1. Obezitate
Obezitate
Clasificare ș i resurse externe
Schemă - Obezitatea după talie:
circumferinț ă normală, supraponderală ș i
obeză
Obezitate este o stare patologică, în cadrul bolilor de nutriț ie, sau fiziologică cu
potenț ial patologic, la persoanele suprapoderale (greutatea corporală raportată la
înălț ime). Domeniul medical care se ocupă de obezitate se numeș te „bariatrie”.
După Gabriela Roman, obezitatea este o boală cronică cu etiopatogenie
multifactorală ș i risc global crescut, ceea ce presupune un management clinic
structurat, precoce ș i intensiv, cu strategii terapeutice eficiente adresate cât mai
multor mecanisme fiziopatologice implicate[1] .
Cuprins
1 Definiț ii
o
1.1 Clasificare (după ICD-9-CM)
2 Modă sau patologie?
3 Diagnostic
o
3.1 Diagnostic diferenț ial (DD)
4 Cauzele principale ale obezităț ii
1

2. 5 Morbiditatea
6 Prognoză
7 Tratament
8 Prevenire
9 Statistici
10 Note
11 Bibliografie
12 Legături externe
13 Vezi ș i
Definiț ii
Valerio Cioli - „Bacchino”, Statuia lui Bacchus în grădina Boboli din Florenț a
Cuvântul Obez în latină obesus înseamnă gras, vorace, corpolent.
Histologic, obezitatea descrie o stare de creș tere anormală de grăsime la nivelul
ț esuturilor adipoase (în latină panniculus adiposus/fascia superficialis, etc.).
Obezitatea poate fi:
simplă - prin ingerare calorică excesivă ș i o activitate normală sau slab
deteriorată (obezitatea „sumo”);
2

3. morbidă - care limitează activitatea normală, respiraț ia, circulaț ia sangvină
ș i impune pacientului perioade îndelungate de odihnă în urma unor exerciț ii
uș oare (sindromul Pickwick);
hipotalamică[2].
Clasificare (după ICD-9-CM)
Indexul de diagnostic «ICD-9-CM Diagnosis» descrie obezitatea ca Boală endocrină,
nutriț ională ș i metabolică
278: Suprapondere, obezitate ș i alte hiperalimentaț ii.
o
278.0: Obezitate nespecificată: acumulare excesivă de grăsime
(adipozitate) fie, distribuită uniform în organism, fie, la nivelul
ț esuturilor de depozitare adipoasă (BMI >30). Este considerată de
mare risc clinic.
o
278.01: Obezitate morbidă.
o
278.02: Suprapodere (în engleză overweight)[3].
Modă sau patologie?
Rubens - Judecata lui Paris
Expresia om cu greutate, sintagmă pentru o persoană aflată pe o poziț ie socioeconomică superioară, apare în diferite variante în mai toate limbile ș i provine din
antichitate, din timpurile în care greutatea corporală reprezenta o stare dată de
opulenț ă, de o alimentaț ie abundentă la care doar pătura avută a populaț iei putea
ajunge.
3

4. De la colaboratorii graș i preferaț i de Iulius Cezar pentru logica lor aș ezată (William
Shakespeare în „Iulius Cezar”) ș i planturoasele femei ca ideal al frumuseț ii la
Rubens ș i până la relativ-noul ideal (de prin anii 1970) al femeii subalimentate,
caș ectice model Twiggy, acceptabilul social, moda a pendulat între două stări
patologice de tulburări nutritive, obezitatea devenind deopotrivă, un handicap estetic
ș i o problemă cu un înalt potenț ial patologic, ambele impunând intervenț ii
medicale.
Diagnostic
Alessandro dal Borro - Un Bărbat Italian (Grasul) - după Andrea Sacchi
Există diferite criterii diferite de apreciere ș i determinare a obezităț ii:
Indexul Broca
Acesta este un raport dintre înălț imea persoanei exprimată în centimetri minus 100
de centimetri ș i greutatea în kilograme. In a doua jumătate a secolului XX se
considera indicele ideal
pentru bărbaț i - 0,9 ș i
4

5. pentru femei - 0,8
Indexul Corp-Greutate (engleză Body-Mass Index, BMI)
Se calculează după formula de mai jos, ț inându-se cont de vârstă m= greutate în kg;
l= înălț ime în metri
.
BMI
subponderal
4-17.9
normal
18–24.9
predispoziț ie
25–29.9
obezitate de grad. I 30–34.9
obezitate de gr. II
35–39.9
obezitate de gr. III > 40
Această metodă fiind controversată, considerându-se că trebuie ț inut cont ș i de
locul geografic.
Raportul talie/ș old (engleză Waist-Hip-Ratio, WHR)
Ignoră înălț imea ș i greutatea corporală, azi este luat în considerare dar numai
corelat cu alț i indici.
Perimetrul abdominal
Această metodă exprimă raportul perimetrului abdominal faț ă de înălț ime, ignorând
greutatea corporală.
Diagnostic diferenț ial (DD)
În diagnosticarea obezităț ii trebuesc eliminate:
Graviditatea.
S/P (status post) tratament cu corticoizi.
5

