inaltă calitate. Siste-
mele descrise, in vederea obţinerii
unor rezultate optime, necesită şi o
cameră cu calităţi acustice corespun-
zătoare. Ascultarea prin căşti·conferă
izolarea de mediul ambiant, asigurind
totodată şi o redare corectă dacă se
folosesc căşti corespunzătoare. În
acest scop, o serÎe de fabrici confec-
ţionează căşti dinamice speciale în
vederea ascultării muzicii stereofonice
de 1naItă calitate.
Întrucît asemenea căşti sînt foarte
costisitoare şi,uneori, greu de procurat,
vă oferim în cele ce urmează o soluţie
pentru confecţionarea lor din materiale
şi piese existente curent in comerţ.
ţie colectivă) cit şi cu căşti (audiţie
individuală). De remarcat că la toate
aparatele cu autotransformator sau
care nu au transformator de alimen-
tare (Ia majoritatea televizoarelor), pen-
tru protejarea ascultătorului de o even-
tuală electrocutare, este obligatorie
interconectarea unui transformator de
izolare. Raportul infăşurărilor Între pri-
mar şi secundar este de 1:1 dacă
impedanţele corespund şi se modifică
corespunzător dacă impedanţele difera
Pe tole EI 42 se vor bobina din sirmă
emailată cu {2) = 0,35 mm cîte 250 de
spire. Primarul şi secundarul se vor
izola Între ele ori cu zece straturi de
hîrtie condensator, ori şi mai bine cu
pînză uleiată.
, I I
i~~' i1I1IJ!l1IiI li II II li IIllIiIj1iII/Iilliil/llilWlIIi !Ii!i-K'PIJC f'>ERFORAT
Se vor folosi difuzoarele miniatură
de la aparatele de buzunar cu tranzis-
tori. La prima vedere, poate părea
ciudat ca aceste difuzoare, care redau
o gamă de frecvenţe restrînsă, să fie
utilizate la redarea de înaltă fidelitate.
Acest lucru este totuşi posibil întrucît
cei cîţiva miliwaţi necesari pentru as-
cultarea cu difuzorul la ureche nu mai
produc distorsiunile de rezonanţă pro-
prie difuzorului şi nici imperfecţiunile
membranei de diametru mic. Se va
folosi un dispozitiv de corecţie a ampli-
tudinii, care se conectează intre aparat
şi cască (vezi fig. 1). Valorile date sînt
pentru un difuzor cu impedanţă de
40hmi.
Dimensiunile date în figurile 2-3 se
modifică în raport cu dimensiunile
difuzorului folosit. Cauciucul spongios
se taie cu dispozitivul arătat În fig. 4.
Capetele se taie 1n diagonală şi se
lipesc cu soluţie pentru lipit cauciuc
sau prenadez. Inelul obţinut trebuie să
corespundă dimensiunilor difuzorului,
acesta trebuind să intre presat în
inel. În locul buretelui de cauciuc se
poate utiliza, la nevoie, şi burete de
plastic. În acest caz tăierea se execută
cu o sîrmă de rezistenţă înroşită cu
ajutorul curentului electric. Se vor
folosi o tensiune mică (sub 12 V) şi
curent mare. Se va lipi cu prenadez.
; ~~ ! ~I~/tHEL ,PENTUrIX-4RE
~ ! ~ 5xfl';:;!f~
I •
M.4TERIAL" TEXTOL / T
Totodată se dau formulele pentru
calcularea valorilor la alte impedanţe.
Se asamblează casca conform figu-
rii 5. Trebuie avut grijă ca piesele să fie
bine strî"se, pentru a nu intra În rezo-
nanţă.
F/6. ®
CAf>AC
!lIN PLASTIC,
['cit/LOI/} J'AtI
PRL',.fP4N
.
Impedanţa difuzorului trebuie să
corespundă cu impedanţa cerută de
amplificatorul folosit. Dacă acest lucru
nu este posibil, se vor cupla căşti/e
printr-un transformator de adaptare,
in vederea păstrării posibilităţii de
redare atît Drin difuzoare (pentru audi-
Fixarea căştilor pe urechile ascultă
torului se face cu ajutorul pieselor de
la o cască veche de care se fixează
suportul căştilor noi sau se confecţio
nează din oţel de arc sau sîrmă de
oţel un dispozitiv adecvat.
I
tJISe' PER;:OIfAT/lIN TeXTOllT Olrt/ZOR
TERMOMETRU
ELECTRIC
(URMARE. DfN PAG. 4)
Aceasta este metoda cea mai practică şi care dă rezul-
tate din cele mai bune. Urmează ca după o nouă măsu
rătoare să cădem exact pe valoarea de 53.Cl plus corec-
tia de temperatură.
In final sonda (termorezistenţa) se introduce intr-un
tub metalic inchis la un capăt pentru a i se asigura
protecţia din punct de. vedere mecanic.
Galvanometrul necesar termometrului electric poate
fi obţinut dintr-un milivoltmetru sau miliampermetru
magnetoelectric daccl, dupi ce i s-a inliturat din inte-
rior rezistenta adiţională sau şuntul respectiv, acul
poate fi adus la cap ae scală cu circa 1-2 mA, rezis-
tenţa aparatului nedepăşind 4On..
Această condiţie fiind satisfăcută, trecem la cele
trei modificiri ale instrumentului magnetoelectric pen-
tru a deveni galvanometru. Se vopseşte din nou cadra-
nul cu alb, iar la mijloc se trage o linie, care se notează
cu O(zero) şi care va reprezenta de aici inainte poziţia
de repaus a acului.
A doua operaţie consti din aducerea poziţiei de
re'paus a acului indicator la mijlocul aparatului. Pentru
aceasta se roteşte suportul resortului din spatele echi-
pamentului mobil pini ce acul indicator vine pe poziţia
de zero, nou trasati la mijlocul cadranului.
O piesi importanti şi care trebuie executată' cu
mare griji este rezistenţa variabili (reocordul). A-
ceasta se compune din rezistenţa propriu-zisă, limba.
axul şi alte mici accesorii.
Rezistenţa propriu-zisi se executi prin bobinarea
unei sirme subţiri de manganini, pe un suport drep-
tunghiular de material izolant, după care se curbează
prin introducerea intr-o cutie circulari. Pentru buna
reuşită vom expune datele unor termometre electrice
realizate şi care au dat bune rezultate.
Rezistenţa variabilă se bobinează pe un suport din
preşpan de 1 mm grosime, avind dimensiunile 5x
125 mm.
Sirma de manganină a fost aleasă cu diametrul de
m
0,1 mm, izo/atăîn email. Bobinaju/ pe suport trebuie
executat perfect ordonat. Bobinajul poate fi executat
la maşină sau manual, În care caz trebuie confecţionat
un dispozitiv care să menţină Întins suportul permi-
ţindu-i, tn acelaşi timp, să fie rotit.
La capete se fixează brăţări din tabli subţire de
alamă, de care se lipesc, cu cositor, capetele firului
de rezistenţă.
Rezistenţa astfel realizată trebuie să aibă, de la cap
la cap, circa 400.0..
Pe de altă Darte se pregătesc un ax. O bucşă şi O
limbă conform celor din figurile 3. 4. 5, 6 şi 7
Limba trebuie să fie elastică şi să preseze uniform.
Rezistenţa variabilă (reocordul) se montează, după
cum am mai spus, intr-o cutie rotundă, care poate fi
şi o cutie de polistiren de ambalat medicamente (vita-
mina A). Cutia se ajustează, in inălţime, astfel ca re-
zistenţa după introducere să rămini 2 mm afară. în
centrul cutiei, se fixează bucşa din fig. 4. Totul se
imbibă fie cu lac de bacheliti, fie mai bine cu un lac
epoxidic (Nestrapol 450). După intărire se polizează
cu şmirghel fin şi cu multă grijă muchea superioară a
rezistentei, adiccl locul pe unde se va plimba limba.
Se monteazi apoi limba şi se misoară valoarea rezis-
tenţei cind limba se giseşte la extremitate şi se veri-
fici continuitatea cind limba se roteşte.
In cazul nQstru, rezistenţa variabili misurati după
bobinare are valoarea 394.Q. Tinind seama ci limba
de contact are şi ea o dimensiune şi ci la ambele
capete trebuie să aibi putini libertate pentru un even-
tual reglaj de corecţie, am luat in considerare numai
366.0..
Să observim acum ecuaţia de echilibru a punţii
x a
Wheatstone fig. 1: -=-
d b
x reprezinti valoarea rezistenţei electrice a sondei
(termorezistenta), d = C + R, unde R este rezistenţa
reocordului şi C este rezistenţa care se montează in
serie cu reocordul; a şi b stnt doui rezistenţe fixe.
Trecem apoi la executarea celor trei rezistente fixe:
a = 51,7584.Q, b = 1 200Q, c = 1073,31fi.
Ele se vor executa din manganlna, fir izolat şi bobi-
nat antiinductiv, aşa cum s-a arătat la bobinarea termo-
re~istenţei.
In ceea ce priveşte montajul propriu-zis şi forma
aparatului, acestea rămfn la libera alegere a construc-
torului.
In cele ce urmează, vom face totuşi citeva sugestii.
O construcţie simplă este cea arătată in fig. 8. Totul
este montat pe o placă de pertinax: galvanometrul În-
gropat, butonul in partea stingi, iar gradele de tem-
peratură se citesc pe o serie de gradaţii in formă de
cerc şi in dreptul cărora se plimbi o limbă ce este in
legătură solidară cu cursorul reocordului (fig. 8).
Gradaţiile incep de la --3C1'C şi se termină la +400C.
Un alt aranjament, mai estetic, mai interesant, poate
fi cel schiţat in fig. 9. Acesta are montat reocordul sub
galvanometru in acelaşi ax geometric. Gradaţi'ile se
găsesc trasate pe un inel (a), care este centrat şi se
roteşte in jurul galvanometrului, ghidat de acesta.
Grupul galvanometru-reocord este sustinut in con-
solă de piesa (b) fixati de placa de bază (c) prin două
şuruburi solide ce stribat şi o piesi distantieră, ceva
mai groasi decit inelul gradat, permiţind astfel rotirea
liberi a inelului gradat. O limbi (1) In formi de L soli-
darizeazi mişcarea inelului gradat de mişcarea curso-
rului reocordului. Aparatul este completat cu butonul
(d) şi cu bornele (s) de legare a sondei. Bateriei elec-
trice de actionare i se prevede un locaş in interiorul
aparatului. Aparatul funcţioneazi foarte bine cu două
baterii de 4,5 V montate in serie.
Indiferent de felul de constructie a aparatului, pen-
tru o buni exactitate a indicatiilor şi pentru a se elimina
diferitele erori de construcţie, este bine si se traseze
gradatiile aparatului cu ajutorul unei decade de rezis-
tente. Pentru aceasta poate fi folositi chiar puntea
Wheatstone de care ne-am folosit pentru măsurarea
şi tararea rezlstentelor. In acest scop se pun pe
decadi rezistenţele corespunzitoare gradelor de tem-
peraturi şi se trasează, pe aparat, gradatiile respective.
Pentru verificarea periodici a termometrului electric
este bine si avem o rezistenţă etalon de 53ll din man-
ganlni, cu care si controlăm pOZiţia de OOa aparatului.

