1. Universitatea " OVIDIUS" Constanta
Facultatea de Teologie
Teologie Pastorala, Anul IV
ARTA CRE,STINA
Pr.Lect.Dr. Tuca Nicusor

3. Introducere in arta crestina
| ,.; i ,'." .- .'l;!!L::,'.
O formare deplinei presupune o patrundere in toate articulatiile'.ei. Doctrina crestina
nu inseamna numai dogmatica,ci si slujbe{e expresiffi acestei dogmatici. Se presupune
prin urmare ca alaturi de reflexie si traire, ortodoxia este un termen corelativ, ea
presupune o dreapta gandire, o dreapta faptuire, ea se traieste'
Arta crestina intra in sfera trairii doctrinei crestine.
Iconografia este un privilegiu al crestinismului ca un capitol al artei. Din cele 3
mari religii iudaismul si islamismul nu au arta ftgurativa. Numai crestinismul l-a avut pe
Dumnezeu intrupat. Grigore cel Mare scria: "In sfintele lScaguri se folosesc imaginile
pentru ca aceia care nu cunosc scrierea sd poatd citi mdcar pe pereli ceea ce nu sint in
mdsurd sd citeascd din c6(i". "Pictura, deqi mutd, gtie sd vorbeascd pe perete", aftrma
Grigorie din Nyssa. Dupa pdrerea patriarhului Nichifor, "adesea ceea ce intelectul nu
surprinde ascultind este explicat de cdtre vedere care nu se preteazd la interpretdri false".
"Dacd un pdgin se apropie de tine qi i1i cere sd-i ardli credinla pe care o ai... du-l in
bisericd sd priveascd imaginile sfinte." Aceste cuvinte ale lui Ioan Damaschinul atatd. clar
ce enoffnd importanld se acorda picturii, instrument de influenld ideologicd asupra
conqtiinlei credincioqilor. In consecin!6, firegte, temati ca era supusd unui foarte sever
control: orice fel de inovalie qi de variarrtd la subiect, care putea eventual sd ducS la o
formulare ereticd, este imediat eliminatd.
Legi{rinitatea cinstiri icoanelor este data de faptul ca Dumnezeu S-a intrupat, de
unde rezlulta ca este legitim sa-L reprezentam in chipul Sau uman. Dar nu este numai
legitim sa ne inchinam la icoane, ci este chiar o obligatie pentru desavarsirea omului.
Pentru noi icoana, nu inseamna un obiect de arta, ci este un obiect de cult. Drept
pentru care , trebuie realizata cu cele mai inalte mijloace umane. Unui pictor i se cere nu
numai sa fie un foarte bun mester, ci si un traitor al doctrinei.
Caracterul obligatoriu al cinstirii icoanelor il gasim in troparul Duminicii
Orodoxiei: "Preacuratului Tau chip ne inchinam, Bunule, cerAnd iertare de gresalele
noastre, Ilristoase Dumnezeule; ca de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe cruce, ca sa
izbavesti din robia vrajmasului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu multumire
strigam Tie: toate le-ai umplut de bucurie, MAntuitorul nostru, Cel ce ai venit sa
mAntuiesti lumea.". Deasemenea sursele teologice pentru icoane le gasim in canonul
Duminicii Orodoxiei compus de Sf. Teofan. Fotie spunea ca de la victoria asupra
iconoclastilor biserica a ajuns la plenitundinea cunoasterii.
Iconografia este culmea teologiei crestine. Doctrina este incheiata prin iconografie.
In canonul de la utrenie se fac referiri la icoane , dar si la prooroci. Pana la Intrupare,

4. numai ingerii puteau vedea pe Dumnezev, acum insa si noua oamenilor ni s-a dat aceasta
posibilitate. In Evanghelia dupa Matei in ultimul verset se spune: "Drept aceea, mergdnd,
invAlali toate neamurile, botezdndu-le in numele Tatdlui pi al Fiului qi al Sfhntului Duh,
InvS!6ndu-1e sd pdzeascd toate cdte v-am poruncit voud, qi iatd Eu cu voi sunt in toate
zllele, pAnd la sfdrgitul veacului. Amin.", adica vazut sub forma icoanei care este o
teofanie, hierofonie ( aratare Sfanta) a lui Dumnezeu.
Rolul important al teologiei icoanei revirib din doctrina crestina a sinodului al 7-lea
ecumenic in canoanele acestui sinod.
Pentru prima data Mansi in sec XVIII publica in greaca si latina canoanele
prezentate la sinodul ecumenic. Arta rasaritului nu a fost inventata artistic ci isi are
fundamenful in traditie. Studiem arta pentru ca ea reprezinta un mare avantaj, ea
comunica in realitatea, in simultaneitatea ei, este o reprezentere discursiva. Trebuie sa
facem neaparat distinctie intre expresia artistica si cea literaru. Secolul XV-XVI
reprezinta pentru romani timpul de apogeu al realizarii iconografiei. Gavril Uric ( sec
XV) calotorind la Constantinopol a adoptat scrisul chirilic la scrisul bizantin realizand
scrisul moldovenesc (inalt, incadrat intrun dreptunghi). Caligrafia chirilica este caligrafia
slava, frltrate prin caligraftalatina. Nu putem vorbi de contributia teologiei literare fara a
vorbi de contributia iconografelor. Nu poti sa faci Liturgica, Apologetica, Pastorala,
Catehetica fara iconografi e.
Capacitatea de concentrare asupra unei icoane, inseamna o treapta in rugaciune, in
traire mistica. Trebuie sa facem distinctie intre icoanele liturgice cele din bisericii si
icoanele din uzul particular . Iconografia este o reprezentare sada, indiferent de scopul ei
icoanele sunt si frescele cele de pe mosaic, de pe lemn, de pe sticla, imaginile din
manuscrise , din miniature, de pe obiecte liturgige sau cele brodate. Arhitectura este o
articulatie a artei. Biserica este icoana Sfantului caruia i-a fost inchinata.
Erwin Panofsky in lucrarea " Arhitectura gotica si gandirea scolastica" stabileste
raportul dintre arhitectura gotica si doctrina apuseana. Sf. Maxim Marturisitorul in
Mistogagia: cosmarul si sufletul, chipuri ale bisericii spune : "Biserica este icoana si chip
a lui Dumflezeut, icoana cosmosului, Biserica inchipuie simbolic pe om care are trup si
suflet, biserica este icoana a sufletului luat in sine.
La Sf. Simion al Tesalonicului in lucrarea "Sfintei Liturghii" vom gasi aceleasi
explicatii. Patriarhul Nichifor al Constantinopolului spune: "Cuvintele sunt imagini ale
lucrurilor, o realitate este cauza unui cuvant. Exista o stansa legatura intre toate
activitatile liturgige." Cand preotii oftciaza Sfanta Liturghie, ei realizeaza icoana slujbei
divine. In Sfanta Scriptura , Dumnezeu i-a lasat lui Adam, llbertatea de a da nume
fiecarui lucru, fiinte. Cartile sfinte sunt icoane ale cuvintelor celor ce le-au scris. Ele
alcatuind literatura liturgica sau literatura sacra. Datorita acestor carti, cei ce nu mai sunt
acum printer noi, ne vorbesc prin ele.
-a
(

5. ("1
Reprezentarea Tatalui in iconografia ortodoxa
Nu putem sa-L repre zerrtarrr pe,Tatal'fiindca este nevazut. Totusi in icoane, apare
ri uneori sub forma mAilli bi!,-egUygqt1qd. Degetul aratator inchipuie un "I", cel mijlociu
' este indoit formand un "C" , cel mare si cel inelar incrucisate formeaza un " X" - "h" Ia
noi, iar cel mic indoit are forma de "C".
In Vechiul Testament mana binecuvantand apare t1jS4_algl4!9! apoi in porunca
data lui Noe, de a construe corabia, in sacrificiul lui Avram, mana il apreste de al jertfi pe
Isaacf In scena primirii tablelor legii pe muntele Sinai . Numele acestei scene este ,,
aratalea mainii" - hirofanie.
Alta reprezentare este a,,gglyf:gSbile*:4L - un batran, nume care provine de la
Daniel 7,9-10: ,,Arrr privit pdnd cAnd au fost aqezate scaune, qi S-a aqezat Cel vechi de
zile; imbrdcdmintea Lui era albd ca zdpada, iar p5ru1 capului Sdu curat ca ldna; tronul
Sdu, fldcdri de foc; ro{ile lui, foc arzdtor. Un rdu de foc se vdrsa gi ieqea din el; mii de mii
ii slu.j.a,, qi miriade de miriade stdteau inaintea Lui! Judecdtorul S-a aqezat qi cdrlile au
fost deschise."
Poate aparea si ca Savaot ( al ostilor ingeresti) , impreuna cu Fiul. In artabizantina
aceasta imagine apare prin sec. II.
Mai apare intr-o reprezerrtare de mare succes la rusi ,,Sofi{ lui Dumnezeu sau
tntelepciundl titulatura luata dupa ,, judecata lui Solomon". Apare ca un inger mare, cu
/..'
"' aripi, cu coroana pe cap. Este o tema predilect ruseasca de data tarzie.
Reprezentarea Fiului
Fiul apare rcprezentat in ipostaze foarte diverse care pot fi si ele grupate pe
momente din iconomia mantuirii :
t:J,rr.:uS-Mr@tgttii1qu!)aparepeturlabisericiicuEvanghe1iainchisa,
dar pe ico&nele imparatesti apare cu Evanghelia deschisa. I1 descrie foarle bine Erminia
lui Dionisie de Furno (Timisoara 1979). Alta descriere este in srisoarea lui Leoetudus un
barbatplin de virtutii, pe care nu l-a vazut cineva razand, dar plangand de multe ori.
2._JIrisfos,Impajll _d,1g.(r1pel|a1l!ilqr si-malg Arh-ie.l'e*u - numele'li vine de la textul I
Timotei 6,15 si apare in Apocolipsa 19,16. In aceasta literatura apare o sintagma de
origine uamaica. (
.3.Hristos-rg-1pqg1@_&capruncinbrateleSf.Fecioara,ca,Hristos
Ernffiuftot p.r"Clirecuvuntund .r, urrundbrru mainile - intruna din turlele se6undare,
, ca adolescent la temptr{ inconjurat de carturarif ,explicandu-le un text teptezerfiat ln
" icoant sub forma unei carti sau sul de pergament. Tot ca adolescent Hristos apare ca
. inger de mare tfu{
"u
aripitnchise, binecuvantand cu amandoua mainile creand in jurul