6. Boli de excreț ie (insuficienț ă renală).
Boli cardio-limfo-vasculare (ascita).
Boli parazitare (Elefantiasis - bilharzia/schistosomiasis, chisturi hidatice).
Boli endocrine.
Sindromul Cushing.
Creș teri tisulare mari, maligne sau benigne, etc.
Sindromul Pickwick - o formă de obezitate care este asociată ș i cu o anumită
stare de retardare intelectuală.
Cauzele principale ale obezităț ii
Luptătorul sumo Yamamotoyama (248 kg)
Obezitatea este o stare care se auto-întreț ine ș i se auto-augmentează, perpetuând
ș i agravând cauzele:
- Defectele de educaț ie: părinț ii supraponderali vor creș te copii
supraponderali.
- Starea bulimică se auto-augmentează prin creș terea permanentă a masei
ț esutului adipos.
- Foamea de alimente carbohidrate, dulciuri, grăsimi, duce la o dependenț ă
psihologică de respectivele alimente.
Cauzele principale ale obezităț ii pot fi:
6

7. Dietă neechilibrată, bogată în carbohidrate (dulciuri ș i grăsimi), în
disproporț ie cu necesităț ile energetice ale organismului:
o
ca urmare a unei educaț ii defectuoase,
o
a sistării bruș te a unei activităț i fizice intensive ș i prelungite în timp,
o
în sportul japonez sumo, unde supraponderea avantajează sportivii,
care se îngraș ă în mod intenț ionat.
Lipsa de miș care, de efort fizic comparativ - în timp - cu potenț ialul energetic
al hranei.
Tulburări de nutriț ie, ca rezultat al unor psihopatologii (depresiune psihică,
tulburări de comportament) ca de exemplu, patima sau mania de a mânca
(bulimia.
Disfuncț ii hormonale (hipotiroidism, sindrom adiposo-genital, etc.).
Factori genetici (ereditari - s-a descoperit genul de obezitate la ș obolani).
Tulburări metabolice (sindromul metabolic, care este adesea un rezultat ș i nu
o cauză a obezităț ii).
Morbiditatea
În ț ările dezvoltate incidenț a obezităț ii este mai ridicată decât în ț ările mai puț in
dezvoltate. În Statele Unite obezitatea este endemică. Profesia ș i modul de viaț ă
(tradiț ie, obiceiuri, facilităț i) joacă un rol important. Două treimi din populaț ia SUA
constă din supraponderali.[4] O treime din populaț ia SUA constă din obezi.[4]
„Azi, în societăț ile capitaliste dezvoltate, supraponderalitatea este semnul unei diete
bogate în zaharuri ș i grăsimi, împreună cu o lipsă de exerciț iu fizic ș i este asociată
mai degrabă cu a fi sărac decât cu a fi bogat.[5]”
—Marvin Harris, Culture, People, Nature. An Introduction to General Anthropology.
Conform rapoartelor OMS România este pe locul trei în Europa în privinț a obezităț ii
la copii. Potrivit Federaț iei Române de Diabet, Nutriț ie ș i Boli Infecț ioase, un
român din patru este obez, iar fiecare al doilea român este supraponderal.[6].
7

8. Obezitate masculină
În anul 2007, în Marea Britanie 1203 certificate de deces menț ionau obezitatea ca
fiind unul dintre factorii care au contribuit la deces.[7]
Vârsta Bărbaț i
Femei
BMI 25–30 > 30 25–30 > 30
18–29 28,9
3,7 16,2
4,0
30–39 46,4
13,9 26,4
11,0
40–49 53,1
19,9 32,3
15,3
50–59 53,2
25,3 42,0
25,4
60–69 62,1
22,8 46,3
33,0
≥ 70
22,8 45,7
32,2
58,2
Pregătire
Bărbaț i
Femei
BMI 25–30 > 30 25–30 > 30
ș coala primară
51,7
24,3 40,9
31,4
ș coala profesională 48,8
16,7 34,2
17,3
bacalaureat
11,9 28,1
10,1
48,9
Prognoză
Obezitatea nu este o patologie, ci o stare cu un înalt potenț ial patologic. Persoanele
obeze prezintă o predispoziț ie la o serie de patologii:
boli cardiovasculare - hipertensiune, ischemie cardiacă, ateroame;
hernii;
8