1111111R1A CAPIII
Amatorii care dispun o doză suficientă de dexte-
ritate pot aborda cu de
magnetofon cu tole arătată
detaliat şi În figura 2, cu ajutorul cărora se pot obţine
rezultate optime, comparabile cu ale produselor indus-
triale, prin folosirea UIUIl minim de utilaj şi de mano-
peră.
Dintr-o bucată de tată de permalloy sau miumetal,
provenită dintr-un transformator de microfon dinamic
sau de transformator de audiofrecvenţă de tip vechi, se
d~tupează un număr de tole conform desenului 1.
Tolele de permalloy sau miumetal pot fi uşor recu-
noscute după aspectul lor. neavînd structura granulară
a tablei de ferosiliciu, Îndoindu-se uşor, avînd de obicei
suprafaţă argintie, acoperită cu un lac incolor, care se
cojeşte la zgîriere.
Tăierea se face cu ajutorul unei dălţi sau foarfeci
mici de tablă. În caz că materialul este gros de 0,45...
0,6 mm, sînt necesare doar două piese pentru fiecare
cap. În caz că este mai subţire, se vor decupa cîte 2-3
piese pentru fiecare armătură cu grosimea finală de
0,5-1 mm.
Tolele tăiate se bat cu un ciocan de lemn pentru a fi
Îndreptate. Prelucrarea lor se face În continuare, prin
aducere la cote, cu ajutorul unei pile fine, fiind toate
suprapuse În bloc. Pentru o uşoară manipulare a lor se
admite o Jipire provizorie cu celolac. După ce toate
tolele sînt riguros exacte, se dezlipesc şi se debavu-
rează cu şmirghel fin.
Întrucît În cursul operaţiilor de decupare, Îndrep-
tare şi pilire structura cristalină a materialului se strică.
deteriorÎndu-se şi permeabilitatea, este necesar să se
facă un tratament termic de revenire (recristalizare).
care totdeauna este util atunci cînd se lucrează asupra
materialelor cu permeabilitate magnetică mare.
În acest scop. fiecare tolă se ţine În flacăra albastră a
unui aragaz pînă la Înroşire, aproape spre alb. Cu atenţie
şi răbdare se retrage tola din flacără, Încetul cu incetul,
insistÎndu-se asupra unei răciri lente. care trebuie să
dureze cel puţin cinci minute. Se recomandă şi o altă
metodă mult mai bună: introducerea tolelor Într-un
creuzet de porţelan, umplut cu praf de talc (ars În
prealabil) sau praf de mică, acoperirea creuzetului fă
CÎndu-se cu pămînt galben. Se Înroşeşte creuzetul În
flacără timp de 1/2 ară şi se scade treptat flacăra. răcirea
trebuind să dureze ce! pUţin 1-2 ore. După trata*
mentul termic este neapărat necesar să se Înlăture
stratul de oxizi de pe tole, prin plimbarea tolelor cu
degetul pe o foaie de şmirghel fin. Nu se admite nici
un fel de Îndoire a toletor sau lovirea lor În cursul
acestei operaţii şi al celor ce vor urma. Dar şi fără trata-
ment termic se obţin uneori rezultate satisfăcătoare
pentru exigenţa amatorilor.
Din carton lipit se alcătuieşte o
capului. Pentru
;.....,. ......i .......,,.,,_'"..rl..,,.., numărul de
spire este de 5 cu sîrmă cu 0,05
diametru. Pentru montaje cu tranzistoare se vor bobina
1 000-1 500 de spire cu 0,05-0,07 mm diametru.
Pentru se bobinează 300 de spire cu
sîrmă cu mm, Pentru un cap de ştergere
care are rolul de bobină a osdlatorului, se bobinează
700 de spit:e cu sîrmă cu 0,12 mm diametru,
fiecare 100 de spi re cîte lin strat de
decondensator.
Pentru asamblare se introduc
2.
În carcasă ca
a proteja bobina se lipesc lateral pe juguri două bucăţi
de carton sau pertinax. În spatele capului se fixează
tot prin lipire cu celoiac un capac, pe care se fixează
două capse miniatură, nituri, cuişoare sau sîrme de
0.7-1 mm, care servesc drept puncte de conexiune
cu capetele bobinei. Toate lucrările de lipire cu celolac
reuşesc perfect, cu condiţia ca pertinaxul să fie răzuit
bine pe locul lipirii de stratul lucios de lac de bachelită
cu care este acoperit.
Înainte de asamblarea finală a capului de imprimare-
redare se pune În faţă. Între cele două armături, o bucă
ţică de foiţă de aluminiu, cupru. alamă sau bronz de
5-10 microni grosime (dintr-un condensator de cu-
plaj defect), în caz că amatorul nu are foiţă aşa de subţire.
o poate obţine prin ciocănirea pe un bloc de fier a
unei foiţe de aluminiu sau bronz, acoperită cu o foaie
de hîrtie. pînă cînd foiţa devine transparentă la lumină
solară (puternică), putînd să prezinte şi mici găurele
şi un aspect srarîmicios. Astfel se obţine întrefierul.
care, fiind mai subţire. permite obţinerea unei
redări mai bune a frecvenţelor Înalte. Intrefierul capului
de ştergere, pentru ambele variante, se obţine prin
distanţarea porţiunii din faţă a capului cu o foiţă de
aluminiu, bronz sau cupru de 0,1--0,2 mm grosime.
Operaţia următoare este rigidizarea capului, care se
obţine prin ungerea cu solUţie de celuloid a goluri lor
rămase libere Între juguri, carcasă şi armături sau
folosirea unei răşini sintetice. Capul se Iasă să se usuce
strîns Într-o menghi nă o noapte, strîngerea făcîndu-se
cît mai puternic, dar prin intermediul unor straturi
groase de carton sau de pislă.
După uscare se pileşte tot capul, ca să arate ca În
figura 3.Se va proceda cu deosebită atenţie În regiunea
întrefierului, care se şlefuieşte mai Întîi cu o foaie de
şmirghel fin, lipită pe o placă de sticlă sau plastic, apoi
pe şmirghel cu granulaţie şi mai fină sau pe geam mat,
ultima şlefuire făcîndu-se prin trecerea între un deget
si întrefier a unei bucăţi de bandă de magnetofon
'abrazivă (de exemplu, de tip CH neutilizată). Suprafaţa
armăturii În dreptul Întrefierului trebuie să fie absolut
la acelaşi nivel cu cel al suportului de pertinax şi să pre-
zinte o suprafaţă lucioasă ca de oglindă, În care să nu se
observe cu ochiul liber prezenţa Întrefierului.
Pentru fixare ecranare se foloseşte un blindaj-
suport (4) făcut permalioy sau miumetal, la capul
universal (se va face tratamentul termic după tăiere şi
îndoi re, ca în cazul tolelor pentru armături), şi de
aluminiu, fier sau cupru, în cazul capului de
şt~rgere.
Inainte de montare ,'n magnetofon, cele două capete
Se demagnetizează prin descărcarea unui condensator
de 10000 microfarazi, prin bobinajele respec-
tive, încărcat În prealabil de !a redresor, cu 200-300 V.
Prin descărcarea condensatorului prin bobinaj. În
circuitul oseilam astfel improvizat are loc un fenomen
de amortizare a tensiunii, care descreşte destul de lent,
sens alternativ, producînd o «spă!are» a unei magne-
tizări Întîmplătoare, obţinută pe parcursul asamblării
capului prin folosirea unor scule magnetizate,
care ar fi dus la micşorarea ...oc· ...""r.. ;"
În viitor se va evita atingerea ~"," ...o4';<>.·"f"
metale magnetice, curăţarea eventuală
du-se cu un chibrit (partea de
alcool.
1< 16
J?]/?MA TOLEI Of: PERMALLOY
UJPSE
0lJ lJ ~~
~ f7J5TAIfTOR CAPAC JPATc
JUa ~. 1 . / ' . _
:tJI/J (GROS/ME ,4Rt1ĂT(jRA 2 BtK)
PIESELE !le ;=/XARf OIN PERTlNAX

La cererea unui mare număr de
cititori, vom prezenta în cele ce urmează
schema unui receptor simplu, cu per-
formanţe bune şi cost relativ scăzut.
Un avantaj suplimentar: este vorba de
un receptor cu reacţie cuprinzînd în
schema sa tranzistoare curent utilizate.
Trecînd la analiza schemei, se consta-
tă că primul etaj este un detector cu
reactie, ceea <;:e face ca receptorul să
fie suficient de sensibil şi selectiv.
Circuitul selectiv este format din
bobina L
2
şi condensatorul variabil
Cv. Reactia se realizează prin bobina
Circuhui selectiv este realizat pe
baston de ferită, ceea ce face ca
receptorul să fie şi portabil. in cazul
CÎnd receptorul este folosit stationar,
se poate folosi şi o bună antenă exte-
rioară conectată la borna A, ceea ce
face să receptionăm În conditii mai
bune. Bobinele LI L2
se realizează pe o
bară de ferită cilindrică de lungime
120 mm si diametrul de mm.
Bobina ~ are 40 de din sîrmă
de Cu-Em cu diametrul 0,3 mm. Ea
se bobinează direct pe o carcasă de
carton înfăşurată direct bara. de
ferită şi se amplasează din
lungimea bare! de ferită. Bobina
10 spire din sîrmă de Cu-Em
metrul de mm. Ea se bobinează
o carcasă carton ce poate
pe bara de ferită. Condensatorul yaria-
bil Cv are valoarea maximă de 500
iar trimerul CT 50
Bobina de şoc ce
trecerea tensiunii
receptorului se realizează
200 de
Cu-Em cu de
carcasă din material
de ferită. Semnalul amplifiicat
tat de etajul I este
Ing. M. IVANCIOVIC&
de audiofrecvenţă prin intermediul
transformatorului Tr. Acesta este un
transformator de cuplaj cu raportul
de 1/2-1/3 cu înfăşurarea coborîţoare
către tranzistorul T2' EI se poate rea-
liza uşor de către radioamator pe un
miez cu o secţiune de 0,5 cm2. Primarul
are 1 600-2000 de spire, iar secun-
darul 600 de spire. Pentru primar
se foloseşte sîrmă din Cu-Em cu 0 =
= 0,15 mm, iar pentru secundar cu
= 0,2 mm.
Tranzistorul este de tip TI 402,
EFT 317, 319, iar T2
este
121, lf 13, lT 16, ac 72.
Pentru audiţie se va folosi o cască
miniatură cu impedanţa mai mare de
500. sau difuzor obişnuit de 4.a folo-
transformator de adaptare
eXE~ml)!U, cel de radioficare). Intre-,
se poate introduce într-o
plastic sau într-o carcasă
II
ECONDINSIJOAH
(IrlDare> de asemenea. tensiunea nominală ca fiind
valoarea eficace a tensiunii de lucru ce
poate fi aplicată permanent la bornele con-
densatorului la temperatura maximă de
lucru. in acest caz, cele mai folosite ten-
siuni nominale sint: 220, 380,
1 500 Vef.
de aparat «Zefir». Acordul se reglează
din condensatorui variabil Cv. Apara-
tul lucrează În gama de unde medii.
Se va Încerca intii dacă sistemullucrea-
ză avînd reacţia aplicată corect. Dacă
la modificarea trimerului CŢ sau a
potentiometrului P receptorul nu ({a-
croşează», se vor inversa bo-
binei Cu potentiometrul
medie se reglează CT
ca să
limita de acroşaj. Alimentarea monta.-
se face de la o tensÎune
6-9 consumul redtlS'.
Una dintre caracteristicile principale ale
condensatoarelor este tensiunea nominală
U , adică tensiunea continuă care poate
fi "kplicată În permanenţă la bornele con-
densatorului şi care asigură o durată de
serviciu îndelungată. La condensatoarele
cu hîrtie, cele peliculare (cu polistiren),
tensiunea nominală este definită la tempe-
ratura de +40
o
e, pe CÎnd la cele ceramice
si electrolitice această tensiune este defi-
~ită la temperatura maximă de lucru. La
alegerea unui condensator trebuie să se
tină seama de această caracteristică, ~ În
~ensul că, În cazul CÎnd peste tensiunea
continuă aplicată se suprapune şi o com-
ponentă pulsatorie, suma dintre tensiunea
continuă si valoarea de vîrf a tensiunii
pulsatorii .nu tre"buie să depăşească ten-
siunea nominală. in general. tensiunile no-
minale au fost standardizate pe plan inter-
Pe uneori se
a conden-
in gradului
De obicei, tensiunea IPIIIIIRbU,,11
national si ele sînt: 6, 25. 40, 63.
250, 400: 630, 000
În cazul condensatoarelor destinate a
lucra numai În curent alternativ, se defineşte.
a
zistel1ta in curent continuu dintre tensiunea
la borne şi curentul ce trece prin
condensator un minut de la aplicarea
ternDler.lltulr3 de lucru fiind +20o
e.
la barne este de 10 V
cu ~ 100 V;
100 V V; 500 V
De rezistenţa
scade cu c.reşterea capacităţii.
N. GO~LO~MiBIOS
În numerele trecute ale revistei am descris citeva
sisteme acustice in vederea redării fidele a muzicii.
Aceste sisteme necesită difuzoare de calitate, care
sînt costisitoare.
Pentru cei cu mijloace mai modeste descriem un
sistem care este uşor de executat, iar difuzoarele
folosite sînt la un preţ accesibil. Cutia difuzorului
este proiectată în aşa fel Încît să fie plasată sau fixată
în colţul camerei, de preferat in colţul superior format
de tavan şi pereţi. Acest loc este foarte favorabil din
punct de vedere acustic, folosindu-se confor-matia
naturală a camerei În vederea unui sunet spaţi~d.