6. sau o mandorla, fiind inconjurat de sarafimii, conform text Isaia 9,5: ,,Cdci Prunc s-a
ndscut noud, un Fiu s-a dat noud, a Cdrui stdpAnire e pe umdrul Lui qi se cheamd numele
Lui: inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pdcii,pirinte
al veacului ce va sd fie. "
4. Hristos in timpul misiunii sale predicand, facand minunii diverse, intrand in
Ierusalim3s.i^brucat intr-o camasa lunga panalapamarfi.si apoi cu o mantie peste ea.
5. Hristos sub forma mahramei Sf.Veronica, trimisa lui Avgar, regele E&d.in care
aparc numai capul.
6. Hristos la punerea in mormarrt- in unele reprezentari din sec. l6 - t7, dinarta
ctetana, giulgiurile apar inmormant la o parte, iar ingerul care a deschis mormantul sta si
el de o parte. Giulgiul este fara cap, ceea ce inseamfia ca F:kistos a inviat trecand prin
giulgiu iar acesta pastreaza forma trupului.
7. Hristos in cer dupa Tnaltare - hainele lui sunt de aur, luminoase, tot asa aparand si
la Adormirea Maicii Domnului, venind sa ia sufletul Sf. Fecioare. Este i+istos dupa
Xnaltare cand este in cer preaslavit.
t_t 1l).Dttt6
Reprezen tarea Sfantului Duh
Sfantul Duh apare in 2 feluri - ca porumbel sau ca limbi de foc. Ca porumbel
gasim reprezentat Ia,,Bunavestire" - aici este reprezentat Sf.Arh.Gavriil, Sf.Fecioara,
deasupra ei razele si apoi porumbelul care este Sfantul Duh. La fel il gasim in iconografia
acatistului la imaginea a 4-a - icosul 4. mai apare in icoana Sf.Nicolaie in scena
hirotoniri sale ca diacon sau in tronul Hetimaniei pe care i-l vedem de obicei in
reprezentarea judecatii din urrna. Pe tron este o carte mare si deasupra ei porumbelul.
Reprezentarca isi are originea in psalmul 9 verset 7: ,,Iar Domnul rdm6ne in veac; gdtit-a
scaunul Lui de.judecatd ."
Reprezentarea sub forma limbilor de foc apare la ,, Cincizecime" cu Sf.Apostoli
adunati in unele prezidati de Sf.Fecioara in altele in primul plan, apare un batran care tine
in brate 12 suluri inchipuind cele 12 Evanghelii, fiecare a cate unui Sf.Apostol iar
deasupra scrie in greceste ,,o cosmos" (lumea) reprezentand oligorirea lumii. Acesta
imagine a fost condamnata de Sf.Nicodim Aghioritul.
Rep rezen tarea Sfi ntei Treimi
Reprezentarea clasica este a infatisarii divinitatii catre Avraam la steiarul Mamvri
- Fac.l9.Filoxenia lui Avraam. Apare aici sub forma a 3 ingeri asejati la masa, serviti cu
bucate de Avraam si Sara. In ce priveste culorile cei trei ingeri poarta vesminte de culori
diferite. O incercare de explicare a simbolismului o face Valeriu Anania,,Amintirile
peregrinului actor".

7. Cea mai reusita realizare a acestei icooane apartine pictorului rus Andrei Rubliov.
Reprezentarea de la Botezul Domnului in toparul praznicului sunt evocate toate
cele 3 persoane. Deasemenea la Nastere apare Fiul, dar si Sfantul Duh care vine din cer si
apare mafia Tatalui binecuvantand.
O reprezentare provenita din iconografra occidentala este a Sfintei Treimi sub
forma unui singur cap cu 3 fete si cu o coroana deasupra. A fost preluata in sec XVIII in
Athos si exista in fresca atonita mai noua. Apare si in carnetul de schite al lui Radu
Zugravul.In aceasta icoana este aratata comuniunea celor 3 fete dar si distinctia lor.
Reprezen tarea Maicii Domnului
Maica Domnului este unul din persoanele sacre de care se vorbeste cel mai putin in
Sfanta Scriptura : la Bunavestire, la nasterea Domnului, Matei 12, la nunta din Cana, La
Bunavesti re, la intalnirea cu Elisabeta.
Sf.Toma de Villererne zice ca slava fecioarei este mai usor de gandit decat de scris.
Pentru istoria fecioarei este de ajuns ca s-a scris despre ea si ca l-a nascut pe Mantuitorul
Fkistos. Maica Domnului ocupa un loc de frunte in pietatea crestina. Reprezentarea
Maicii Domnului sunt foarte numeroase.
Inceputurile iconografiei crestine despre Maica Domnului sunt atribuite Sf.Apostol
Luca care era doctor si pictor si care dorea sa picteze chipul Maicii Domnului dar nu
reusea. Atunceea a acoperit icoana qt o panza si s-a rugat iar a doua zi a gasit chipul
zugravit. Prima icoana nefacuta de mana. Sf.Luca realizeaza cateodata si o icoana intr-o
alta icoana. Aceasta compozitie o intalnim si noi la Sf. Teodor Tiron. Un episcop se duce
la imparat si-i spune: ,, Ar trebui sa hotaram o zi pentru cinstirea Sf. Teodor Tiron. In
icoana in scenele ce inconjoara chipul Sfintei Fecioare este una care-l infatiseaza pe
Episcop rnfata imparatului tinand in mana icoana Sfintei Fecioare.
Cele mai vechi reprezentari ale Maicii Domnului in catacombe se numesc - Maria
Oranta (Marie Rugatoare). Este o icoana de tip occidental. Din ea deriva o icoana celebra
in arta - Platitera(mai cuprinzatoare decat cerurile). Denumirea vine din genul plastic
larg. Axionul de la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare :,,De tine se bucura, ceea ce esti
plina de dar, toata faptura, soborul ingeresc si neamul omenesc, ceea ce esti biserica
sfintita si rai cuvantator, lauda a fecioriei, din care Dumnezeu S-a intrupat si prunc S-a
facut Cel ce este mai inainte de veci, Dumnezeul nostru. Ca mitrasul tau scaun l-a facut si
pantecele tau mai incapator decat cerurile l-a lucrat. De tine se bucura toata faptura, ceea
ce esti plina de dar, marire tie." ne prezinta aceasta denumire pentru pantecele Maicii
Domnului. In aceasta icoana Maica Domnului este reprezerrtata avandul pe lkistos pe
piept in medalion se mai numeste si Vleherniotisa de la biserica Vlahernilor din
Constantinopol.
Icoana Odighitria (conducatoare, indrumatoare) este icoana in care Maica
Domnului rL arata pe Fiul sau cu mana.Icoana nefacuta de mana a Sf.Luca este de acest

8. tip. Francezul Rean pune ca mai toate madonele gotice urmeaza acest tip de icoana. De
altfel arta icoanelor s-a nascut in imperiul Bizantin pe o axa ce mergea intre
Constantinopol si Siria. Odighitria este cea mai frecventa reprezentare a Maicii Domnului
in arta occidentala. In Bizant ea era in mod special la Biserica Tomorigon - Biserica
Grinzilor. Ea este o calauza care arata drumul catre Hristos.
O altareprezentare pe care o gasim in icoanele imparatesti este aaeea in care Maica
Domnului il prezinta pe prunc (Nicopia) - cea ce face victoria sau cea care biruieste. Este
pictata prin 1700 de un pictor roman Radu Ztgravu - Rasinari. A fost comandata de Ion
Voinea. In Occident se numeste vierje de mejeste.
Icoana Eleusa - Maica Domnului (milostiva) colicofilusa , dulcea sarutare.
Donskaia Bogomateni - Icoana de pe Dan.
Marter Dolorasa - preluata de occident de la rusi. Maica Domnului plangand,
imbracata in negru.
Alt tip celebru Maica Domnului Acoperitoarea. Eaprotezeazalumea cu omoforul.
Este fecio ara in ipostaza in care este venerata in Acatistul Acoperamantului Maicii
Domnului.
Alte reprezerfiai: una este cea din imnul acatist.