9. varice;
osteoartrite - ale sistemului ortostatic ș i locomotor, ale articulaț iilor, ale
coloanei vertebrale suprasolicitate;
endocrine - diabet tip II (non-insulin-dependent);
litiază urinară;
frecvente complicaț ii postoperatorii[8].
Efecte indirecte: Consumul excesiv de carne ș i grăsimi determină creș terea
incidenț ei cancerului intestinal. Obezitatea mai poate determina sterilitate,
impotenț ă sexuală. Una din urmările frecvente a obezităț ii pot să fie tulburările de
personalitate persoana obeză simț indu-se marginalizată în societate.
Tratament
O slăbire drastică stresează organismul, handicapează ș i provoacă metabolismul ș i
are ș anse minime de reuș ită în timp. Deoarece factorul psihologic este dominant,
tratamentul obezului - ș i nu a obezităț ii! - trebuie ales ș i coordonat, împreună cu
pacientul, de un grup de trei specialiș ti - medic curant, psiholog ș i nutriț ionist - care
vor lua în consideraț ie:
1. Determinarea corectă a cauzelor. Un tratament fixat pe alterarea echilibrului
caloric ș i care ocultează cauzele este sortit eș ecului.
2. Reeducarea pacientului spre o nutriț ie corectă ș i o activitate consumatoare
de energie (miș care, sport)
3. Diete hipocalorice.
4. Intervenț ii invazive - care dau rezultate imediate, spectaculare dar cu
periclitate înaltă:
- Chirurgie dentară - fixarea mandibulei de maxilă prin ligaturi la nivelul
dinț ilor care permit alimentarea exclusiv cu lichide ș i semilichide.
- Chirurgie gastro-intestinală - limitarea capacităț ii gastrice prin inelare sau
ligaturi la nivelul stomacului ș i/sau scurtări intestinale (jejun).
- Reducerea chirurgicală a depozitelor adipoase („absorbirea de grăsime").
Dietele hipocalorice preluate de pacient din literatură, fără controlul, pregătirea
ș i asistenț a specialiș tilor, cu toate eforturile depuse, duc la rezultate nedorite,
9

10. dezamăgiri, evoluț ii „în acordeon”, un lanț descurajant de scăderi ș i creș teri
alternative în greutate.
În anul 1973 profesorul dr. Ezra Zohar, directorul Institutului de Fiziologie al Centrului
Medical Tel-Hashomer al facultăț ii de medicină a Universităț ii Tel-Aviv a publicat o
carte - best seller în care descria o serie de femei ș i bărbaț i sănătoș i, cu grade
diferite de obezitate, care au pierdut în ș ase luni de tratament intensiv circa 1/3 (în
medie) din greutatea iniț ială. Zece ani mai târziu el publica rezultatele unui control
de urmărire (engleză follow-up) a grupei respective: toț ii au revenit sau au depăș it
greutatea iniț ială, cu excepț ia a trei cazuri, dintre care doi (cam 5%) s-au menț inut
- cu permanente sacrificii - la greutăț i normale ș i un decedat din cauze
independente de subiect[9].
Prevenire
Obiș nuirea cu o alimentaț ie echilibrată ș i sănătoasă completată cu activarea
organismului (sport) începând cu primul an de viaț ă. Consumul de dulciuri
ș i de alcool sunt obiceiuri proaste ș i nu necesităț i ale organismului.
Este interzis să educăm copiii că bomboana, ciocolata, prăjitura sunt o
compensaț ie, un premiu de bună purtare sau de cumpărare a simpatiei unui
copil - cu timpul, el va continua să se auto compenseze cu dulciuri ș i/sau cu
paharul faț ă de succesele sau insuccesele vieț ii.
Educaț ia spre o nutriț ie corectă, sănătoasă, completată cu o activitate fizică
moderată la toate vârstele.
Depistarea din timp ș i tratarea cauzelor tratabile ale obezităț ii
(hipotiroidismul, etc.)
Statistici
În 1980 rata obezităț ii la nivel mondial, în rândul bărbaț ilor, era de 4.8%.[10] În 2008
se înregistra o rată de 9.8%.[10] În cazul femeilor, rata a crescut de la 7.9% în 1980 la
13.8% în 2008.[10]
În anul 2009, la nivel mondial existau 300 de milioane de persoane obeze, potrivit
Organizaț iei Mondiale a Sănătăț ii.[11] În anul 1999, 54,9% din americanii cu vârste
cuprinse între 20 ș i 80 de ani, adică mai bine de 97 de milioane de oameni,
10

11. depăș eau cotele normale de greutate, iar, dintre aceș tia, 39 de milioane sufereau
de obezitate.[12] În anul 2011, peste o treime dintre copii ș i două treimi dintre adulț i
erau supraponderali ori obezi.[13]
În anul 2006, Marea Britanie era ț ara europeană care avea cel mai mare număr de
locuitori obezi.[14] Astfel, 23 % dintre britanici erau obezi, faț ă de 8% dintre italieni,
9% dintre francezi sau 12 % dintre germani.[14]
11