tolosleas.că difuzoare de
COre~;olIn2:ăt(Jal'e iar în cazul folosirii a
se ţină cont de începutul bobinaju-
evitarea vibratiilor antifază
fig. 2). în sche'mă se arată, de
asemenea, cum legate difuzoarele în paralel
şi serie pentru menţinerea impedanţei totale optime
care se cere la ieşire pentru amplificatorul folosit.
Fig 1 ~
2oomm-+-'5o~ ~ Fig2
Se
(g) Suportul
plăciI cu lagă!'
Roată
deant"ena"e
Pentru a nu complica in mod inutil construcţia picupului, schimba-
rea vitezelor la o turatie fixă a moiorului se face prin variatia distanţ~i
dintre roata de antrenare şi axul de susţinere a plăcii de picup. In
consecinţă, se vor fixa În placa superioară a picupuiui un număr de
ştifturi pentru suportul plăcii la distanţele corespunzătoare vitezei
dorite (fig. 4).
Formula de calcul pentru determinarea distanţelor respective esie
următoarea:
N.D
= - - - , unde:
n
plăcii; D - diametrul axului
plăcii şi roata de antrenare.
Oscilatiile proprii ale se pot amortiza prin suspendarea
blocului de antrenare de carcasa picupului după «canoanele clasice»,
prin intermediul amortizoare de cauciuc sau metal. Dacă
motorul sînt de ia aceiaşi set de baterii,
cele elemente, atenuarea eventua-
nrn,u'l'~l'Iti de colector, un de tipul «trece-jos».
În
intre 0,5 W şi 3 W,
t"'l"l~il!l'H'J'! de alimentare În
4,5 V. Acest tip motoare, recomandat în nume-
prE!cedelrlte ale publicaţiei noastre, se găsesc În majoritatea
magazinelor jucării.
Avînd În vedere preţul braţului de picup şi al motorului de antre-
nare, costul Intregii construcţii se va cifra În jurul sumei de 100 de lei.

ATELIER • ATElIER·A
T
E
L
T
E
L
I
E
R- ATELIER
I
E
-ATELIER
I
I IllI'
I IIIIIIll
Găuriri, şlefuiri, ascuţiri de scule, gravări, debitări,
prelucrări cu abrazive, frezări - iată ce poate realiza
această mică maşină-unealtă universală, uşor de
construit în atelierul oricărei şcoli.
Elementul principal al maşinii este un motoraş elec-
tric de 80 W la 4000 de rotaţii/minut, 220 V {motoraş
de maşină de cusut), care se fixează de un colier cu
două şuruburi M 8, care joacă totodată rolul de ax.
Piuliţa cu rondelă strînge motorul pe colier, iar maneta
îl fixează În poziţie orizontală sau verticală.
gere, M 8, cu cap nexagonal. Pe acest şurub s-a intro-
dus o manetă de alamă cu o rondelă. Acest şurub,care
trece prin baza de material plastic, fixează scula de
motor şi colierul de maşină. Baza de material plastic
are un canal in formă de T, in care intră ghidajul o~i
zontal pe care se deplasează motorul cu scula. In
bucşa de alamă a bazei (gaura centrală) se introduce
un ax, care fixează paharul, colierul şi motorul, for-
mînd axul intregului subansamblu. Pe capul pătrat al
axului se îmbracă o manetă fixată cu un şurub.
Maneta, amplasată sub colier, serveşte Ip fixarea
colierului cu motorul in direcţie orizontală. In lungul
părţii superioare a canalului bazei de material plastic,
in partea stingă se găseşte o placă de strîngere, care
fixează intreg subansamblul cu motor pe ghidajul
orizontal. Această placă se strînge cu o manetă cu
şur-ub M 6. Ghidajul orizontal cu secţiune T, din dura-
luminiu, are ia un capăt o gaură (21 36, În care se pre-
sează o bucşă de bronz despicată; aceeaşi despică-
tură se tace şi la ghidaj şi serveşte la strîngerea pe
coloană. La celălalt capăt al ghidajului se fixează o
placă de siguranţă, care asigură intreg subansamblul
împotriva căderii.
Scula se deplasează pe ghidajul orizontal şi se fixea-
ză cu o manetă montată cu 4 şuruburi M 3 (două sus
şi două JOS) in partea dreaptă a colierului.
in direcţie verticală (sus-jos) întreg subansamblul
cu motorul şi scula aşchietoare se deplasează pe
coloana de duraluminiu (15). Batiul, tot din duralumi-
niu, se fixează pe o cutie din duraluminiu, În care se
vor păstra sculele şi dispozitivele.
Cutia stă pe picioruşe de cauciuc, care amortizează
vibraţiile maşinii. Gabaritul motorului determină di-
mensiunile tuturor pieselor şi subansamblelor maşinii.
Toti cei care lucrează la această maşină trebuie să
cunoască regulile de protecţie a muncii. Nu uitaţi să
legaţi la pămînt maşina!
Pe axul motorului se presează o bucşă cu filet pe
care se vor monta diferite scule sau dispozitive. Pen-
tru fixarea sculelor se folosesc rondele de diferite
grosimi. Scula propriu-zisă trebuie să fie asigurată
contra deşurubării în timpul rotirii şi să aibă o apără
toare. Colierul, În formă de U, se execută din dura-
luminiu şi are un canal în partea stîngă pentru monta-
rea şi demontarea motoraşului. P~rţile tăiate se fixează
între ele cu două şuruburi M 6. In partea superioară
colierul are trei orificii, dintre c~re prin cel central
trece axul, iar prin cele laterale se fixează de batiu. A-
ceasta dă posibilitatea motorului împreună cu colierul
sa se rotească În plan orÎzontal cu orice unghi. Paharul,.
tot din duraluminiu, are in fund 3 găuri penţru fixarea
de colier, iar in partea superioară un umăr gros de
2 mm. Tot un asemenea umăr are şi bucşa de alamă,
care intră În pahar. Intre umărul bucşei şi umărul paha-
rului se formează un canal pentru şurubul de strin-
Maşină-unealtă universală: 1 - batiu; 2 - motoraş electric; 3 - bucşă pentru montarea diferitelor
scule; 4 - axa de rotire a motorului; 5 - şurub cu manetă; 6 - maneta fixării motorului În poziţii orizontală
şi verticală; 7 - colier; 8 - pahar cu bucşă de alamă,' 9 - manetă (cu şurub) pentru fixarea bazei de material
plastic; 10 - bază de material plastic cu canal ş; placă de stringere; 11 - manetă de deplasare a bazei din
material plastic; 12 - placă de siguranţă; 13 - ghidaj orizontal; 14 - manetă de fixare a ghidajului orizontal;
15 - coloană; 16 -locaşul coloanei; 17 - intrerupător.
SFATURI PRACTICE. SFATURI PRACTICE. SFATURI PRACTICE. SFATURI
• Găurirea - operaţie foarte curentă - se execută cu bor-
meişini de mÎnă sau electrice, ,care pot fi montate pe suporţi
pentru a mări precizia execuţiei.
~
Unghiul de vÎrf k(de ascuţire) al burghiului şi unghiul de
inclinare al elicei canalelor (fig. t) variază in funcţie de natura
materialului de găurit astfel:
pentru oţel şi fontă 2DC= 120° '"""= 23-25°
w= 8-130
w= 35-450
" alamă, bronz k= 130"
aluminiu k= 140°
ebonită,
rm
plexiglas 2ac= 85-80'
marmură, materiale
friabile 2~= W
• Dacă aveţi de tăiat drept un car-
ton sau foi de hirtie, pentru a nu ciupi
cu lama cuţitului rigla, infigeti virfu'
cuţitului intr-un chibrit.
• Dacă aveţi de tăiat o ţeavă, folo-
siţi un colier din tablă care va ghida
pÎnza ferăstrău lui, asigurind o tăie
tură perfect perpendiculară pe axa
ţevii.
• Cuiele care au ieşit de
cealaltă parte a scindurii le
puteţi indoi cu ajutorul
unei bare metalice În care
aţi practicat o crestătură.
In acest fel şi imbinarea
este asigurată.
• Pentru ca scindura
să nu crape sub efectul
de papă al cuiului,
turtiţi prin batere (pu-
tin) virful cuiului sau
chiar tăiaţi-1 Înainte de
a-I bate•.