9. Locasurile crestine de cult incepand cu secolul fV
Odata cu incetarea persecutiilor, crestinismul devine mai intai religie
tolerataliiCital si apoi religie dominanta, ocrotita si favorizata oficial de Stat, ca relifie
pieferati i wiarii rhajoritafi a locuitorilor. imperiului roman. Cultul ei,.care ia d.e atu[ci
inainte o dezvoltare iecunoscuta pina aici si ilevine din ce in ce mai solemn, mai plin de
laif si de itralucire, se desfasoard acum ne.stingher.it,_iq locasuri marete. Avem si-cazuri
(mai rare) cand veihi temple pagane sau slnagogr rudaice au fost transformate, cu unele
inodificari. in locasuri crestihe-de cult (tem-plIl Afroditei din Ancira in Asia Mica,
Firth.noffit ain Atena, schimbat in bisericaldefi-c?1-a SfInGi Fecioare, temlilul lui Baal
din Cavesus in Siria, o'sinagoga din Tipasa in nordul Africii gtc).
Biserica incepe sa fdci acum uz de artA in constructia noilor ei locasuri de cult,
utilizand pentru aceasta tot ceea ce realizase mai frumos arta pagana.d.e nalq atunci in
arhitecturi, pictura, sculptura etc, dar adaptand totodata formele vechi la spiritul nou si
cerintele cultului crestin.
Exemplul cel mai stralucit in aceasta directie il da insusi imparatul Constantin cel
Mare, care inspirat si qutat in parte de maica sa, Elena - initiaza si patroneaza constructia
unor splendid6 si celebre biseiici din Constantilgpol, oma, Ierusalim,.B_etleem. si alte
locuri
^din
Tara Sfanta, legate de amintirea vietii Mantuitorului, a Maicii Domnului si a
SfintilorApostoli. Exemplul acestora il imita maitarziu Teodosie 1, Arcadiu (sec. V) si
Iustinian (sec. VI).
In ceea ce priveste directia, sau orientarea, bisericile crestine erau_i.gdryptate.de
regula, inca de la inceput, cu altarul spre-ragilr_a_sa cum si recomanda vechile R6nduieli
bilericesti, scrise sau
^compilate
in seiolele III-N. Gasim totusi si excepti de la aceasta
regula in epoca veche, ca'la bisericile din Roma, orientate de obicei invers (cu altarul
spie apus), ta si unele biserici din Rasarit (basilica lui Paulin din Tir, basilica Invierii din
Ierusalim s.a.).
Planul,'forma si stilul arhitectonic al bisericilor din intreaga epoca qaleocrestina
(pana pe la sfarsitul, secolului VI) sunt foarte variate : planul dreptunghiular, patrat,
druciform, poligonal, rotund etc. Asa de ex. Biserica Sfintii Apostoli din Colstantinopol,
zidita de C^onstantin cel Mare, avea forma de cruce, ca si biserica Sf. Ioan din Efes (sec
VI), biserica Sfantului Mormarrt., zidita de urmasii lui Constantin cel Mare la Ierusalim,
ave'aforma rotunda, ca si biserica Inaltarli Domnului zidita de Sf. Elena lan5? Ierusalim,
pe Muntele masliniior; biserica Slntii Serghie si Vach din Constantinop.ol si biserica Sf.
Vitut din Ravena (ambele in sec. VI) aveau forma de octogon (rezultat din inchiderea cu
ziduri a spatiilor dintre bratele crucii interioarel aceeasi forma avea o biserica zidita sub
Constantin cel Mare la Antiohia; catedrala Sf.'Sofia din Edessa (inceputul secolului tV)
si biserica Maicii Domnului din Amida erau constructii patrate; biserica Maicii
Domnului Vlaherne din Constantinopol avea plan triconc(treflat), iar vechea biserica a
Sfintei Sofia din Constantinopol (zidrta de Constantin cel Mare) avea pe_din afara forma
unui dreptunghi alungit iar inarintru forma de cruce, pe care i-o dadeau sirurile de
coloane Care imparteau interiorul.
Dar de fimpuriu (chiar in cursul secolului IV) devine predominant planul
dreptunghiular, alungit, pe care il recomanda si diferitele randuieli bisericesti. Acesta
sim^boli7a mai' bine
-coribia salvatoare a Bisericii plutitoare pe marea valurilor si a
furtunilor vietii si totodata aduce aminte de cele- trei prototipuri simbolice vechi-
testamentare ale locasului dumnezeiesc: corabia (arca)- lui Noe, Coftul Marturiei

10. (Tabernacolul sau Sicriul Legii) si templul lui Solomon.
' Modul de construct6
'a bisdricilor crestine n-a fost acelasi totdeauna si
pretutindeni. El a evoluat de-a lungu vremii,. modificandq-* drp? ideile-diferite.pe care
ie-au formutat teologii despre fiinta, rostul si simbolismul bisericii, sau dupa cerintele si
nevoile cultului in continua dezvoltare, dupa gustul si conceptiile estetice predominante
in diverse epoci si la diverse popoare crestihe, dupa materialele si posibilitatile de care au
dispus meqt^erii constructori si Ctitorii si dupa evolutia vietii religioase in general, a carei
expresie plastica este locasul de cult.^ De aceea, incepand din sec. IY pana azi, s-au format mai multe moduri de
constructie a bisericiior sau stiluri arhitecfonice, dintre care cele mai impoftarfie sunt (in
ordinea cronologica a aparitiei lor in istoria artei) :
a) in Rasarit:
1. stilul basilical si
2. stilul bizanttn;
b) in Apus:
I. stilul basilical;
2. stilul romanic;
3. stilul gotic;
4. stilul Renasterii;
5. stilul baroc;
6. stilul rococo;
7. stilul clasicist (neo-clasic).
Stilul basilical in Rasarit
Basilicile pagane si transformarea lor in locasuri crestine de cult
Primul stil arhitectonic in care s-au construit bisericile crestine, atat in Rasarit cat
si in Apus, este stilul basilical.
Basilicile publice (numite si civile sau forenses, fiindca erau situate in_for) aveau in
general forma unor sali dreptunghiulare, lungi, impartite in trei (cateodata si cinci)
iectiuni longitudinale, numite naoJuri (nave), despartite intre ele prin doua sau mai multe
randuri de cloloane, unite intre ele la partea supeiioara prin arcuri longitudinale, sau prin
grinzi, de lemn sau de piatra. Nava ientrala (ilin mijloc) er? de regula mailarga si mai
inalta'decat cele laterale, care erau mai inguste si mai scunde. Intrarea se facea pe la un
capat al salii, printr-o usa (care corespundea navei din mijloc).ryu chiar_trei.(cate una
p.irtru fiecare irava). In capatul opus al salii era o incapere semicirculara (firida) numita
'ubridr, in care, pe o estradi (un loc mai inalt), se afla tribuna magistratilor (udecatorilor)
si a oratorilor de la intrunirile publice.
Basilicile erau in general constructii simple (in care predomina linia dreapta); de
stil clasic, bine luminate] cu ferestre numeroase si
'largi,
taiatg in peretele fatadei si in
peretii laterali, ferestre care dadeau lumina multa interiorului. Plafonul_(tavanul) era drept
(plan), din panouri de 1.ryr, _fara nici un decor sau ornamentatie (podoaba), servind
numal ca sa ascunda scheletul acoperisului, care in general era in doua pante (ape)-la
;;; cenrrala si cate una la cele laterale (uneori lipsEa plafonul, scheletul acoperisului
ramanand astfel aparent, adica vizlbil in interior).

11. Elementul principal de arta care constituia ornamentatia interioara a edificiului
erau multimea si diecorul sculptural al coloanelor care desparteut navele si care erau
facute de obicei din marmura. Fiecare coloana se compunea din : baza sau soclul
(piedestalul), stilobatul, corpul principql saq fi1tyl (care putea fi rotund, sau poligonal, si
iu canaluri-sau adincituri verticale) si capitelul. Dupa forma si podoaba sculpturala a
capitelului, care erapartea cea mai importanta a coloanei, coloanele se puteau imparti in
cele trei ordine sau stiluri ale artei clasice greco-romane :
a) doric (cel mai simplu, format din ineluse scobite labaza); -
b) ionic (din asia Mica, format din doua velute sau linii curbe invartite de o parte si
alta, caun melc);
c) corintic (rin calathos sau cos inconjurat de frunze de acant, asezate in doua randuri,
care sustin doua volute mici).
Transformarea basiiicilor publice (pagane) in locasuri crestine de cult a fost
usoara si simpla : tribuna magistratilor (oratorilor) din fundul absidei a devenit cathedra
sau jetul epis^copului care prezida adunarile de cult, iar_ in j"ry.I lui au fost asezate in
semicerc s^caun6le preotiloi coliturghisitori. In mijlocul spatiului delimitat de absida
semicirculara s-a asizat altarul pe care se savArsea Sfanta Jertfa si care consta fie dintr-o
masa, fie din sarcofagul cu oseminte de martir sau chiar morm6ntul martiric, care _servea
ca aliar de jertfa. Deasupra lui se ridica uneori un acoperarytQnt boltit. Absida basilicilor
(care coresiundea de regula cu nava cerfirala).a.devenit astfel ceea ce numim azi altar, in
iensul de incapere a bisericii rezewata clericilor. Cu timpgl, _aceasta, incapere a.fost
despartita de iestul salii printr-un mic grilaj (balustrada) de lemn, de zid, de piatra
(marmura). sau din metal.
' Locul din fata absidei, mai inaltat decat restul salii, s-a largit ca sa incapa toti
clericii inferiori (de obicei foarte numerosi in aceasta epoca) si a primit denumirea de sole
sau chor (pastrata in Apus). Tot aici erau scaune pentru laicii carora li se acorda deosebita
cinste, in iiunte cu imparatul si dregatorii lui, iar maitarziu chiar scaunul episcop-ului.
Restul salii, iezervat credinciosilor, a devenit naos, fiind impartit in doua : in
dreapta stau barbatii, in stanga femeile; cand existau deasupra navelor.laterale galerii,
balcbane sau tribune, femeile- si copiii stateau in acestea. La capetele dinspre altar ale
navelor (galeriilor) laterale Erat rezbrvate uneori spalii deosebite pentru laicii distinsi si
pentru mdnahi, cei din dreapta pentru barbati (senatorium), cel din stanga pentru femei si
in special pentru fecioare, diaconite, vaduve si presbitere.
- La capatul dinspre intrare (opus absidei) era pronaosul rezervat catehumenilor si
penitentilor. La unele basilici, astfel transformate, crestinii au facut adaugiri, cladind in
irartea de la intrare o incapere introductiva, numita nartica si un atlium.
^ Nartica (pronaosirl exterior sau tinda) era un vestibu ziditlafatada edificiului si
impartit uneori ih do,r, incaperi deosebite,' dintre care una rezervata catehumenilor
incepatori (nartica interioara) si alta penitentilor 9i, penultima categorie. (nartica
exteiioara, exonaftex). In narticaexterioafa se faceau si agape (pe unde mai persistau), iar
in cea interioara se faceau privegherile si slujba inmormantarii.
Atriumul era un
^fel
d=e curte sau galerie exterioara neacoperita, patrata sau
dreptunghiulara,pavatacu placi {e piatra si inconjurata de porticuri (colonade) sau siruri
de foloine acop6rite. tn mijlocul liri (in fata intiarii).se afla o fantana sau un bazin cu
apa, in care cr'edinciosii isi spalau mainile in sens de curatenie, .inainte"de a intra in
biserica. In atrium sedeau cersetorii si penitentii din ultima categorie care nu aveau voie
sa intre in biserica si sa asiste la sluiba. Cu timpul, si anume dupa disparitia disciplinei
catehumenatului si penitentei, atriumul, devenit inutil, se micsoreaza din ce in ce, panala

12. disparitie, iar in unele cazuri, porticurile exterioare ale atriumului au fost inchise de toate
partile, transfonqandu-se in incaperi pentru locuintele clericilor si calugarilor, camere
pentru primirea si gazduirea strainilor si a pelerinilor, spitale, scoli si orfelinate etc.
Totodata, de o parte si de alta a absidei altarului se adauga cate o mica incapere,
dintre care una servea pentru depozitarea darurilor de paine si de vin aduse de credinbiosi
pentru Sfanta Euharistie, iar cealalta pentru pastrarea vaselor si a vesmintelor bisericesti,
a cartilor de cult si a altor lucruri sacre.
Notiuni sumare despre arta bizantina
In cursul secolelor IV si V, elementele si formele multiple si variate ale primelor
constructii crestine, de proveniente diverse, se combina, se contopesc si dau nastere, in
Rasarit, unui mod unitar de a construi, adica unui nou stil arhitectonic, rezultat din
amestecul formelor de arta-clasica cu cele de provenienta orientala: stilul bizantin, care,
va ramane paua astazi stilul unic si oficial al bisericilor ortodoxe din toate partile lumii,
rcalizat, intr-o bogata diversitate de variante (substiluri), regionale, nationale sau locale.
Trei elemente, conceptii sau curente diferite de cultura se combina in formatia noii
arte: elenismul, Orientul si crestinismul.
Principalele tendinte si elemente de origine elenistica si orientala adoptate de arta
bizantina;
a) fiin Siria provin in arhitectura si sculptura bizarfiina: forme de ornamentatie
sculpturala (foaia de acant, frunza dreapta, foi groase dantelate, forme geometrice :
cercuri, rozete, stele si figuri de animale), folosirea pietrelor cizelate si a contrastelor de
culori in ornamentatia externa, iar in pictura o noua traditie iconografica, opusa celei
eleniste, o traditie mai realista, mai dramatica si care cauta sa se apropie mai mult de
natura, sa redea in chipurile umane expresia individuala, iar in sc-enele istorice si in
compozitii, reprezentarea mai mult veridica decat simbolica sau conventionala.
b) Din Egipt arta bizantina a luat altarul triconc (treflat) si ornamentatia bogata,
mai aleJ FaEu*lilturala si picturala. De la Alexandria, cblebru centru al culturii eleiliste
Bizantul mosteneste in pictura gustul decoratiei piJtoresti, cu peisajele, motivele
arhitectonice, cu scenele genului,cu figurile sale alegorice si probabil gustul decoratiei
policrome (multicolore) ; indeosebi iconografia bizantina pastreaza din traditia
alexandrina atitudinile nobile ale portretelor, liniile clasice ale draperiilor vestimentare,
gesturile masurate, compozitia echilibrata si simpla, pe care o consacrase arta greaca.
c) Alaturi de SirLr,,Asia Mica si Armenia joaca un rol esential mai ales in
formarea arhitecturii bizantine; aici se realizeaza mai intai fuziunea intre elementele
elenistice si cele orientale, carora li se adauga de timpuriu influenta crestinismului. O
creatie proprie a Asiei Mici si a Armeniei este basilica acoperita cu bolti si basilica cu
cupola, care face tranzitia de la tipul basilical pur la cel bizantin. Mestesugul savant al
arhitectilor anatolieni inlocuieste cupola persana, sprijinita pe conuri de unghi (importata
din Armenia), cu cupola pe pandantive, forma specifica a arhitecturiibizantine.
Doua curente sau tendinte contradictorii se pot constata in timp in istoria artei
bizantine:
ial.p, of,rciale si savante, cultivata la curtile imperiale, in lumeaa)
varfirrilordemnitarilor, a varfurilor eclesiastice, a savanti
predominarea elementului clasic ( elenist);
b) Alta, a artei populare si monastice;
eclesiastice, savantilor si a teologilor si caracterizata prin
t0
reprezentati indeosebi de monahi si

13. preferata in cadrul maselor populare (militari, comercianti, mestesugari si tarani),
caracterizata prin predominarea elementului oriental (tehnica mai putin luxoasa, pictura
murala in loc de mozaic, cautareapitorescului, a realismului, a emotiei dramatice etc).
-JStilul arhitectonic bizantin
Caracterele generale ale bisericilor de stil bizarfiin sunt urmatoarele:
a) Materialul de constructie preferat e caramida (singura sau alternata cupiatra);
b) Extinderea absidelor (zidurile verticale semicirculare) la peretii laterali ai
bisericii si trtllizarea acoperisului rotund, sub diversele lui forme (bolti semicilindrice,
cupole hemisferice sau calote, semicalote etc) ;
c) Prezenta cupolei centrale ridicata deasupra naosului, fie singura, fre impreuna cu
cupole secundare pe pronaos si avand ori forma de simple calote secunde (cala bisericile
mai vechi), ori fiind suprainaltate prin turle (tambur), ca la bisericile de mai tarziu, si
legate de corpul principal al edificiului prin sistemul pandantivilor ori (mai rar) prin acela
al trompelor de unghi;
d) Mentinerea sistemului basilical al arcurilor sprijinite pe coloane, care capata rost
pur decorativ;
e) Predominarea cu exclusivitate a planului cruciform (inscris qau aparent) si a
celui treflat; indeosebi planul in cruce greaca saubizantina (cu brate egale) e caracteristic
pentru prima faza a arteibizarfiine;
0 Impartirea in sens transversal a interiorului, in cele trei parti principale ale
bisericii (altar, naos si pronaos) ;
g) Contrastul izbitor dintre aspectul exterior: simplu si sobru, si interiorul bogat
decorat si somptuos;
h) Ornamentatia (interioara) realizata aproape exclusiv prin pictura, foarte pulin
prin sculptura (absenta totala a statuilor, decorul sculptural redus r-rumqi la capitelurile
boloanelor si la chenarele (cadrele) usilor si ferestrelor, iar mai tarziu si la ornamentarea
partiala si sobra a fatadelor, (ca la unele din bisericile romanesti).
- Aceste caractere esentiale ale stilului se vor pastra la bisericile bizarfiine din toate
timpurile si epocile, desi proportia in care ele sunt utllizate si felul in care vor fi
imbinate vor evolua in cursul fimpului, dupa regiuni, dupa gustul estetic si posibilitatile
materiale ale ctitorilor si ale artistilor si dupa influentele pe care ei le-au suferit, dupa
trasatura definitorie a fiecarui popor ortodox si dupa evolutia generala a teologiei si a
vietii spirituale rasaritene.
Stilul bizantin in timpul imparatului Iustinian
Prima epoca de inflorire a stilului bizarfiin in arhitectura bisericeasca este epoca
imparatului Iustinian si a succesorilor sai (secolele VI-VII, cand stilul se poate considera
pe deplin format in caracterele sale esentiale.
Cel mai celebru monument al arhitecturiibizantine din aceasta perioada, privit de
obicei ca cea mai stralucita si geniala capodopera iesita din colaborarea geniului elenic
cu traditiile de arta ale Orientul-ui, este Biserica Sf. Sofia din Constantinopol, construita
de Iustinian. Aceasta reprezinta pentru arta bizantina si pentru crestinatatea rasariteana
ortodoxa ceea ce este pentru crestinatatea apuseana catolica Biserica Sf. Petru din Roma
(in stilul Renasterii) sau CatedralaNotre-Dame din Paris (in stil gotic).- Ea e zidita in locul vechii basilici a Sfintei Sofia, construita de imparatul
11