De multe ori, în atelier, la lucrările
de găurire, care cer precizie, nu se
mai poate ţine piesa în mînă sau într-un
cleşte. Atunci c1nd se lucrează cu
burghie de 8 sau 10 mm, este chiar
periculos acest mod de a ţine piesa.
De aceea, pentru a realiza o lucrare
precisă şi pentru protecţia muncii,
este necesară folosirea unei menghine
fixat! pe masa maşinii de găurit.
Placa de bază a menghinei va cores-
punde ca lungime cu diagonala mesei
maşinii de găurit; lăţimea rezultă din_
deschiderea maximă dorită, la care se
adaugă grosimea fălci/or menghinei.
Ca material pentru această placă de-
bază se foloseşte tablă de oţel de
CUM v
FABRICAM
STICLA
4-5 mm grosime. Este suficient dacă
suprafaţa superioară a plăcii de bază
este bine netezită.
Pe axul longitudinal al plăcii de bază
se execută, de ambele părţi, pînă la
10 mm distanţă de fălcile menghinei,
nişte canale cu lăţimea egală cu dimen-
siunea şuruburilor de fixare a menghi-
nei pe masa maşinii de găurit, în poziţia
dorită.
Fălcile menghinei, avînd cel puţin
25 mm grosime, se execută din oţel
obişnuit.
Înainte de a prevedea cele două
fălci ale menghinei cu găuri pentru
barele de ghidaj şi pentru şurubul de
strîngere (central) a menghinei, se
E
StiCla obişnuită fabricată pe bază de nisip (bioxid de siliciu), sodă calcinată
(carbonat de sodiu) şi alţi ingredienţi' se topeşte la 1 400oC. Atingerea unei astfel
de temperaturi În laboratorul chimistului amator este dificilă.
Se cunosc Însă o serie de compozitii care ne permit să obtinem sticlă la tem-
mai scăzute, pe care le putem atinge În laborator. .
sticlă în nostru. Mai Întîi preparăm ames-
'"'"''''' "''', 20 acid horle şi 70 părţi oxid de plumb.
completa omogenizare si se introduce într-un
nrl";;lII~lhil încălzit puternic la flacăra 'unui bec Bunsen sau
acoperit cu un capac se pune în flacăra becului de gaz
un metalic, iar acesta pe un trepied).
, ~ ţine in pînă ce amestecul se topeşte şi pînă
ce bulele de gaz Inceteaza se mai din masa de sticlă. Se obtine o masă
asemănătoare .
de laborator '''''J'~'''''I!
.... al~at;ul. se opreşte şi se Iasă
ca o miere de albine.
se ia un tub metalic sau de
"irn(irt",,,,j'o ca sticla să adere
La capătul
se pot
capul
se va obtine un
introducem În masa stieloasă din
Sticla la aer se răceşte vom forma -tire.
iniţială introducem anumiţi vom obtine sticlă de
. vor prelucra curat cele două suprafeţe
pe care se aşază piesa. De pildă, se
pot prelucra plan toate aceste supra-
feţe pe un strung. Apoi se fixează
împreună cele două fălci ale menghi-
nei şi se găuresc pentru barele de
ghidaj ŞI pentru tiletul şurubului cen-
tral.
1n falca fixă pe placa de bază se dă
gaura pentru şurubul central la dimen-
siunea nominală a şurubului, iar în'
cealaltă falcă se taie filetul pentru
şurubul central.
Pentru şurubul central se va folosi
oţel rotund, de 14 mm diametru. Deci
va fi un şurub M14. în corpul acestui
şurub se taie un canal de 3mm lăţime
şi 2 mm adincime. La montajul final
al menghinei, în acest cana! va intra
o placă de siguranţă fixată în şuruburi
de falca fixă a menghinci.
Barele de ghidaj se execută din oţel
rotund cu 0 de 14-,,·15 mm, lungimea
lor depăşind cu puţin deschiderea
menghinei plus grosimea fălcilor. Axele
barelor de ghidaj se găsesc cu 1-2 mm
mai sus decît axul şurubului central,
astfel înc1t atunci dnd menghina se
uzează piesele să nu stea pe şurubul
central. După ce s-au dat, in blocul
celor două fălci, găurile pentru barele
de ghidaj, se introduc barele şi se
fixează prin două ştifturi sau mai bine
două şuruburi M 14 de partea inferioară
a fălcii fixe. De-abia după aceea se
eliberează şuru~ul care solidarizează
cele două fălci. In felul acesta se pre-
vine o blocare a fălcii mobile pe barele
de ghidaj şi se realizează o ghidare
foarte bună.
Şuruburîle cu piuliţe servesc la fixa-
rea plăcii de bază a menghinei, în
poziţia dorită, pe masa maşinii. O
premisă pentru aceasta este ca masa
maşinii să aibă canale de ghidare.
Dimensiunile şuruburilor sînt deter-
minate de grosimea mesei maşinii,
de lăţimea canalelor de ghidare, de
grosimea plăcii de bază a menghinei,
de lăţimea canalelor ei şi de înălţimea
pi!:l!iţelor care se folosesc.
In orice caz, trebuie
să fie suficient pentru se
putea pili două feţe paralele. Distanţa
dintre aceste feţe trebuie să fie puţin
mai mică decît Iăfimea canalelor. de
ghidare din masa maşinii. Aceste două
feţe paralele împiedică rotirea şurubu
lui atunci cînd se strînge piu!iţa,
I == lungimea diagonalei maşinii de
găurit (masa maşinii)
s = deschiderea maximă a Illtmllllllltll
plus grosimea fălcildr
n = lăţimea canalelor de ghidare din
masa maşinii
t = adîncimea canalelor de ghidare
din masa maşinii.

IIOAI
eu I
V. CAUNESCU
Construcţia unui sistem de zăvorîre cu cifru nu este o problemă
chiar atît de complicată cum ar putea apărea la prima vedere. Amatorul
Îşi poate confecţiona singur un astfel de sistem, bineînteles, într-o varian-
tă simplă, ceea ce Însă nu exclude eficacitatea.
În rîndurile de faţă este prezentată o construcţie cu combinaţie cifrică,
fiind posibil de format un număr de şapte cifre. Numărul combinaţiilor
posibile este foarte mare, respectiv C7
70
(combinări de şaptezeci luate
cîte şapte), C7
70
= 17 892 160. Acest număr ne atrage atenţia că nu
trebuie uitată combinaţia de deschidere.
Principiul de funcţionare este relativ
din fig. 1. Pe un tub despicat (R) se roteşte un
un prag, acesta, la rîndul său, are o degajare. Ce se··mlmIOla
ducem piesa (T)? Se vede că această piesă are
ale cărei dimensiuni permit intrarea pragului (inel În
este În poziţia din desen, piesa (T) poate intrarea r;U'!n,rlll .• <::t>
cînd decuparea vine în dreptul pragului. inelul
rămîne blocată, pragul nepermiţîndu-Î mişcarea ax/ată.
rind 10 poziţii pentru inel (numerotate de la Ola numai
este posibilă deblocarea. Dacă loc
În cazul nostru), piesa T avînd un număr de decu-
pări, este uşor de văzut că blocarea se menţine chiar pentru un singur
inel neadus În poziţia convenabilă.
Dacă sistemul ar fi lăsat aşa, este posibilă o singură
ce nu este avantajos. Modificarea cifrului se face utilizînd ~",nr~lin''''''''t>
(O). Se observă că datorită canelurilor semicirculare relativă
dintre inelele de tip (O) şi ceie de tip (N) poate fi fixată cu ajutorul unui
ştift (P) introdus într-o canelură. Canelurile se realizează practic uşor,
montînd inelul (11) În (O) şi executînd 10 găuri, cu centrele pe cercul de
separaţie dintre cele două piese Divizarea ineleior se face pe un
divizor oarecare sau chiar construcţie grafică realizînd
figura 2 este redată o secţiune prin ansamblul de şapte inele,
fiecare inel fiind într-o poziţie oarecare (astfel se explică reprezentările
diferite ale fiecărui inel). Montarea inelelor pe piesa tub (R) se face prin
ştemuirea capetelor tubului pe reperele (M), conform desenului. După
şternuirea tubuiui În conicitatea pieselor (M), se pileşîe cu grijă. Este
evident că această operaţie de montaj se filce după ce s-au aşezat inelele
(11). Se va avea grijă ca despicătura tubului să fie în continuarea degajării
piesei (M).
în figura 3 sînt date cotele pentru toate reperele menţionate anterior.
Materialul recomandat ~ste alama; oţelul corespunde ca rezistenţă
mecanică, dar poate rugini şi Înţepeni mecanismul; aluminiul este uşor
şi nu oxideazăprogresiv, dar are rezistenţă mică. Cu recomandarea de a
unge uşor toate părţile În contact aie mecanismului se poate folosi
oţelul. Se punctează fiecare inel in partea diametral opusă degajării,
pentru a cunoaşte poziţia de deschidere la schimbarea cifru lui.
Figura 4 prezintă modul de funcţionare a ansamblului de zăvorÎre.
EI poate fi montat În partea mobilă (uşa) sau În cea fixă (tocul). Nu se
dau cote, deoarece multitudinea cazurilor practice le-ar face inutile.
Blocul cifru se fixează pe două plăcute (P), care se prind cu şuruburi
de piesele (M). Aceste plăcuţe au o deschidere dreptunghiulară, care
permite trecerea piesei (T). Cotele pentru găurile de prindere sint ace-
leaşi ca ale piesei- D. Celelalte dimensiuni sînt dictate de posibilităţile
practice de montaj.
Se scoate de la o broască obişnuită mişcarea zăvorului E cu o tijă B.
Aceasta se articulează În X2 cu pirghia A, al cărei cap se sprijină pe una
dintre extremităţile piesei (T). Atîta vreme cît blocul cifru blochează
piesa T, acţionarea clantei F este imposibilă. Deoarece cursa «s» a
zăvorului broaştei este relativ mare (10-15 mm) şi cursa piesei T se
recomandă a fi 2,8 mm (depăşirea cu 3 mm poate duce la blocaje parţiale
cît timp uşa este deschisă, fiind necesară o reformare a combinaţie;
de deschidere), se face o demultiplicare cu pirghia A.
Poziţia articulaţie; Xl realizează raportul de demultipiicare dorit.
s a
Raportul braţelor esie egal cu raportul curselor Ţ=1)' Alegind a,
a.t 2,8
b = --, b = -- (toate dimensiunile în mm).
s s
Arcul lametor C asigură revenirea piesei T În poziţia iniţială. EI se
montează cu o mică pretensionare şi trebuie să fie suficient de puternic,
lungimea sa se recomandă a depăşi 8 cm.
In sfîrşit, trei recomandări:
- o uşoară ungere a pieselor În contact sau în mişcare este de dorit;
- atîta vreme cît nu este utilizat o uşoară
care să se poată găsi foarte tipul
000 000 000 O, 111 111 111 1
- fereastra cifruiui se va
Multă reuşită În realizarea ,..nln",i-rl,,~t,<>'1
rE,zrrrrr 777 EFi_- I
' _ : : : :
IJ
t 4 O 2 8
?_ ~ 1 3_ 9
J 6 2 4 O
4 ? 3 5 1
5 8 4 8 2
I
8
_- __J - - -.~
_---J---/I ;=
I
IBROASCA-
_.1

TIIIII
flllll·
OROSEL
5DO
PLACĂCE
/.E~I'Y
7J!!!________________ _____~~~
Deşi economice si extrem de lumi-
noase, implicînd un' consum minim de
energ.ie eiectrică, fluorescente
nu au reuşit Încă să În am-
apartamentelor.
de iluminat pe care vi-I
Înlătură inconvenie'nte!e o-
aie tuburilor fluorescente, per-
o iluminare uniformă a încăperii,
la gradul de luminozitate dorit.
O primă «treaptă de funcţionare»
a lămpii asigură o lumină discretă, di-
fuză, care îngăduie desfăşurarea unei
activităţi obişnuite, fără să-; deranjeze
Însă pe cei care urmăresc emisiunile
de televiziune. Această iluminare este
realizată cu ajutorul unui tub de 20
R/J1'1'4-Pel'lTRO 6RATIJR
--eLcMI5VTELE
Ing. M. ZAMFIR
superioară a
aşa fel ÎnCÎt
plafonul camerei
nhl"inl<>"'~" unei lumini intense,
pe partea a
tate Încă două tuburi
a acestora estelucirea prea
estompată instalarea grilaj
de care conferă un
lămpii atit În timpul fUI1Cţiollăr'jj
ei CÎt si atunci CÎnd aceasta este stinsă.
Grilaj~1 este executat din benzi de
plexiglas sau un material similar, vop-
site În alb, prevăzute cu crestături
(fig.2), care permit îmbinarea lor în
forma dorită. Grătarul descris
ornamente, mai greu de confecţionat,
Însă de un efect estetic
Şasiul fi
dintr-o placă eventual
miniu, care se montează cele trei
fi Înlocuit cu o placă de sticlă cu tuburi şi droselele cores-
Decorarea holului devine cel mai simplu
lucru: o sCÎndură (de exemplu, de ia o
mobilă veche) şi un metru pătrat de tablă
de 2 mm grosime (de ia «Ferometal») - Cli
puţină Îndemînare - un ornament modern
şi deosebit de util pentru holul d'.
Placa din tablă (2) (figura alăturată) va
servi la fixarea unor bilete, notite sau foto-
grafii cu ajutorul unor mici ~agneţi per-
manenţi. Asamblarea se face cu ajutorul
unor suruburi de lemn.
Tot~1 se vopseşte cu duca (vopsea de
bicicletă din comerţ). Chiar şi o cutie veche
de pălării poate deveni un coş de hîrtii ori-
ginal şi decorativ.
Culorile contrastante oferă o estetică
deosebită: vă recomandăm negru, alb, roşu,
albastru.
Din elementele descrise se pot confecţio
na, Cll multă uşurinţă, şi celelalte variante
prezentate În fotografii.
punzătoare. Rama de lemn, Înaltă de
aproximativ 150
superioară
cca. 4 mm
Grilaju! se
acestei
prinsă de
intermediul a
fie cu
acelaşi tip. primul
caz, accesul la tuburile fluorescente SE
face rotirea abajurului În bafa-
male. de-a doua soluţie, deşi mai
puţin estetică, permite detaşarea com-
pletă a ramei pentru Înlocuirea comodă
a tubului superior.
Pentru cresterea reflectiei si obti-
nerea unei iI~minări cît m'ai u~iform'e,
se interiorul În alb şi
se cu un lac
Fig. 2

MATERIALU.L
NEGATIV
FORTE
Sorturile de materiale negative produse de industria
maghiară sint:
Filme, format de 6 x 9 cm;
Forte Chrom -: Superfilm - 30: Film ortocroma-
tic; sensibilitate 2OUDIN: se prelucrează la lumină roşie
indirectă, factor de contrast: 0,9-1,0; putere de sepa-
rare: 70 linii/mm; granulaţie: k' = 28.
Fortepan-Film - 27: Film ortopancromatic; sensi-
bH!tate 17°DIN; se prelucrează la lumină verde inchisă,
indirectă; factor de contrast: 0,9-1,0; putere de sepa-
rare: 80 linii/mm: granulaţie: k = 25.
Forte Pan - Superfilm - 30: film ortopancroma-
tic; sensibiiitate 20oDIN; se prelucrează la lumină verde
închisă, indirectă; factor de contrast: 0,8-0,9; putere
de separare: 10 linii/mm: granulaţie: k = 29.
Forte Pan - Rapid Film - 34: Film pancromatic;
sensibi.litate 23°0'IN; se prelucrează la intuneric; fac-
tor de contrast: 0,8-0,9; putere de separare: 65 linii/mm;
granulaţie: k = 32.
Forte Pan - Ultrarapid Film - 37: Film pancro-
matic; sensibiHtate 26°DIN; se prelucrează la intune-
ric; factor de contrast: 0,8; putere separare: 60 liniil
mm; granulaţie: k=35.
FILME FORMAT 24x36 mm:
Forte Pan 21': Film ortODian(~romatic: sensiibilitate
l1°DIN; se prehzcmază
radă; factor de contrast; 1,0; de separare: 85
linii/mm: granul.atie: k=23.
Forte Pan Super 300: Film ortopancromatic; sensi-
bilitate 20° DIN; se prelucrează la lumină verde închisă,
indirectă; factor de contrast: 0,8; putere de separare:
75 linii/mm; granulaţie: k=27.
Forte Pan R~r)id 34°: Film nAr"lc:rO!l1l'lfic:
tate 2SODIN; p;,elucrează la înt.. "",rir·
trast: 0,8; separare:
k=30.
PROCEDEE SIMPLIFICATE
PENTRU FOTOGRAFIA
a........--C LOR
Se ştie că pentru obţinerea fotografii lor În culori
este necesar să se folosească în afară de materialele
respective color - film şi hîrtie - cîteva băi pentru
prelucrare, care se epuizează repede, o temperatură
foarte precisă a băi/or şi multă pierdere de timp pentru
obţinerea unor rezultate nu totdeauna încurajatoare.
Metoda simplificată, publicată mai jos, foloseste o
singură soluţie de developare, atît la developarea fil-
mului cît şi la prelucrarea hîrtiei color, indiferent de
marca de fabricaţie, ca şi de vechimea materialului
permiţînd obţinerea unor rezultate satisfăcătoare pen~
fru cei care nu sînt prea pretenţioşi şi doresc să obţină
fotografii de familie tehnicolore.
Cum se face fotografierea?
Se încarcă aparatul fotografic cu film negativ color
pentru lumină d~ zi. Dacă se doreşte obţinerea de
fotografii «in aer liber», se fac fotografiile dimineata
preferabil pînă la. ora 10, redarea culorilor fiind optimă'
la alte ore existînd dominante de culoare. fxpunere~
se face pentru sensibilitatea indicată pe cutia filmului
cu precizie, ca şi la filmul alb-negru, folosindu-se u~
tabel de expunere sau, şi mai bine, un exponometru
fotoelectric. i
În c~z ~că s~. d.or:şte obţinerea de fotografii-portret,
la lumina artIfIcIala, este preferabil să se folosească
film negativ color pentru lumină artificială (tungsten
nitrafot). Se poate folosi şi filmul color'pentru lumjn~
de zi, utilizînd un reflector căptuşit cu foiţă reflectori-
zantă albastră sau acoperit cu celofan albastru. ExptJ-
nerea se face, bineînţeles, după indicaţiile unui expo-
nometru fotoelectric.
La expunerea filmului color negativ se va observa
cu stricteţe ca subiectul fotografiat să. fie integral
luminat. La fotografierea la lumină solară, soarele va fi
totdeauna În spatele fotografului. Atunci cind se fac
fotografii la lumină artificială, se folosesc cel putin
două reflectoare, cu becuri nitrafot de 500 W, În «cleşte
luminos». Fotografiile la fulger electronic (<<flash»)
cer o dublă sau triplă faţă de cea s-ar
la un alb-negru de aceeasi selnsibiliitate.
fotografii cu electronic pe o
pentru lumină
o.vn" .... olro tiimul se developează după proce-
După uscare negativ
copii alb-negru,
.10 minute
.1-2 minute
.5 minute
.5 minute
.5 minute
.5-10 minute
G.D.O.
Procedeul de developare este următorul:
Developare . . . .1-3 minute (control vizual)
Spălare . . . . . . maximum 1 minut
Fixare . . .. '!' •• 5-10 minute
Uscarea se face prin tamponarea foi/or de hirtie cu
sugativă, pentru extragerea excesului de apă, apoi se
lasă la uscat cu faţa În sus pe o bucată de jurnal.
Uscarea pozelor se poate face şi pe uscătorul electric,
înseriat Însă cu un bec de 100 W, pentru ca să fie încăl
zit doar moderat, altfel stratele de gelatină de pe hîrtia
color se pot topi.
Pentru soluţii se foloseşte următoarea formulă:
Revelator color universal-negativ şi pozitiv
Substanţă de developare pentru color 3,5 grame
Sulfit ae sodiu anhidru . . . .2- grame
Carbonat de sodiu anhidru. . . . 40 grame
Bromură de potasiu cristalizată ...0,5 grame
Benzotriazol •••..... , .....0,015 grame
Apă . . .. . . . . . . . . . pînă ia 1 litru.
Ca substanţă de developare pentru color se folo-
seşte fie dietil parafenilen diamin sUlfat, fie etil oxietil
parafenilen diamin sulfat sau colorat. Asemenea sub-
stanţe se găsesc În comerţ, În plicuri de cîte 10 g.
De asemenea, şi benzotriazolul, care are un puternic
efect antivoal. Prezenta lui este necesară mai ale~
atunci cînd se lucrează pe materiale trecute de terme-
nul de garanţie. Pe material proaspăt benzotriazolul
nu este necesar, dar prezenţa lui scuteşte de surprize
neplăcute. O dozare precisă se poate obţine astfel:
se dizolvă 1 g de substanţă În 100 cm~ de apă. Din
soluţia respectivă - agitată inainte de folosire - se
pune În revelator 1,5 cm3 • Metoda este valabilă pentru
orice fel de revelator alb-negru sau color atunci cînd
materialul pozitiV sau negativ este trecut de termenul
de garanţie.
Temperatura soluţiilor nu este critică. Pentru deve-
lopare se preferă o temperatură În jurul a 11fC. Este
necesar .. să se cunoască temperatura existentă În
camera în care se află sticla cu revelator pentru că
este In functie
+utc
200% 130% 100%
deveiool'lrl'l În procente:
+2Z'C
80% 70%
+1SOC,
gelatina