14. Constantin cel Mare in sec. IV si arsa in 532. Constructia s-a facut intre ani 532-537, sub
conducerea mesterilor ionieni Anthemius din Trales (arhitect) si Isidor din Milet
(inginer),ajutati de un arhitect Ignatie. Interiorul e impartit, ca si la vechile basilici, intr-
o nava centrala, mai mare, si altele doua laterale, mai mici, peste care se ridica galeriile,
in doua etaje. Absida principala dinspre rasarit, luminata de trei ferestre, este destul de
mica in raport cu imensitatea cladirii. Atentia e atrasa de marea cupola centrala de
deasupra navei centrale, incadrata de doua semicupole (una spre rasarit, continuata cu
absida altarului, si alta spre apus), si sase cupole mai mici. Cupola centrala e o adevarata
minune arhitectonica, atit prin marimea ei (diametrul de 31 m), cat si prin inaltimea la
care e ridicata (54 metri). Numarul total al coloanelor din interior se ridica la 107, unele
din ele (din cele de la galeriile laterale) fiind luate din templul lui Aurelian din Roma si
templul Dianei din Efes. Peretii sunt acoperiti cu marmura multicolora cu nervuri ca
valurile marii si bogat omamentati cu splendide mozaicuri pe fond de aur. Mobilierul
luxos, din marmura, fildes, aur si argint, impodobit cu pietre scumpe, precum si usile de
lainlrare, admirabil sculptate, se adauga la fastul si stralucirea interiorului.
Cupola primara s-a prabusit in urrna unui cutremur la 558 si a fost refacutala 562.In
sec. X imparatul Andronic adauga edificiului contraforturi pentru consolidarea zidurilor
la exterior.
Biserica a suferit si in urma altor cutremure. La 1453 devine moschee turceasca. I se
adauga minarete la cele patru colturi si semiluna pe cupola , mozaicurile sunt acoperite
cu vopsea si inlocuite cu inscriptii de versete din Coran. Restaurata la 1847 sub sultanul
Abdulah Medgid, de arhitectul italian Fossati, azi aramas monument istoric.
Alte monumente importante ale arhitecturii bizantine din aceasta prima epoca de
dezvoltare reprezinta exemplarele ultime ale unor forme si planuri de origine orientala
(Asia Mica), care vor fi curand abandonate : bisericile Sfintii Serghie si Vach din
Constantinopol (un octogon cu cupola), Sfintii Apostoli din Constantinopol ,Sf. Irina din
Constantinopol (basilica cu cupola), Sf. Sofia din Tesalonic (basilica cu cupola) si Sf.
Gheorghe din acelasi oras (rotunda cu cupola), Sf Vital din Ravena (un octogon cu nartex
de o parte si o absida de alta si cu cupola pe tambur). Cu exceplia Sfintei Sofia din
Tesalonic care e din sec.V, toate celelalte apartin secolului VI.
Stilul bizantin dupa criza iconoclasta
Criza iconoclasta (secolele VIII-IX) aduce o perioada de decadenta a artei,
religioase rasaritene in general (compensata in parte prin infloirea artei profane si
oficiale). Abia dupa stingerea iconoclasmului (842-843), care reprezinta o victorie nu
numai a Ortodoxiei, ci si a traditiilor artistice ale elenismului impotriva influentelor
orientale invadatoare, incepe o a doua perioada de inflorire a artei'bizantine, care tine
pana in sec. XII, cuprinzand adica epoca imparatilor Macedoneni (867-1057) si Comneni
(1081-1 18s).' O mare influenta exercita acum in dezvoltarea artei bizantine teologia si
monahismul. Stilul bizantin, eliberat de influentele straine, evolueaza acum dupa geniul
sau propriu. Dupa unii istorici de arta (ca L. Brehier), secolul XI este varsta de aur a
adevaralei arte bizantine. Bisericile din acest secol reprezinta in arhitectura stilul bizantin
pur, in maxima lui dezvoltare. Se construiesc biserici de dimensiuni mai mici.Planul cel
mai obisnuit ramane acela al crucii grecesti inscrise intr-un patrat, dar bratul rasaritean se
lungeste, spre a oferi un spatiu mai mare absidei principale (biserica <Theotokos> din
Salonic), alaturi de care ie construiesc abside mai mici (absidiole). Se lungeste de
t2

15. asemenea bratul de vest al crucii spre a oferi spatiu mai mare incaperilor de la intrare
(pronaos, nartex, pridvor etc). Planul initial al crucii grecesti evolueaza astfel spre cel al
crucii latine (cu bratul vertical mai lung). Se raspandeste si planul treflat (mai ales la
bisericile atonite, din sec. XI inainte). Numarul cupolelor se inmulteste (cite una pe
pronaos si pe naos, sau cate una, pe fiecare brat al crucii). La fatada apar arcade mari.
Stalpii masivi din interior se imputineaza si se inlocuiesc cu coloane subtiri, dand mai
multa lumina si spatiu interiorului. Dintre monumentele reprezentative ale arhitecturii
bizantine din aceasta perioada, cea mai celebra a fost la vremea ei Nea(basiliki) (Biserica
Noua) din Constantinopol, zidita de imparatul Vasile Macedon (a doua jumatate a
secolului IX), ca o replica a Sfintei Sofia. Ea a devenit modelul constructiilor de mai
tarziu, fixand definitiv planul clasic al biserici bizaritine: cruce greaca, inscrisa inpatrat
a fost distrusa de turci dupa 1453. Se pastreaza insa in Constantinopol Haghia Theotokos
(sec. X), Kilisse-geami (in a doua jumatate a secolului XI).
In alte centre: Biserica Adormirea Maici Domnului din Niceea (sec. IX), bisericile
Theotokos (1028) si Sf Pantelimon din Salonic (sec. XIII), biserica Theotokos a
manastirii Sf Luca din Focida (sec.Xl), privita in general ca prima realizare a noului tip
bizantin: plan de cruce inscrisa in patrat, cu cinci cupole sustinute pe trompe de unghi,
biserica Sf. Teodor din Atena (1049), Nea Moni (Manastirea noua) din insula Hios (sec.
XI), biserica manastirii din Dafni (langa Atena, sec. XI), primele biserici manastiresti din
Atos (Lavra, Iviron, Vatoped, sec. Xl).
Capodopera arteibizarrtine din Italia in aceasta perioada este biserica Sf. Marcu
din Venetia (secolele X- XI), care reproduce nu numai planul ci si mozaicurile bisericii
disparute a Sfintilor Apostoli din Constantinopol (basilica cu transept, cinci cupole si
plan de cruce in exterior). Arta bizantina imprumuta acum stilului romanic care se naste
in Franta, unul din elementele ei fundamentale, cupola, dand nastere la bisericile cu
cupole din sudul Frantei.
Tot din aceeasi epoca provin si cele mai vechi biserici din tarile balcanice,
pastrate pina azi, ca Sf. Sofia (basilica cu cupota) si Sf. Clement, ambele din Ohrida,
construite in sec. XI.
Cele mai vechi biserici rusesti apartin de asemenea stilului bizantin de la
sfarsitul acestei epoci, ele fiind in general construite de mesteri bizantini: Sf. Sofia
din Kiev, ctitoria cneazului Iaroslav din 1037 (modificata), Sf. Mihael din Kiev
(1108), Sf. Dimitrie din Vladimir (sec. XII), biserica manastiriiLavra Pacerskaia din
Kiev (1054) s.a.
O dezvoltare aparte capata stilul bizantin in Armenia, unde traditiile nationale
sunt mai persistente si dau nastere unor monumente cu caracter specific (planul
cruciform numai in interior, cupole scunde si turtite, arcul turtit in forma de potcoava,
ferestre mici, soclu in mai multe trepte, care inconjoara de toate partile baza
constructiei si care va trece cu timpul si la bisericile romanesti etc). Dintre
monumentele acestui stil arrneano-bizantin amintim biserica Sfintei Ripsina din
Vagarsabad (sec. X) si catedrala episcopala din Ani (terminata in sec. Xl).
Stilul bizantin dupa cruciade
Inceputul secolului XIII marcheaza o decadenta, cauzata de Cruciade (ocup-area
Latina a Constantinopoluluila 1204). Dupa alungarea latinilor din Constantingpot 029)
incepe o a treia si ultima renastere a artaibizantine, pe timpul_imparatilor din dinastiile
Paleblogilor si Cantacuzinilor, pana la caderea Constantinopolului sub turci (1a53). In
l3

16. aceasta epoca, stilul bizantin, adoptat de toate popoarele ortodoxe din Balcani, primeste
unele adaptari regionale si interpretari, locale, creandu-se tipuri diverse, noi si originale.
Dintre monumentele grecesti create in aceasta epoca amintim bisericile :
Pammakaristos. (Fetije-geami) din Constantinopol (sec. XIII), Sf. Nicodim din Atena
(sec. XIII), Sflntii Apostoli si Sf. Ecaterina din Tesalonic (secolele XIII-XIV), mai multe
biserici din Mistra (capitala Moreei, printre care Pantanassa (prima jumatate a secolului
XV), remarcabila prin frumusetea decorului exterior si clopotnita de stil occidental, Sf.
Teodor Brontocheion (sec. XIII), biserica manastirii Perivleptos (sec. XIV), Panaghia
Brontocheion- (inceputul secolului XIV), Vlacherne si Panafhia Parigoritissa din Arta
(sec. XIII), Sf. Sofia din Monemvasia (secolele XIII-XIV) sa.
In Balcani, sarbii si bulgarii adopta stilul bizantin de tip atonit, cu tendinta de
revenire la forme mai vechi (traEitionale): doua abside laterale, aitar triconc, cupole mici,
ridicate pe tambururi inalte si zvelte, nartex dublu, surmontat uneori de un tumclopotnita
de stil romanic si precedat de un portic, preocupare pentru decorarea fatadelor prin
alternarea materialului de constructie (piatra si caramida), prin sculptura chenarelor de
usi si ferestre, prin utilizarea faiantei policrome (influenta italiana si araba, venita prin
turci) s.a. Monumentele balcanice sunt in general de mici proportii, dar bogat decorate,
atat in interior cat si la exterior. Tarii sarbi si bulgari zidesc manastirea Hilandar din Atos
(1293-1299), bisericile sarbesti de la Pavlita pe Ibar (sec. XIII), Nagoriteino, Matejiei (cu
5 cupole), Gracianita, Studenita (2 biserici din secolele XII si XIV), Deciani (biserica din
1327, de plan bizantin si decor occidental), Liubostinia Frusca-Gora (masiv muntos cu 12
biserici manastiresti).
In Bulgaria: biserica din Boiana (sec. XIII), Trapezita, Tirnovo (Sfintii Petru si
Pavel, sec. XIV), Mesemovia (mai multe biserici), Poganovo s.a.
La rusi, din sec. XIV inainte, stilul bizantin sufera puternice influente nordice
(scandinave) si orientale (mongole, armene, georgiene si persane), dand nastere unui
substil specific rusesc, cu caractere proprii, ca de exemplu:
a) Multimea si varietatea extrema a formelor cupolelor (semicerc, glob, ou, cort,
para, ceapa, sau alte forme bizare) si a turlelor (late, inalte ca minaretele turcesti etc); de
ex. Biserica Sf Vasile din Kremlin (Moscova) are 17 turle.
b) Sprijinirea unora dintre cupole nu pe arcuri, ci pe un perete sau pe o galerie
rotunda, cu ferestre;
c) Decoratia variata a turlelor, a fatadelor si mai ales a acoperisurilor, cu
ornamente de faianta, pietre multicolore, zvgrayeli cu culori vii si batatoare la ochi
(galben, rosu, alb, verde si albastru) sau motive ale sculpturii omamentale orientale si
apusene (mai ales de stil romanic si Renastere), aduse de mesteri italieni, ca de exemplu
intrebuintarea pilastrilor si a briielor ca mijloace pentru decorarea fatadelor s.a.
Ca monumente reprezentative mai importarfte ale vechiului stil rusesc amintim
bisericile:
- Adormirea (Uspenia) din Moscova (sec. XV);
-Bunavestire (Blagovestenski sobor) din Moscova (sec. XVI), cu 9 cupole ;
-Sf Vasile (Vasilii blajenii) din Moscova (Kremlin), ctitoria lui Ivan cel Groaznic
(sec XVI), cu 17 turle ;
- Sf Ioan Bogoslovul (secolele XIV-XV), cu influente de origine mongola.
t4