RELEU 'DETIMP PENTRU'
LABORATORUL
FOTO
Releul de timp propus are aplicabili-
tate la copieri şi măriri, putînd stabili cu
precizie orice timp de expunere între
0,5 şi 100 de secunde.
In varianta propusă releul poate fi
utilizat la aparate de copiat şi de mărit,
pravăzute cu bec de 6, 12 sau 220 V,
prezentînd principalul avantaj al obiec-
tivităţii in ceea ce priveşte efectuareâ
timpului reglat (acest timp nu depinde
de durata apăsării butonului de pornire,
ci scurgerea lui începe de-abia din
momentul eliberării acestui buton).
Partea principală a releului de timp
o constituie o dublă triodă de tipul
ECC-82 în montaj basculant, monostabil,
avînd ca element de temporizare un
circuit R-c (format din condensatorul
C care se comută în poziţie de încărcare
prin redresarea monoalternantă 1n cir-
cuitul de grilă al primei triode). Eliberînd
butonul BP, acesta revine de la sine În
poziţia iniţială, comutînd condensatorul
CI încărcat În regim de descărcare pe
Ing. BOER ZOlTAN
rezistenţele RI +P+1ţ +R3 fixate la o
valoare impusă de timpul de expunere
necesar. Pe durata descărcării conden-
satorului, grila primei triode se poziti-
vează, acesta Începe să conducă şi face
.să basculeze şi trioda a doua, În al cărei
circuit anodic este conectat releul R.
Astfel, releul se excită şi îşi inchide
contactul său doar atîta timp cît durează
descărcarea condensatorului CI'
Montajul se pune în funcţiune pnn
închiderea întrerupătorului K,l' Întreru-
pătorul ~, în momentul încniderii lui,
şuntează contactul releului, servind pen-
tru efectuarea încadrărilor imaginii. În-
trerupătorii K3 şi K
4
şuntează, după ne-
voie, rezistenţele f şi Ra' Condensa-
torul C
3
anulează Vibraţia armăturii re-
leului excitat.
Transformatorul Tr serveşte la ali-
mentarea filamentului tubului ECC-82
şi la alimentarea aparatelor de mărit
sau copiat, posedînd bec de 6 sau 12 V.
MICA BIOGRAFIE A
SUBSTANTELOR CHIMICE
UTILIZATE DE
FOTOAMATORI
Pentru majoritatea fotoamatorilor chi-
mia reprezintă un domeniu În care se
pot spune multe, dar realizările obtinute
sint discutabile. Idealul ar fi să facem
fotografii fără să cunoaştem nimic din
ceea ce se petrece in laborator. Aproape
toate manualele recomandă o atentie
deosebită pentru problemele de foto-
compozitie, luminare şi «utilizarea sub-
stantelor gata preparate de producătorii
de materiale foto».· Şi totuşi rezultatele
obtinute sint strict dependente de micile
mistere ale chimiei foto, fără a cărei
cunoaştere nici cele mai bune substante
«gata preparate» nu realizează aşteptă
rile. Vă vom prezenta in acest ciclu de
articole acele cunoştinte care sint strict
necesare utilizării inteligente a substan-
telor chimice, fără riscul de a transforma
laboratorul foto În laborator de chimie.
Unele lucruri este bine să le ştim pe
dinafară, pentru a ne da seama de posi-
bilitătile care ne stau la dispozitie, la
altele nu vom face apel decit in cazuri
de accident sau cind adoptăm procedee
speciale. De aceea, ordinea de tratare
adoptată nu va fi nici cea alfabetică, nici
aceea pe care o impune tehnologia
foto, ci ordinea pe care' o impun frec-
venta şi importanţa utilizării anumitor
substante in practica fotografică.
EMULSIA FOTOGRAFICA
Primul şi poate cel mai important com-
plex de substante chimice de care de-
pinde rezultatul final este emulsia foto"
grafică. De· structura ei depind in princi-
pal granulatia, factorul de contrast'A
terea de separare şi tot de structup
depinde uneori pOSibilitatea de a explica
şi remedia anumite defecte ale negati-
vului sau pozitivului. Emulsia fotogra-
fică este formată dintr-un strat subtire
de gelatină, in care sint incorporate
sărurile de argint sensibile la lumină.
in emulsie se mai găsesc incorporate
şi alte substante care elimină defectele
de turnare ale gelatinei sau care extind
sensibilitatea săruriior de argint pentru
diferite componente ale spectrului lu-
minos.
J,PI?E AP't)EMAI?IT
os/;(/~y
Pentru miez se vor folosi tole de tipul
E-16 cu grosimea pachetului de 30 mm.
Primarul pentru 220 V va avea 980 de
spire din sîrmă de Cu-Em 0,4 mm. Se-
cundarul pentru alimentarea filamentu-
lui de 6,3 V al lămpii ECC-82 va avea 30
de spire din sîrmă de Cu-Em 0,5 mm.
Secundarul pentru alimentarea aparatu-
lui de copiat sau de mărit pentru 12 V
va avea 60 de spire din sîrmă de Cu-Em
1,5 mm, cu priză la 30 de spire pentru
6 V.
Dacă' se intenţionează a se folosi
releul de timp numai la un aparat de
mărit sau de copiere cu bec de iluminare
In stare uscată, stratul de emulsie
depus pe suportul de celuloid sau pe
placa de sticlă a negativului are o grosi-
me de 10-20)1, iar pentru pozitive 3--6)-'0.
GELATINA FOTOGRAFICA
Este formată dintr-un amestec de
gelatine care contin şi alte impurităţi.
Aceste impurităţi au o importanţă esen-
ţială din punct de vedere chimic şi, a-
vînd În vedere că obtinerea gelatinei nu
se face prin sinteză, ci prin prelucrarea
unor produse animale, este bine să ne
;;xăm la un sort de ;Ume ale căror carac-
te('istici sint constante. Accidentele po-
sibile sint de genul: un producător fur-
nizează gelatine cu un grad de umflare
mai mare decît un altul, astfel incit o
aceeaşi spălare care intr-un caz a dat
rezultate bune poate fi prea puternică
pentru celălalt caz. Gelatina acţionează
ca prote.lor al săruri/or de argint, men-
tinindu-Ie in stare dispersată şi impiedi-
cind reducerea directă a acesteia (fără
actiunea luminii) sub actiunea revelato-
rilor.
In mod normal (stare uscată), gelatina
contine 10-200h apă. 1n apă rece volu-
mul său creşte de citeva ori, iar la 400c
amestecul gelatină-apă trece in soluţie
de gelatină. In orice' caz, din punct de
vedere practic este foarte important ca
orice prelucrare a filmului In laborator să
se execute la temperaturi sub 2SOC.
Grosimea stratului de gelatină influen-
Ro
1QDK
f?RE
AP.
...-____mMA/?/T
2RtJv
de 220 V, În locul transtormatorului Tr
se poate utiliza un transformator de so-
nerie obişnuit cu secundarul rebobinat
pentru tensiunea de filament de 6,3 V.
Observaţie: Cu ajutorul potenţio.me
trului P în montaj reostatic se pot regla
continuu timpi intre 0,5 şi 25 de secunde.
Deşuntarea (prin deschiderea intrerup-
torilor K3' respectiv K
4
) rezistentelor
R2 • respectiv R3' adaugă direct 25, res-
pectiv 50 de secunde.
Schimbind valorile lui C
1
, respectiv
ale lui P+R2+R3' se poate modifica cu
uşurinţă domeniul de lucru al releului.
ţează puterea de separaţie a peliculei,
ca urmare a formării halouri/or de difu-
zie. Peliculele mai sensibile au o emul-
sie mai bogată şi, din această cauză,
puterea lor de separare este in mod
inerent limitată.
Spălarea materialelor foto este legată
direct de gelatina fotografică. De cali-
tatea spălării depinde in cea mai mare
măsură rezistenta emulsiei la degrada-
rea chimică, după incheierea prelucră
rii in laborator. Prin spălare se elimină
produsele secundare rămase in strat
după prelucrare, care pot ...fecta ima-
ginea developată.
Temperatura şi puritatea apei de spă
lare influenţează viteza de indepărtare
a tiosulfatului din emulsie. Durata spă
lării ar trebui să fie cu atît mai mare cu
cît stratul de gelatină este mai gros,
dar in realitate apar abateri destul de
puternice. Cea mai mare viteză de spă
lare se atinge la temperaturi de 14-
2O"C. Este important de reţinut că viteza
de spălare scade la temperaturi de peste
2O"C (prin umflarea stratului de gela-
tină), ceea ce poate părea paradoxal la
prima ",edere.
in anumite conditii, datorită unor pro-
cese de tip fizico-chimic, se poate atinge
o spălare rapidă folosind solutii de NaCI,
NH OH, apă de mare etc.
p1i-ul apei de spălare influentează
puternic viteza de spălare. De exemplu,
de la un pH==4,4 la pH==7,8, durata spă
lării poate să se injumătătească.
CARE SÎNT CONSTRUCTIILE PE CARE
LE AŞTEPTATI?
Care sint domeniile pe care aţi dori să le abordim
in numerele noastre viitoare? Cum apreciaţi gradul
lor de tehnicitate?
Trimiteţi scrisorile dv. pe adresa: «Tehnium 72»,
Piaţa Scinteii nr. t, Bucureşti.

I
Un film are un ritm propriu, adică acţiunile
se desfăşoară În timpi diferiţi de cei care le
corespund 11"'1 realitate. Amatorul trebuie să
ştie că, În general, durata filmării unui plan
este de CÎteva secunde. Numai planurile care
cuprind o acţiune complexă durează mai mult
de 10 secunde. Astfel, un film artistic profe-
sional care durează 90 de minute are 10-20 de
secvenţe, 40-80 de cadre şi CÎteva sute de
planuri. Cifrele prezentate au o valoare strict
orientativă, excepţiile care pot fi întîlnite fiind
nenumărate. Duratele sînt determinate de ca-
racterul acţiunii, puterea de concentrare a spec-
tatorului şi, În ultimă instanţă, de «stilul» fil-
mului. Menţionăm că principalul pericol la care
ne expunem la stabilirea timpiior acordaţi fie-
cărui plan este lungimea nejustificată,care
duce plictiseala asupra In o
artă principiul economiei de timp nu este atit
de strict ca În cinematografie.
Prin «ritmul propriu» al unui film se
şi succesiunea, şi felul În care sînt
ele planurile sau cadrele. Aceste elemente sînt
determinate de logica acţiunii şi a modului de
prezentare a ei.
Pentru concentrarea tuturor acestor expli-
caţii, vom cita dintr-un manual de film, care,
de altfel, este de dorit să fie citit de orice cine-
amator, deşi procedeele, aparatura şi tehnologia
descrise nu pot fi Întotdeauna adoptate de cine-
amatorii din tara noastră.
«Cu toate ci o imagine cinematografică bine
compusă este, În principiu, Înţeleasă imediat,
restituirea În sala de cinema a imaginilor parti-
cipante la povestirea cinematografică făcîndu
le În mod continuu, pe o cale mecanică rigidă,
care nu admite nici cea mai mică Întrerupere,
mintea spectatorului nu poate comanda oprirea
vizionării pentru a se gîndi, aşa cum Îşi Între-
rupe un cititor lectura ca să revină asupra unui
pasaj al cărţii. Filmul este acela care, prin con-
"1""lIr1"l~ sa, trebuie să ofere momente de odihnă
de situare În timp necesare
.n.,lIJ.'_.-'"'' cineastului amator - P
şi alţii).
schimbările de
se realizează de sau miş
cări de aparat, lumină etc. Acestor procedee
le doi termeni, care nu este
exact, -şi anume:
Este utilă o descriere a
manevrare a de
o deplasare a aparatului de filmat de
subiect, fări modificarea de la care se
fUmează se numeşte După sensul
acesta poate fi lateral,
nu realiza cu aparatul
«În deCÎt În unele cazuri
Se utilizează, de obicei, un
cărucior care rulează pe şine şi pe care se aşază
trepiedul cu aparatul de mărit. Desigur că
utilajul acesta este pretenţios pentru amator,
dar renunţarea la mişcările de traveling sără
ceşte considerabil posibilităţile de exprimare
cinematografică. Tehnica modernă pune la În-
demînă amatorului transfocatorul, care permite
modificarea unghiului de Încadrare cu aparatul
Într-un punct de staţie fix, dar trebuie spus că
{<traveling»-ul obţinut prin transfocare modifică
distanţele aparente intre planuri, dînd un efect
foarte caracteristic de apropiere foarte rapidă
a planurilor îndepărtate la traveling-ul Înainte.
Se spune că o filmare este În plongee atunci
cînd aparatul este situat mai sus decît subiectul
şi cu axa optică înclinată În jos. Această poziţie
modifică cadrajul subiectului, micşonnd impor-
tanţa care acesta o are in ansamblul cuprins
În caracterul acţiunii, luminii
al felului În care se la această
filmare, scena poate
rea de o actiune care a format' interesul specta-
torului cu un cadru înainte
de
va
nuntul sau asupra
se concentreze atenţia.
Atunci CÎnd aparatul este mai jos decît subiec-
axa optică Înclinată În sus, se realizează un
Subiectul capătă o pondere
În cadru, dar şi deformări care îi
pot da un aspect caricatural sau chiar Înfiorător.

Concursul nostru - competiţie de largă solicitare creativă, angajînd În egală măsură cunoştinţele
fantezia cit şi spiritul practic al participanţilor - a intrat În etapa finală.
I-'nase~le(;ţla teoretică (pe baza răspunsurilor la chestionarele-test) cit ŞÎ prE!se,lee;fia
cel mai adesea veritabile anteproiecte ale lucrărilor cu care urmează
I"n.... l"il'r.,, au· îngăduit redacţiei noastre să Înscrie În etapa finală un număr de
dintre care:
di!:;pc)zitil'e şi de fotografiere;
soliuţiioniări practice foto (colecţii).
Conclurentii admişi in etapa finală urmează să-şi trimită lucrările pe adresa redacţiei pînă
cazul În care lucrările, dintr-un motiv sau altul, se dovedesc netransportabile (sau nu
intermediul poştei), juriul urmează a fi informat din timp pentru a găsi soluţii core~;pulnzăt()ar'e.
Cele mai bune lucrări, În afara premierii lor corespunzătoare, vor fi prezentate xpoziţii
spe,clale, sub egida C.C. al U.T.C.
continuare, publicăm numele concurenţilor admişi În faza finală şi denumirile foarte succin-
tă) a lucrărilor retinute pentru concurs.
MINIAUTOMATIZĂRi
2. Balogh Vendel
Sighetul Marmaţiei
3. Bodesc Vasile
Paroşeni-Hunedoara
4. Filipescu C. Gheorghe
Prezentarea lucrării
Magnetofon adaptabil
o instalaţie telefonică
Dispozitiv de expune
automată
Teletermometru
nic tranzistorizat
Bistriţa - Năsăud «Ceas vorbitor»
5. Sergiu Florică
Bucureşti
9. Gheorghe Pu
Reşi1a
Numele şi prenumele
(localitatea)
1. Amon Francisc
Lugoj
2. BăJtărete Marcel
Oradea
3. Costache Dumitru
Bucureşti
4. Crivilaru Mihai
Giurgiu
5. Ciurescu Toma
Iaşi
Instalaţie de telec
dă pentru navomodele (hi
droglisor)
Maşină-unealtă
sală
Vehicul amfibiu
Aparat de zbor pliabil
Dulap (stativ) mini
rator
Autogir În varianta
«DAV»
Marta Florian
Bucureşti
Petrăiescu Leontin
Călan - Hunedoara
4. State Gheorghe
Bucureşti
8.
Stoenescu Inocenţiu
Bucureşti
9. Martin C.
Bucureşti
o.
6. Gheorghe Puiu
Reşiţa
7. Horhat Gheorghe
Sibiu - Copşa Mică
8. Jonesculon
Piteşti
9. Kaszoni Bencze
Covasna
Prezentarea lucrării
Amplificator
niar
Magnetofon adaptor
Receptor
dină
Radiocombină
tron» 8
Receptor UM
5 tranzistori
Stabilizator de tensi
cu semiconductoare
Convertor pentru benzii
de amatori
lucrări originale cu
parti4~jpa nu este limitat.
fost admis În
să trimiteţi, su-
pe care le consi-
de valoare sau supe-
celol inscrise in concurs
(dar care nu au fost gata terminate
la 31 decembrie 1911), juriul
de acord să le includă direct
in etapa finală..