17. Stilurile arhitectonice in Apus
l. Stilul basilical in Apus
Cu exceptia unor regiuni, ca ltalia, in care a patruns si stilul bizantin, sau ca
Spania, Lombardia si sudul Frantei (unde au patruns mai de timpuriu influente orientale,
arabe, venite prin maurii din Spania), in Apus stilul basilical predominapana in epoca
lui Carol cel Mare (secolele VIII-IX), cand incepe sa se formeze, un stil nou de arta, ale
carui premise apar de altfel inca din epoca dinastiei Merovingiene (secolele VI-V[). In
stilul basilical se construiesc, de exemplu, in aceasta epoca biserici celebre din Roma,
ca: Sf Praxeda (sec. IX), Sf Clement (reconstruit in sec. Xl), Sf. Maria din Transtever
(reconstruit a in sec. XIf s.a. Elementele fundamentale din stilul basilical persista, sub
diverse forme si in diverse sinteze noi, si in stilurile ulterioare de arta din Apus, pana
astazi, combinate cu elemente noi, fie de provenienta autohtona,local4 fie venite prin
influente straine.
2. Stilul arhitectonic romanic
Numit, inexact, uneori : romano-bizantin sau latin, este cel dintai stil de arta
propriu al Apusului medieval. El ia nastere in epoca lui Carol cel Mare (secolele VIII-
IX), cand se realizeaza in Apus o prima simbioza a resturilor vechii arte romane a
bastinasilor romanizati (galo-romani) cu cultura nationala a popoarelor germanice
stabilite in Apus (goti, alemani, franci, normartzi, anglo-saxoni, germani etc.) si cu
influente de origine orientala, aduse in Apus pe de o parte de maurii din Spania, pe de
alta de calugari, comercianti, pelerini, iar mai apoi (de La 1096 inainte) de Cruciati care
pun in contact cultura apuseana cu cea bizantina si araba.
Locul de nastere al stilului romanic este Franta si nordul Italiei (Lombardia), unde
remiscentele vechii arte galo-romane, amestecate cu influente noi, asiatice, dau nastere
celor dintai biserici cu cupole pe pandantivi (considerate de unii ca influente bizantine).
De aci, stilul acesta se raspandeste in toate tarile catolice (Anglia, tarile germanice, tarile
scandinave, Polonia, Ungaria, Moravia, mai putin in Italia si Spania), devenind arta
oficiala a catolicismului (ritualul latin) din secolele X-XIII, asa cum devenise mai de
mult cea bizantina pentru crestinismul rasaritean. Mult mai putin unitara insa in evolutia
si aspectele ei generale decat cea basilicala si cea brzarfiina, arta romanica a facut mai
mult loc influentelor si traditiilor locale, dand nastere la scoli, tipuri sau sub-stiluri
regionale, dintre care amintim, ca mai importante, pe cele din Lombardia (nordui Italiei),
Proventa (sudul Frantei), Burgundia (in centrul Frantei); Normandia (in nord-vestul
Frantei) si regiunea Rinului (estul Frantei si apusul Germaniei).
Perioada de formare a stilului o constituie secolele VIII-X (faza timpurie sau pre-
romanica); apogeul il atinge in secolele XI -XII (perioada matura, sau romanicul
dezvoltat) , iar in sec. XIII incepe sa fie inlocuit (mai intai in Franta) de stilul gotic.
Arta romanica este o arta exclusiv religioasa, creata de calugari si oameni ai
Bisericii.
Caracterele generale ale stilului se pot reduce la urmatoarele :
a) Lipsa de unitate in plan; planul bisericilor romanice este foarte variat: cruciform
(mai ales in cruce latina), treflat biabsidal, circular (influenta din rasarit) ; de cele mai
multe ori apare un plan complex, combinatie a tipului basilical cu cel cruciform, creat
prinprezenta regulata a navei transversale (transeptului, uneori dublu);
b) Materialul de constructie este mai ales piatra (mai putin caramida si lemnul),
l5

18. zidaria fiind lasata aparenta (netencuita si neacoperita cu placal de marmura,. ca in
basilical sau bizarftinul timpuriu), iar zidurile fiind masive (groase si puternice), sunt
sprijinite de contraforti (ziduri suplimentare, de sprijin, in partile unde apasarea masei
de zidarie e mai mare).
c) Soclul inalt,'fatadaprincipala (de vest) precedata uneori de o curte inchisa cu un
portic eite in general monumentala, cu irepte multe si portaluri uriase, boga! decorate si
ilancate de tuinuri patrate sau octagonale (influenta siriana), dintre care unul serveste si
ca clopotnita, cand aceasta nu e separata de biserica.^d)
Interiorul, precedat uneoii de un narthex de mari proportii, e impartit (ca si la
basilici) in mai multe nave,
e) Acoperisul primelor biserici romanice e in s?rpryt?, adicT cu scheletul de lemn
sau metal (cu sau faiatavan), cala basilici; maitarziu-e inlocuit intai la navele l,aterale
cu acoperisul boltit, de ptitra sau caramida, sub diverse forme: calote sau cupole
hemisferice.
f) Caracteristic (comun) tuturor bisericilor apusene de orice stil este chorul, adica
o travee (despartitura) deosebita a interiorului, sub forma de nava lrasversala, intre
absida altdrului si transept. In general el este mai inalt fata de restul bisericii, pentru ca
sub el si altar se construiesc cripte de mari dimensiuni.
g) Sculptura decorativab intrebuintatamai mult decat in basilical si bizantin, ca
auxiliai'important al arhitecturii (la impodgblrea caprtelurilor de.pilastri si coloane, a
fatadelor si^a portalurilor, a cadrelor de usi si ferestre, la comise e!c),
h) Arcul rotund (roman, in semicerc_perfect) este utilizat in larga masura, ata! ca
element'arhitectonic (dd legatura intre coloanele sau pilastrii din interior), cat si ca
element decorativ (mii ales-la fatade, in galerii de arcade); Ae aceea, stilul romanic e
numit uneori si stilul arcului rotund.
i) Ferestrele sunt la inceput puling si mici, apoi mai multe si mai mari, terminate
totdeauna in arc rotund (simplu sau divizat bifor, tii-for etc,) si cu ornamentatie bogata
(apar primele vitralii in sec XII).-
Monume nte r eprezentative
Dintre bisericiie romanice din epoca lui Carol cel Mare (faza preromanica), cele
mai multe au fost distruse de invazianormanzTlor din secolele IX si X.
Astazi se pastreaza (restaurate) numai cateva dln Fr.an{a, ca-dq .{, :
^Capela
Palatina (biserica palatului iui Carol cel Mare) din Aachen (azi catedrala din Aix-la--
Chapelle)', construita la 805, in forma de octogon^acop_erit 9. g cupola ,sprijjnita.pe gPt
pilaitri diipusi in cerc (copie greoaie a bisericii San- Vitale din RavenQ) ; biserica din
'Ceimigny-hes-Pres, in'Ldiretl cladita {upa 806, in forma de rotonda; biserica Sf.
Filibert din Tournus (Burgundia), tot dinfaza carolingiana s.a.
Din faza.omanicul[i dezvoltat (secolele XI-XIII) se pastreaza mai multe biserici
(unele in forma originala, altele restaurate). Mentionam, de exemplu:
a) In Franta (patria stilului):
-'biserica abitiala (principala) amanastirii Sf. Stefan (Saint-Etienne) din Caen, in
nordul Frantei (sec. XI).
- biserica Notre-Dame du Port din Clermont (sec. XI); biserica manastirtt
Benedictine din Cluny (secolele XI-XII).
- catedralele diri, Avignon (Nritre Dame-des-Domes), Perigord, Autun (Saint
Lazare), sec. XIl, Lyon s.a. ;
j'catedrala'sfFronton (Saint-Front) din Perigueux, avand planul in cruce greaca, cu
5 cupole.
l6