R
dar dorim
•
1II
R
.să cu autoturismuB
Din pă.cate, majoritatea dintre noi nu ne numărăm
printre fericiţii posesori ai unui garaj incăI:dt.
Dar şi aşa o partidă de schi
intr-o duminică la Predeal, de ex:el'1i1p!u.
ne obligă să lăsăm maşina in
Iată deci de ce ne va preocupa pro·'
blema circuitului de răcire a motorului
nostru. Deşi fabricantul ne-a asigurat
că circuitul de răcire este «sigilat» şi că
Înainte de cel puţin 2 ani sau 30 000 km
nici nu trebuie să ne gîndim măcar la el,
practica exploatării auto ne-a demonstrat
că lucrurile nu stau tocmai aşa.
Scăderea nivelului de lichid din vasul
de expansiune cauzată de neetanşeităţi
insesizabile şi virarea culorii spre un
roşu-ruginiu suspect ne obligă la un
minimum de atenţie.
Cele de mai sus însă nu trebuie să ne
sperie, putînd fi considerate normale
cll;,:.. Ia un automobil de ultimul tip.
Ne vom ocupa deci de reţeta ameste-
cului cu care vom completa sau chiar
vom Înlocui antigelul «uzat» din motor.
Amestecul respectiv trebuie să îndepli-
nească CÎteva condiţii pentru a putea fi
utilizat ca antigel:
- punct de congelare CÎt mai coborit;
- stabilitate ridicată În timp a pro-
prietăţilor fizico-chimice:
CARTE DE
Autoturism cu 5 locuri - motor
sub cerul liber.
~----~----~_____~____L-~~
O 10 20 30 40 DC
rEMPER4TURA IJE /N6I1ETAR~
A AN7ESTeCUi.LIIf ANT/(jEt,'
- corozivitate redusă. eventual să
anticoroziv ;
- variaţie minimă a vÎscozităţii cu
tem peratura ;
- punct de fierbere Înalt;
- căldură specifică CÎt mai mare;
- preţ de cost minim.
Condiţiilor de mai sus le corespund
În cea mai mare măsură amestecul de
etilenglicol, substanţă procurabilă din
comerţ.
Cîteva proprietăţi fizico-chimice ale
etilenglicolului
Diagrama din fig. 1 prezintă variaţia
punctului de îngheţ al amestecului În
funcţie de concentraţia acestuia. Dia-
grama din fig. 2 prezintă o altă caracte-
ristică. şi anume variaţia temperaturii
de fierbere a amestecului de etilengli-
col-apă În funcţie de concentraţie. Tot
aiCI. avînd În vedere că majoritatea
autoturismelor moderne utilizează cir-
cuite de răcire sub presiune. s-a indicat
dependenţa temperaturii de fierbere
Formula chimică
Prezentare
Punct de solidificare
(concentraţie 100%)
Punct de fierbere
. Densitate la 20°C
ş~ de suprapresiunea de reglaj a supapei
vasului de expansiune.
Din cele două diagrame se observă
că nu s-au indicat valori pentru o con-
centraţie peste 50%. întrucît ridicarea
În continuare a parametrilor de mai
sus devine neinteresantă practic, iar
preţul de cost creşte sensibil.
Prepararea amestecuJui antigel În pro-
porţia dorită (conform diagramei din
figura 1) se face prin diluarea etilengli-
colului (100%) cu apă distilată sau, În
lichid "iropos - dulce
19T'C
1,43 g/cm3
lipsa acesteia, cu apă de ploaie sau rezul-
tată din topirea zăpezii.
Deoarece amestecul astfel obţinut este
uşor acid, pentru neutralizare se adaugă
cîte puţin bor;lX4Î) se măsoară indicele
de aciditate «pH», care trebuie să urce
pînă la o-valoare.egaIă cu 6,5 pînă la 7,5.
Ne trebuie plţină răbdare ÎntruCÎt bo-
raxul În amestecul de etilenglicol se
dizolvă cam Încet. Hirtia indicatoare de
pH se poate procura de la orice labora-
tor de chimie.
sincronizate, ma.neta de comandă 1n mijloc,
la podea. din cu suspensie indepen-
dentă, amortizoare telescopice cu
dublu efect.
Axa din spate rigidă, cu arcuri semieliptice
şi amortizoare telles,coipic:e cu dublu efect. Ca-
roseria cu 4 metalice. Dimensiunile:
mea 1 490 mm, ampatament 2800 mm; ecar-
tament faţă/spate 1 470/1 420 mm; garda la
sol 180 mm; raza de viraj 5,5 m; cauciucuri
7,35-14. Greutate proprie 1 400 kl'; sarcină
utilă 450-500 kg. Alternator 12 V~450 W;
acumulator 12V-54Ah; accelerare de la O ia
100 km/h În 21 de secunde.
7 1 800 mm, înăiţi- Viteză maximă 145 kmjh.
şi port~

- -- - - --.......-
-- - ---- - ....-
---• B a-- -- -- -- -- ---- -- - -- -- -- -- -- - -- - -- -- -- - -- - -- -- -- - - -- -- - -- -- -- -- -
B 1- -- -- --- ------ -- -- - ----- -- -- -- -- -- -- -- -- -- --- - ----~ -- ---- - --- -=== ---- - --- ~
------ -- -
alDlnaJarl
- Vom descrie În cele ce urmează citeva mici amenajări care vor Îmbunătăţi
considerabil condiţiile de conducere şi călătorie În autoturism.
Ele au fost realizate pe un autoturism «Trabanb> 601,
Însă se pot extinde şi la alte tipuri de autoturisme.
Aceste amenajări vizează condiţiile de conducere sau cele de confort şi se referă la:
reglarea luminozităţii aparatelor de bord, un indicator optic al fazei lungi
mai vizibil decit la «Trabantul» cu kilometraj rotund, sesizor optic al frÎnei de mină,
oglindă retrovizoare cu s~himbare rapidă din poziţia zi-noapte,
adaptarea unei brichete electrice etc.
a
fiG.!
REGLAREA LUMINOZITĂTU
APARATELOR OE BORD
Pentru autoturismele ce nu sînt pre-
văzute cu această posibilitate, se poate
construi dispozitivul descris mai jos,
In principal, dispozitivul este alcătuit
dintr-un potentiometru bobinat plasat
În partea stîngă a volanului, sub bord
Se poate tolosi cu SUCCes un poten-
ţiometru avind o rezistenţă de cca 15-50
ohmi, in funcţie de tensiunea de ali-
mentare, puterea şi numărul becurilor.
U
Astfel, R = - (ohmi), unde U - ten-
I
siunea de alimentare (volţi), I - intensi-
tatea curentului de alimentare (amperi).
P .n
I = --, P - puterea absorbită de
U
un bec (waţi); n - numărul de becuri.
Din comerţ se cumpără un potenţio
metru pentru difuzoarele de radioficare,
la care se face o mică modificare, in-
trucît rezistenta iniţială a acestuia este
de 100 de ohmi. Pentru aceasta vom
scoatepreşpanul pe care este bobinat
firul de nkneli.nă şi vom debobina acest
fir. Din lungimea totală ~ firului elimi-
năm o lungime proporţională cu valoa-
rea (100 - R) ohmi, obţinind astfel un
fir a cărui lungime va avea rezistenţa
electrică de valoare R calculată anterior.
Acest fir il vom rebobina pe bucata
de preşpan, după ce in prealabil am re-
dus Iătimea acesteia (reducerea Iătimii
se face numai pe o latură), Iăsind-o nu-
mai la capete la valoarea iniţială, astfel
tncît firul să fie distribuit uniform pe
toată lungimea preşpanului, cu pas de
cca 1 mm. Pentru a stabili noua lăţime
ne putem folosi de un fir de sirmă de 'o
lungime egală cu a firului de nichelină.
Potenţiometrul astfel modificat ţi vom
monta pe o bucată de material izolant,
iar conexiunile le vom face cu două
fire scurte fixate pe placă cu şuruburi
M 3 sau M 4. La aceste şuruburi se vor
prinde, cu ajutorul unor papuci, firele
a şi b (fig. 1).
Secţiunea conductorului b va fi intre
Q,75 şi 1 mm 2 , acesta confecţionindu-se
la lungimea necesară.
Tot ansamblul astfel realizat se fixea-
ză la locul dorit, pe axul potentiometru-
lui montîndu-se şi un buton.
INDICATOR OPTIC
AL FAZEI lUNGI
la autoturisnele «Trabant» 600 şi
601, ce sînt echipate cu kilometraj ro-
tund, ecranul albastru ce se luminează
la aprinderea fazei lungi este ascuns,
observarea lui făclndu-se mai dificil.
Pentru inlăturarea acestui dezavantaj,
pe peretele frontal al bordului a fost
instalat În imediata apropiere a kilome-
trajului un mic disc din stiplex, iar În
spatele bordului, În dreptul acestui nou
ecran, un suport În care a fost montat
becul scos din kilometraj. Bineînţeles
că În acel loc bordul a fost găurit cores-
punzător. Montajul se poate face şi pe
partea superioară a bordului, În axa
kilometrajului, alegerea locului rămînînd
la latitudinea constructorului.
Se mai poate utiliza În acest scop ŞI o
lampă de semnalizare cu suport, exis-
tentă la «Fiat» 600, prezentată in fig. 2.
Aceasta are avantajul că necesită nu-
mai a fi montată pe bord şi prezintă posi-
bilitatea reglării luminozităţii.
I
55
.se lndoait!
I
I
~o
I
M
n/t
+~ tGras.2mm
~
/ + 1 '1:
I 4.13
I4. gour: q,5
! 60
I t=/8.J
OGLINDĂ RETROVIZOARE
Unele autoturisme nu sînt prevăzute
cu oglindă retrovizoare dublă (pentru
noapte, cînd În spate circulă aproape
un alt autoturism ce are faza lungă
aprinsă), iar la autoturismul «Trabant»
schimbarea oglinzii se face incomod,
aceasta trebuind a fi rotită cu 180° şi
reglată în noua poziţie. Efectuarea
acestor manevre în timpul mersului
este neplăcută, iar continuarea dru-
mului cu lumina in ochi de asemenea.
Personal, În locul oglinzii retrovizoare
originale a maşinii, am montat, cu
ajutorul unei bucăţi de tablă de 2mm
grosime, o oglindă pentru autoturis-
mul «Fiat» 124 sau 125, fiind pe deplin
satisfăcut de rezultate. Suportul de
prindere pentru autoturismul «Tra-
bant» este ilustrat În fig. 3.
SESIZOR OPTIC AL FRINEI DE M1NĂ
rn scopul evitării mersului cu frina de mÎnă trasă este bine a echipa autoturis-
mul cu un avertizor optic. Aceasta se poate face prin instalarea la bord a· unui
bec cu ecnm galben, aprinderea lui făcÎndu-se de către un contact normal închis
ce va fi acţionat de către pirghia frinei de mină.
Se poate utiliza foarte bine ca contact normal inchis un intrerupător de uşă
de frigider «Fram», montat pe un suport corespunzător, astfel incit atunci cind
pirghia frinei de mînă este putin trasă din pozitia de repaus contactUl electric să
fie stabilit sau orice alt contact care satisface această conditie.
Legăturile electrice se vor face astfel:
Conductorul cu tensiune se leagă la o bornă a intrerupătorului; de la cealaltă
bornăa intrerupătoruiui pleacă un conductor la bec, iar prin bec circuitul se
inchide la masă.
Alimentarea cu tensiune se va face dintr-un punct unae aceasta apare la sta-
bilirea contactului aprinderii.Cind vom dori să pornim 'autoturismul, becul aprins
ne va avertiza că frina de mină este trasă şi vom proceda in consecinţă.
De asemenea se poate utiliza aceeaşi lampă cu suport mentionatA anterior.
o
BRUCHETA ELECTRiCA DE 6 V
Pentru cei ce doresc să instaleze
bordul unui autoturism cu insta'
electrică de 6 V o brichetă, redărr
jos operaţiile ce trebuie efect"
acest scop.
Bricheta auto utilizată este cea care·-
echipează autoturismul «Moskvici» 408,
procurată de la magazinul cu piese de
schimb, la care Însă lungimea rezisten-
ţei se reduce la jumătate. Modulln care
se efectuează această operaţie este
următorul:
Se desprinde din sudură capătul exte-
rior al rezistentei şi, spiră cu spiră, se
derulează rezistenţa pînă la atingerea
lungimii de 260-270 mm. Această lungi-
me se elimină prin tăiere, rămînind
restul În stare spiralată. in peretele de
care a fost fixat capătul exterior al rezis-
tenţei, se practică două găuri cu (f) de
2 mm, cu distanţa dintre centre de
aproximativ 4 mm, puţin mai Înapoi fată
de locul in care ajunge noul capăt al
rezistenţei. Acesta se «ţese» prin cele
două găuri, după cum se observă in
fig. 4, iar apoi, cu o mică pensetă, se
Îndoaie capătul rezistenţei astfel incit
spirala să fie centrată.
După dorintă, sub ornamentul din
material plastic al butonului, se poate
plasa unul dintre simbolurile prezentate
in fig. 5. Pentru aceasta este necesară
scoaterea ornamentului, care se poate
face acţionind cu ajutorul unui ac sub-
ţire şi bine ascuţit pe conturul orna-
mentului. După scoaterea acestuia se
va indepărta stratul argintat prin frecare
pe o pinză aspră.
Simbolul se realizează, cu tuş negru,
pe un disc din hirtie de calitate, avînd
diametrul locaşului.
Montarea brichetei se poate face in-
tr-un locaş avind (f) de 23 mm practicat
in bord sau pe un suport suplimentar
imaginat după dorinţă. Este preferabil
ca ea să fie plasată in aşa fel incit şi
pasagerul să aibă acces Up'. Racordul
electric se face cu ajutorul unui conduc-
tor avind cel pufin secţiunea de 2 mm2 la
o bornă unde există permanent tensiune.
Dacă astfel realizată bricheta rezisten-
ţa nu este inroşită la declanşare, se va
mai scoate o spiră din lungimea rămasă.
Ing. MARIN PETRESCU