19. - bisericile Saint-Germain din Toulouse;
- domurile Sf. Ilarie (Saint-Hilaire) si Notre-Dame la Grande din Poitiers, Sf. Paul
(Saint Paul-Austremoine) din Issoire (sec. XII).
b) In Anglia amintim catedralele din orasele: Durham, Canterbury, Exeter,
Winchester, Norwich, capela Sf. Ioan a Turnului din Londra s.a.
c) In Germania, din epoca preromianica se mai pastreaza biserica S. Cyriac la
Gernrode, din timpul lui Carol cel Mare ; iar din epoca de inflorire a romanicului
mentionam catedrala Sankta Maria in Kapitol si biserica Sfintii Apostoli din Colonia
(sec. Xl, plan tricong), catedralele din oraselg: Bgry, Bamberg, Y_g*t (sec. Xll), }l4air:z
(sec XIII), Spira (Speyer, sec. XI!, Hildesheim (Sf Mih?il, t9., _XI), s.a.
d).In Austria, amintim biserica manastiri din Lilienfeld (sec. Xl11), biserica din
Heiligenkreuz (sec XII).
-e) In Belgia si Olanda: Catedrala din Tournay (cu 5 turnuri monumentale),biserica
minastirii din Tongres, bisericile din Ruremond si Maestricht.
f) In Suedia si Norvegia: Domurile din Trontheim; Lund, Alvastra s.a.
g) In Danemarca: catedrala din Viborg.
h) In Spania si Portugalia: biserica Sf lacob (Santiago) din Compostella (unul din
cele mai vestite centre de pelerinaj din Apus in evul-mediu, unde se pretindea ca se
pastreaza oastele Sfantului Apostol Iacob cel Mare), catedral-ele din orasele:_Avila (Sf.
Vincentiu), Lugo (sec. XII), Urgel (tip lombard, sec. XII), Saragossa (San Pablo, sec.
xrr).
i) In ltalia, stilul romanic s-a dezvoltat mai putin, formand scoala lombarda, cu
biserici care pastreaza mai bine amintirile filiatiei lor antice, cu clopotnite izolate de
corpul bisericii, bisericile fiind la inceput fara cupole, apoi cu bolti inaltate pe ogive,
facand trecerea spre stilul gotic (caLa biserica Sf. Ambrozie Sant Ambrogio din Milano,
sec. XII). Mai amintim: catedralele din orasele: Pisa (secolele XI-XII cu faimosul turn-
clopotnita inclinat), Modena (sec. XII), Parma (sec. XI!, Pavia (Sf. Mihall), Piacenza
(sei. XU), Bari (Sf Nicolae, secolele Xl-Xll,influenta adusa de normanzi in sudul
Italiei).'Biserici
de stil romanic tarziu (decadent) s-au construit si la noi, mai ales in
Ardeal, de catre unguri si sasii catolici (ca de ex. catedrala romano-catolica din Alba-
Iulia, biserica Sf. Mihail din Cisnadioara, biserica din Cisnadie, Noul-Sasesc, Sebes,
Garbova, azi in ruina), s.a.
3. Stilul gotic
Numit si ogival (stilul arcului ascutit). Se naste din arta romanica, il g do-ua
jumatate a secolu-lui XII sub influenta Cruciadelor, a scolasticij si a misticismului
religios. Arta gotica datoreaza mult contributiei masive a societatii laice fiind creata si
rep{ezentata d6 mesteri si artisti laici, cu concursul material si moral al multimilor del
-.
credinciosi, dar inspirata si patronata tot de clerul Bisericii. Pe cand in perioada romanica
bisericile cele mai^importante care s-au cladit erau abatiile (bisericile marilor manastiri
ale ordinelor calugar^esti), gloria stilului gotic sunt catedralele. Arhitectii, mesterii
constructori si lucratorti (iid-arii, pietrarii, detoratorii, sculptorii, pictorii etc.) au.ingeput
in sec. XIII sa se organizeze in adevarate corporatiuni ambulante, raspandit-. tnqi ale.s in
Germania si Angliafacestea stau la originea asociatiilor de francmasoni (zidari-liberi) de
t7

20. maitarziu.
In comparatie cu stilul romanic, stilul gotic se distinge prin urmatoarele caractere
generale:
a) Planul predominant e cel de cruce latina (romana), iar edificiile sunt de
dimensiuni mari.
b) Zidurile masive din stilul romanic sunt inlocuite cu ziduri mai subtiri si inalte,
sprijinite la exterior de contraforti in forma de arcuri butante (proptitori ingusti si inalti,
meniti sa preia o parte din greutatea baltilor).
c) Interiorul e impartit (ca si la basilici)in mai multe nave longitudinale, (trei sau
cinci), delimitate prin siruri de coloane subtiri.
d) Elementul nou si specific stilului gotic e arcul frant sau ascutit (unghiul format
de intretaierea a doua segmente de cerc), dar mai ales ogiva si bolta ogivala (bolta
sprijinita pe doua arcuri diagonale de sustinere, care se incruciseaza in punctul de cheie a
boltii). Elementele acestea aparusera sporadic, inca din sec. XII, l-a unele catedrale
romanice din nordul Frantei.
e) Dintre incaperile bisericilor de tip romanic dispar nartica de la fatada si criptele
de sub chor, dar se mentin deambulatoriile, formate din siruri de coloane, iar absidele
altarului sunt mai mult poligonale decat semicirculare, fiind flancate spre exterior de
mici capele.
f) Ferestrele sunt foarte numeroase,largi si inalte, terminate in forma de rozeta sau
de flacara si impartite longitudinal prin colonete, avind geamuri multicolore (vitralii
translucide), care dau interiorului lumina multa (goticul a cultivat cel mai mult arta
vitraliilor, dintre care unele cuprind o minunata iconografre a sticlei colorate, fiind
adevarute opere de arta).
g) In ornamentatia interioara pictura este intrebuintatamai putin; predomina (mai
ales la exterior) sculptura monumentala (statuara).
Stilul gotic decade in sec. XVI, cand este concurat din ce in ce mai mult de arta
noua a Renasterii.
Monumente r epr ezentative
Ca monumente celebre ale stilului gotic in arhitectura bisericeasca, amintim:
a) In Franta (patria stilului, care, impreuna cu Germania, are cele mai multe
biserici gotice) :
- Catedrala Notre-Dame din Paris, construita intre 1163- 1245 si remaniata in sec.
XIV, cu cinci nave, galerii si un transept;
- La Sainte Chapelle din Paris, construita de Ludovic cel Sfant in sec. XIII ;
- Catedrala din Reims (catedrala incoronarii regilor Frantei), construita in secolele
XIII-XN, lunga de 138,70 m, vestita prin decorul ei sculptural, cu cea mai impunatoarc
fatadaprincipala din toata arta gotica;
Biserica manastirii Saint-Quen tot din Rouen (secolele XIV-XVII), remarcabila- LrlJEIltecl. lll4llctJllllI r)Cllrl.L-lllsll LJL Llllt lULrsrr (Dgzurg
prin dimensiunile g.i slprin splendoarea decoratiei sculpturale;
catedrala din Riga (sec. XIII), socotita in general ca o capodopera a stilului gotic
si una din bisericile cele mai mari din lume (suprafata 8000 m2,lungime 143 m,latimea
65 m si inaltimea 43 m);
- Catedrala din Laon (sec. XI!, cu cele mai frumoase turnuri de tip orienlal,
socotite printre cele mai reusite produse ale geniului constructiv francez dinEvul-Mediu;
b) In Germania, unde s-a dezvoltat scoala renana, cea mai desavarsita realizare a
stilului gotic este catedrala din Colonia (Cologne, Koln); din sec. XIII;
c) In Anglia (unde romanicul persista mai mult), amintim catedralele din orasele :
t8

21. Canterbury (inceputa in sec. XII), York (sec. XIV), Salisbury (cu abside patrate),
Durham, Exeter (sec. XIV) s.a.
d) In Belgia si Olanda mentionam: catedrala Sf. Gudula din Bruxelles, catedrala Sf
Martin din Anvers (sec. XIII), catedralele din orasele Bruges, Anvers s.a.
e) In Elvetia: catedrala din Lausanle (sec. XIII).
f) tn Cehoslovacia: catedralele Sf Agnes Gqq. XI[) si Sf Vitus din Praga (sec.
XIV), Sf Barbara (Varvara) din Kuttenberg (sec..XIV) s.?.-
g) In Suedia si Norvegia: catedralele din orasele Uppsala (secolele XIII-XV),
Trondheim (Trondjem, secolele XII-XIII) s.a.
h) In Tarile Baltice: catedrala din Riga (Letonia,_sec_. XIll) s.a.
i) tn ttalia mentionam de exemplu .catedr.al.a-din Milano (secolele XIV-XYI, .,
fatadadin sec. XIX), una din cele mai mari biserici din lume (lungimea 159 ry,_inaltimea
navei centrale 48 m, ferestrele chorului 27 m inaltime).Caracteristic catedralelor gotice
din Italia este folosirea picturii in fresca pentru decorarea interlorului, pril p_igtori celebri,
precursori ai Renasterii italiene din set. XIV, ca florentinii Giotto si Cimabue, sau
Duccio si Simone di Martino din Sienna s.a.
j) In Spania si Portugalia catedralele din orasele.: Burgos, Toledo (:.._, XI[),,Leon,
Sevilli'(sec. XV), Salamanca (sec. XIID, Barcelona, biserica manastirii din Belem (sec.
XV) s.a.' Biserici de stil gotic tarziu (decadent), de proportii mai mici si de o valoare
artistica mai redusa, s-au construit si la noi, in Transilvania, de catre germani (sasi) si
unguri (secui), ca de exemplu biserica manastirii cisterciene din Cirta.(1202),tiserica
diri Prejmer,
-biserica
Sf. Bartolomeu din Erasov, biserica evanghelica din Cristian,
biserica Sf. Mihail din Cluj, biselica Neagra din Brasov s.a.
Renasterea (Renaissance)
Stilul Renasterii apare in ltalia (mai intai in Florenta), spre sfarsitul Evului
Mediu (secolele XV-XVD. sub influent'a studiului clasicismului, adus in Apus de
personalitatile culturale ale Bizantului, refugiate dupa caderea definitiva a imperiului de
iasarit quQ lurgi_(1453). ..
Soiritul Renasferii se manifeesta ca o tendina de intoarcere Ia arta Romei sr
Eladei ahtice si se caracteizeaza prin reasezarea omului in centrul preocuparilor si
interesului filosofic si aftistic. Gustril pentru eleganta, logica, armonia si finetea liniilor
;i 3 ,-,"iiilo, artei clasice, care caracterizeazaf,e artistiT Renasterii, reprezinta.tot-odata
o rebctib impotriva spiritului feudal, iubitor de Tofia, brutal si masiv, al Evului Mediu.
Bineinele s cla arta Renasterii nu trebuie considerata ca o simpla copie sau increstinare a
artei pagane clasice, ci ca o interpretare noua a conceptului'artistic, o creatie originala
bazatip"e studiul, inielegerea si admiratia artei antice,considerata ca suprema expresie a
frumosirlui artistic realiiat de geniul omenesc pina atunci.
Rolul de frunte, pe car-e il iucase Frarita in istoria artei apusene medievale (in
romanic si sotic). e preluat acum"de ltalia. Florenta (sec. XV), dpoi Roma si Venetia
(sec. XVI). Eunt 6ele mai importante centre in care se dezvolta aftaRenasterii. Aici, ea e
batronata cie catre papi si marile familii de nobili si suverani italieni, protectori ai artelorr ' r :'familiile Visconti si Sforza la Milano (indeosebi Ludovic Le More),sr at arttstllor, ca
M.aiCis la Fioren a (mai ales Laureniu Magnificul), Gonzague la-Mantua, dogii din
Venetia, papii Alexaridru Borgia, lulius Il, Leon X,_Clement VII Ia Roma s.a.
Artb Je laicizeaza. Ca riumar, construciile religioase ale artei Renasterii sunt mai
putine decat cele romanice si gotice, in schimb; se inmultesc edificiile civile construite si
t9