R 5
şi bocanci pentru schi ia Jocurile
lenta alunecare pe zăpadă a schiorilor îmbrăcaţi În pantaloni
vÎf1Iătc:>aw'e şi molefiere sportiv de rigoare acum vreo
decenii - la noilor stiluri
a parcurs un
modern au adus
În material decisiv: scniul
şi, corolar inerent, înc:ălţălililltS!a pentru schi.
care lemnul lame-
generaţie de
CI pătruns În
cu fibre longi-
uşoare (de obicei,
a-i aduce soliditatea şi
o surpriză:
(8 Momentul legăturii «mla~IIU!!tic:e»
Legăturile obişnuite nu se
se inerentele căzături,
mc:epIăt4:>r!. Cu ajutorul
tr~lt'tl"l"iilnl' n""n~lr",I"'''' legăturile
În urma decl<m~~ăr'ii
este
II
Ajustarea legăturii pe dimensiunile bocancului numai
în forţă, cuplajul magnetic fiind fix. De subliniat că
magnetilor - de 75 kp, 90 kp sau 110 kp - se datoreşte noilor
riale magnetice (greutăţi şi dimensiuni reduse la forţe magnetice
marQ puse la punct nu pentru schiori, ci... pentru cosmonauţi.

Sania pe care
canadian - 1J1~~"'LII-'UIII'd'
Îndoială, ofrrt.,...ilio
Pe trasee
pe cele " ...'''....'''ril·o
modificată in
condiţii, rămîne o posibilitate
recreare în aerul proaspăt şi
al iernii.
Pentru a o confecţiona,
de o scîndură cu lungimea
Clasicul peisaj de iarnă, dominat de albul
imaculat al zăpezii, părea definitiv împins
spre reprezentări violent contrastante şi,
implicit, spre o anume «elementarizare».
Dar specialiştii În fotografia colol'
n~au acceptat, se pare, fotosimplificările
coloristice ale iernii.
Un Întreg arsenal tehnic - În care filtrelo'
de culoare le~a revenit un rol decisiv
- a intrat in actiune...
aceste două fotografii,
rei ntrol:BucÎru:B culoarea!
realizate?
care le vom îmbrăca cu metal
aluneca mai bine, vor asigura aeDlcIS,,!-
rea saniei.
În
lăţimea de cca 30 cm. Pe lungimea
În părţile se fixează
care le face dintr-o
~ cu grosimea de 2 mm şi lăţimea
'TIm. Peste aceste suporturi
'" orijin - se trece o
"IL! un cabiu
virajeior
<lole,
'sale ne
partea ei
24 PAGINI ~ tălpi, pe
să vă daţi cu sania şi
cele acoperite
de
este
nu aveţi să in-
cu schiuri, şi ele
o asemenea sanie
braţele cu ţevi din metal
în schimb devin necesare supor-
lemn.
1

. INSTR.U·C-';UJNI: .l~fiecar~;exemplubifaţifraza care completează in. mod' c,!~ect· afirmaţia.
Nu vă gr.ăbiţi şi .n.u.ghiciţi, pentrucă aveţi tUlt:;mp.nelimitatf4d;spoziţie·.pehb~ ·rezohrare.
.. .... . . ·Presup~.neţi că X,Vş; Z din .acest desen.sÎn~roţi.d;ntate.
.. ' . Roata X .are ~d.e diry~; şi acţionează roata Y.
Roata. Yare40 ~dedinti şi actionează roata :Z~R~at(ţ%.ar~ 1.09 de dinţi.
1•. Dacă X se invfrteşte mdirectia arătată desăge~iă:
Y seva mişca in: .
q) aceeaşi direcţie cu săgeata;
b) directia opusă· săgeţii;
2. Dacă X se învîrteşte În direcţia arătată de săgeată,
Z se va mişca În:
a) aceeaşi direcţie cu săgeata;
b) directia opusă săgeţii;
3. Dacă Z face o rotaţie completă, X va face:
a) 1/5 dintr-o rotaţie;
b) 5 rotaţii;
c) 1 1/4 rotaţii.
4. Dacă X face o rotaţie completă, Z va face:
i'I) 115 dintr-o rotaţie:
b) 5 rotaţii;
e) 1 1/4 rotatii.
S. Dacă X face o rotatie completă, cîte rotaţii va
face Y?
a) 9.. rotaţii;
b) 1/2 rotatii;
c) 20 de rotaţii.
6. Dacă o a patra roată dinţată este introdusă între
X şi V, cum se va mişca roata Z:
a) mai repede;
b) nici mai repede, nici mai încet;
c) aceasta depinde de mărimea celei de-a patra roti.
7. E)(aminaţi desenul de mai sus. Roata A are 4
dinţi şi roata Bare 1 dinte. Cînd nu este pusă să se
rotească, B este trasă inapoi în poziţia Înitia'ă prin
forţa arcului de oţel C. De
a) deoarece A se anloreneiElză cu B şi deoarece B
nu se poate roti continuu din cauza arcului C, rezultă
col A nu se poate rofi continuu;
b) dacă roata A se roteşte in sensul acelor cea~or
nicului mai mult decit o dată, afunci sau B va întinde
arcui prea mult şi astfel va forta aparatul să se oprească,
sau arcul se va rupe datorită tensiunii;
c) A va putea continua rotirea. provocind dintelui
roţii B o mişcare în jos şi În sus de 4 ori la fiecare rotin
a lui A.
o SUGESTIE FllATEUCĂ:
SAPPORO
Cu ocazia. fOC:Urllor Oliil1nice de iarnă de
la Sapporo pusă În vînzare
o nouă emisiune formată din 6
mărci şi o coliţă.
Cele 6 valori ale seriei reprezintă simbolic
discipHnefe principale ale acestor jocuri -
patinaj artistic femei, hochei pe ghl?ată. biat-
Ion, bob, schi -~precum şi emblema J.O
Coliţa emisiunii - grafician Eugen Palade
- reprezintă flacăra olimpică profilată pe
un fundal format dintr-un fulg de zăpadă
şi cele 5 cercuri olimpica.
• Comparaţi răspunsurile dv. cu SOlutiile
corecte ale testului, acordindu-vă cite 5 puncte
pentru fiecare răspuns corect. Totalul de puncte
realizat adunaţi-I cu punctete obţinute la testel~
«Reprezentările spatiale» şi «Sinteţi inventivi»
publicate in numerele 11 şi 12 ale revistei şi
apoi raportati-I la următorul etalon:
CapaCitate foarte bună de inţele
gere a mecanismelor .•.•..
Capacitate bună de intelegere a
mecanismeior •.• • • . • . .
Capacitate satisfăcătoare de inţe
legere a mecanismelor . . • . .
Cap.acîtate nesatisfăcătoare de in-
telegere a.mecal'lismetor ~..
pe dintele p~ care provoacă 'roţii B
ceastâ. determină.c:iintele pp lovea!snainreid/t),r'I'1"1"/>:,
pivotat e, la care .unul dintre
Încît să atil'!9ădintele ppp, orovcJCÎnd·r'o·tij
parţială. Ar putea acest mecanism furlcţionia
formitate cu descrierea făcută?
a) Nu;
b) nu, datorită frecării;
c) da, dacă mingea este destul de grea.
9. De cîte ori se roteşte În jurul ei
de 5' bani pe care o rostogolim pe circ.UlllfE~r.irlt",,· .aft~i
monede de 5 bani:
a. o singură dată
b. de trei ori
c. de două ori
10. În figura alăturată roata dinţată din stînga se
roteşte:
a. În sensul acelor de ceasornic
b. În sens contrar acelor de ceasornic
c. nu se roteşte de loc
11. Cum se asigură un automobil pe o pantă cu
polei?
a. prin introducere in viteză
b. prin frinare cu frina de mînă
c. prin pietre puse la toate 4 roţi.
12. Automobilul tiv. a rămas În pană prin spargerea
unuia dintre cauciucuri. Care este prima operaţie pe
care o faceţi?
a. demontarea roţii in pană
b. ridicarea automobilului pe cric
c. deşurubarea piuliţelor la roata În pană.
13. O cutie bătută În cuie este mai durabilă decît
aceeaşi cutie încleiată?
a) Desigur;
b) nu;
c) nu neapărat.
14) Desenu! de mai jos prezintă 3 tipuri de combinare
a scripeţilor. Fiecare scripete cîntăreşte 1 kg. Greu-
tăţile inclină balanţele la o greutate de 500 kg. Alege1i
tipul de scripete care va solicita o tracţiune minimă
În direcţia indicată de săgeată pentru a ridica greu-
tatea.

Revista Tehnium 72_01

Recommandé

Recommandé

Contenu connexe

Tendances

Tendances (20)

Similaire à Revista Tehnium 72_01

Similaire à Revista Tehnium 72_01 (20)

Plus de mircea7

Plus de mircea7 (10)

Revista Tehnium 72_01