22. decorate in acest stil (palate, turnuri, vile pentru locuintele nobililor, edificii publice sau
municipale s.a.).
Autoritatea Bisericii nu mai indrumeaza activitatea mesterilor constructori si
decoratori, ca in romanic si gotic, personalitatea si farfiezia artistilor se manifesta liber si
nestingherit, in alegerea planurilor si a formelor constructive, a subiectelor si a temelor
sau motivelor decorative etc.
Din Italia, stilul Renasterii s-a raspandit mai intai in Franta, apoi in Spania si mai
taruiu in Germania si Austria, pierzand insa treptat din puritatea si finetea formelor
originale, dezvohate in Italia. Evolutia lui se poate impari in trei faze sau perioade:
-Renasterea timpurie (faza de cautare a formelor si inchegare a stilului), sec. XV ;
-Renasterea dezvoltata (faza de maturizare si de inflorire) sec. XVI (apogeul
stilului);
-Renasterca tarzie (sec. XVII), care reprezinta decaderea si trecerea la stilurile
derivate din Renastere.
5. Stilul baroc
In sec. XV[, stilul Renaissance degenereza, prin excesul de ornamentatie, dand
nastere stilului numit baroc. De la spaniolul barrueco (scoica sau perla neregulata) -
adica neregulat, bizar, ciudat sau curios - numit si stilul iezuit (fiindca a fost cultivat si
raspandit mai ales de calugarii iezuiti), este denumirea care se da de obicei fazei
avansate a Renasterii. In ltalia, "stilul baroc" s-a nascut si s-a dezvoltat mai mult, ca o
reactie religioasa impotriva caracterului profan al Renasterii, reactie patronata si dirijata
de conducerea Bisericii catolice, care urmareste pe de o parte sa purifice arta Renasterii
de excesele ei laicizante si pagane, iar pe de alta sa atraga sufletele credinciosilor,
utilizand arta ca un mijloc de lupta impotriva protestantismului (de aceea stilul baroc e
numit si stilul Contra Reformei).
Caructerele generale ale stilului
Barocul e de fapt o dezvoltare si amplificare a formelor clasice din Renastere, cu
amanunte si tendine noi : edificii colosale ca proportii si cu infatisare dramatica, fatade
fastuoase cu frontoane modificate in diverse sensuri, turnuri duble, cupole inalte si
diforme, cladiri anexe frumos impopobite, ferestre de forme neregulate. In decoratia
picturala se renuna la temele profane si pagane (nudurile si tipurile mitologice) ; in
schimb, ornamentatia se imbogateste excesiv, cu coloane-rasucite in forma de spirala, cu
lguri fantastice. Liniile dleple se indoi-gsc, formele ovale se arcuiesc si iau forme din ce
in ce mai sinuoase, suprafetele netede dispar cu totul sub povara de omamente. Edificiile
devin mai mult pretexte pentru decor sau conglomerate de ornamente dintre cele mai
variate si mai bizare.In interior impresioneaza, risipa de aur, argint, matasuri si tapiterii
bogate, mobilier bogat si luxos.
- Dintre artistii reprezentativi mai de seama ai acestui stil amintim pe arhiteciti
Borromini, Pernini (autorul porticului din fata bisericii Sf Petru), Longhi, Sardi s.a.
Dintre pictori, pe italianul Caravaggio (+ 1609).
Dintre monumentele religioase mai importante ale stilului baroc amintim:
In ltalia: bisericile Santa-Agnese (opera lui Borromini), Sf. Suzana si Santa Maria
a Victoriei si capelele Sf. Andrei-Quirinal si Sf. Cecilia, toate din Roma; biserica Santa
Maria-Novella (cea Noua) din Florena s.a.
In Franta: bisericile Saint Gervais (Sf Gherasie) si Saint-Paul, Saint-Louis din
Paris (ultima biserica iezuita) s-a.
20

23. In Germania: domul din Salzburg (azi in Austria), biserica Sf. Gaetan a Theatinilor
din Miunchen, catedrala din Passau (construita de arhitecti italieni) s.a.
In Belgia si Olanda: biserica Iezuitilor din Bruxelles, biserica din Antwerpen (cu
pictura stil Rubens), catedrala din Namur (sec. XVIII) s.a.
In Elvetia: biserica Iezuitilor din Lucerna.
In Spania: biserica Sf. Andrei din Valencia s.a.
In Rusia: Catedrala"Aratarea Domnului' din Leningrad (1761).
6. Stilul rococo
Faza ultima a barocului, din a doua jumatate a secolului XVIII poarta in general
denumirea de Stil rococo (de la frantuzescul rocaille, scoica), adica rotund, incarcat,
impopotonat, numit in deradere si stilul peruca (Das Aufgebauschte). S. naste tot in
Italia, ca o exagerare a barocului. Creeaza mai mult opere laice (palate), dar si cateva
biserici care se disting prin eleganta, decor bogat si rafinat, de un gust feminin. Liniile
drepte sunt inlocuite prin curbe, cercul, cu ovalul. E o arta feminina, de un gust senzual,
in Care artistii pun accentul pe amanuntele si rationamenlul decorului ; arhitectul devine
de fapt un decorator.
Ca monumente religioase reprezentative ale stilului rococo amintim:
In Italia: bisericile Sf. Magilalena (de arhitectul Sardi, sec. XVIII) si Sf. Balbina
(de Juvara, sec. XVI[), din Roma; bisericile Annunziata si Sf Clara din Neapole.,_ Santa
Croce si Santa Chiara (Sf. Clara) din Lecce, catedrala din Siracusa, biserica Iezuitilor din
Venetia (opera lui Domenico Rossi) s.a.
In Franta: Capela palatului din Versailles (langa Paris), Oratoriul din
Avignon,capela Visitatio din Le Mans s.a.
- In Germania: bisericile Frauenkirche (Sf Fecioara, protestanta) si Hofkirche
(biserica palatului) din, Dresda (cea de a doua biserica catolica), Sf. Clement din
Munster, Sf. Paulin din Trier, Capela episcopala dinWurzburg (sec XVIII) s.a.
7. Neo-clasicismul
Ultimul aspect pe care il ia Renasterea tarzie in arta Apusului poarta denumirea de
Neo-clasicism sau academism, nascut in sec. XVm ("secolul luminilor"), sub influenta
filosofiei si a literaturii iluministe germane (Lessing, Goethe, Kiopstok, Herder) si a
studiilor de arheologie clasica (sapaturile de la Pompei), neo-clasicismul se manifesta ca
un curent de excesiva admiratie pentru arta clasicapagana si de reintoarcere la liniile ei
simple si clare, ca o reactie impotriva formelor bizare si artificiale, in care barocul si
rococo-ul inecasera puritatea formelor initiale ale Renasterii, din secolele XV si XVI. Se
cavta deci a se inlatura nu numai inovatiile baroce si rococo, ci si innoirile care nu
consunau cu cele antice. Pe din afara, bisericile de stil neoclasic seamana cu niste temple
antice, grecesti sau romane cu coloane. Pe cand arta Renasterii reprezenta o interpretare
noua a formelor antice neoclasicismul nu ne da decat copii sau reproduceri fidele, mai
mult sau mai putin izbltite, ale monumntelor artei clasice pagane. In interior, boltile sunt
decorate cu ornamente in relief si cu picturi in fresca.
Transeptul lipseste uneori (fiindca nu se gaseste totdeauna in templele antice), iar
absida altarului isi
-reia
forma clasica de semicerc, pe care o aveau basilicile pagane si
21

24. crestine din antichitate.
Dintre monumentele religioase care se, incadreaza, in acest stil, amintim, de
exemplu : biserica Sainte-Genevieve din Paris construita intre 1745-1780 de arhitectul
Soufflot ca un templu grec, cu coloane si cupola inalta de 80 m transformata de la
Revolutia franceza in Pantheon national sau mausoleu al personalitatilor ilustre ale-
Frantei), manastirea Capuinilor din Paris (cu incinta ca un atriu doric), La Chapelle-
Expiatoire din Paris (de Fontaine), biserica Saint-Philippe-du-Rou11e din Paris (de tip
basilical antic) s.a.
22