1. DE LA CHINA PAN' LA RIN DE GETO -DACI PAMINTU-I PLIN
La prima vedere, titlul articolului pare paradoxal. Multă lume se va întreba, cum m-am întrebat şi eu
la început, ce să caute dacii în Asia?
O poezie a lui Mihai Eminescu mi-a atras atenţia în mod special asupra acestui paradox al existenţei
dacilor în Asia. Poezia marelui nostru poet naţional se numeşte „De la Nistru pân’ la Tisa” şi
zugrăveşte următoarea stare de lucruri:
De la China pân’ la Rin
De geto-daci pământu-i plin,
De la Vistula-n Grekia,
Este scumpa mea Dakia.
Mulţi au fost, puţini mai sunt,
Căci destinul lor e crunt.
Au venit năvălitori-
Ca şi hoardele de ciori.
Peste daci s-au aşezat,
Pâinea toată le-a mâncat.
Aurul lor l-au luat,
Iar naţia le-a furat.
Urmaşii geţilor de azi,
Noi românii, nişte brazi,
Ne împuţinăm mereu ,
Căci n-aveam un Deceneu”
Ca poet, Eminescu poate fi acuzat de naţionalism exacerbat, dar când şi istoricii, şi mai ales istoricii
străini, afirmă acelaşi lucru, atunci trebuie să te apuci de treabă şi să cauţi dovezi pentru a sprijini
„naţionalismul” lui Mihai Eminescu!
Prin urmare, m-am apucat de treabă şi dovezile… au început să curgă găsindu-i pe daci ca locuitori
şi element civilizator al Asiei din neolitic şi până… în secolul XV d.Ch !
Pelasgii în Orientul Apropiat şi în Orientul Mijlociu
Din Dacia, locul unde a luat naştere şi s-a dezvoltat cultura şi civilizaţia pelasgă, dacii străvechi
(pelasgii) s-au revărsat nu numai peste întreaga Europă străveche ci şi peste continentul asiatic.
Prima lor escala în Asia a fost Orientul Apropiat şi cel Mijlociu.
În ceea ce priveşte Asia Mică, Strabon ne spune, citându-l pe Menecrat Elaita, că toată regiunea
maritimă, ce se numea pe atunci Ionia, a fost locuită de pelasgi (Geographia, XIII.3.3) fapt
confirmat şi de Herodot care-i numeşte pe pelasgii care locuiau aici, Ionieni (Istorii,VII.94).
Ionienii, au înfiinţat aşezări renumite precum oraşul Efes, unde au ridicat una dintre minunile lumii
antice, Templul Artemidei. De remarcat că Artemis este figurată, nu aşa cum au perceput-o grecii,
ca patronă a vânătorii şi pădurilor, ci ca zeiţă mamă, având pieptul plin de sâni. Alt oraş întemeiat
de pelasgii ionieni, Milet, i-a dat lumii antice şi moderne pe Thales considerat unul dintre cei şapte
înţelepţi ai antichităţii şi pe Hecateu, istoric al lumii antice. Tot Milet-ul a fost multă vreme o forţă
maritimă rivalizând cu Cartagina şi Fenicia.
O altă grupă însemnată de pelasgi, stabiliţi în Asia Mică la nord de Ionieni, au fost Eolii
( Istorii,VII.95) despre care aflăm de la Strabon că se extindeau până în Lidya inclusiv pe şesul
Troiei (Geographia,XII.1.3). Cea mai renumită aşezare a lor, a fost Troia despre care legendele spun
că avea zidurile construite de Apollo şi Poseidon.
Tot de naţionalitate pelasgă erau şi Lelegii care locuiau în Pisidia făcând parte din acelaşi neam cu
Lelegii din părţile Troiei şi Cariei (Geographia XIII.1.59) şi pe care Iliada îi aminteşte alături de
caoconi şi pelasgii divini.
Despre alte seminţii pelasge răspândite în Asia Mică, aflăm din Geographia lui Strabon: Mysienii
(VIII.3.2), Bithynii (VII.75) şi Caoconii (VIII.3.17), iar din Istorii-le lui Herodot, aflăm ce de
2. aceeaşi origine erau Phrygienii (VII.73) şi Lydienii (I.171).
După textele antice, locuitorii Capadociei, regiune situată în Anatolia de azi, făceau parte din acelaşi
neam cu Frigienii. Mai mult, unul dintre oraşele Capadociei situat în partea de către Armenia, se
numea Dacusa Euphratis iar un altul pomenit de Strabon (XII. 1.4) purta numele de Romnena (de la
Râm, despre care Miron Costin spunea, ca de la el ne tragem toţi. Istoricii spun că acest Râm este o
transliteraţie a cuvântului Roma.. Fie vorba între noi, greu de crezut că marele cărturar Miron
Costin nu ştia pronunţa şi scrie corect Roma!).
Herodot, spune că armenii erau descendenţi ai phrigienilor (Istorii,VII.73) care se trăgeau din marea
tulpină pelasgă, dar Strabon (Geographia.XI.4.8) le atribuie o origine thesaliotă ei venind din
Thesallia sub conducerea lui Arminius, participant la expediţia argonauţilor, care mai apoi i-a
colonizat în văile superioare ale Tigrului şi Eufratului. Oricum ar fi, originea lor rămâne tot pelasgă
întrucât Thesallia era locuită în vechime de pelasgi.
În Mesopotamia prezenţa pelasgă se face simţită printr-o serie de toponime precum: Deba
(asemănătoare fonetic cu Deva şi Beba din România actuală), Ombrea, Drobeta (v. Drobeta Turnu
Severin din România) şi Nisibis. Mai mult, civilizaţia mesopotamiană, a avut ca prim centru al
dezvoltării sale, Sumerul ale cărui fundamente culturale sunt situate în zona Dunării de Jos, în
Dacia pelasgă. Ne dovedeşte acest fapt scrierea „sumeriană” descoperită pe tăbliţele de la Tărtăria
de Mureş mai veche cu cel puţin 1000 de ani decât civilizaţia sumeriană, precum şi tipul somatic al
conducătorilor sumerieni care se adresau maselor cu expresia Sag-gig (capete negre) ceea ce
înseamnă ca ei nu erau bruneţi ci şateni asa cum ne arată I.I.Russu.
Pentru origine pelasgă a civilizaţiei sumeriene pledează şi statuetele descoperite la Tell-Asmar, în
templul lui Abu, care prezintă caracterele rasiale ale subtipului uman carpatic precum si elemente de
vestimentaţie asemănătoare pană la identitate cu portul tracilor macedoneni şi cu cămăşilor lungi
bărbăteşti încinse la brâu, purtate de daci. Miturile sumerienilor ne învaţă că sumerienii erau
originari dintr-o zonă muntoasă de la soare răsare adică din răsărit. Mai uimitor este faptul că unul
dintre eposurile literaturii sumeriene face referire expresă la Dacia. Mitul se numeşte „Zborul lui
Ethan spre cer” si oferă detalii despre Dacia! În repetate rânduri se aminteşte de „marea de lângă
cetatea munţilor” Ciudat… nici una dintre regiunile învecinate Sumerului nu posedă asa ceva.
Prima regiune care corespunde acestei descrieri din apropierea Sumerului este….Transilvania!
Depresiunea Transilvaniei, Ardealul, apare ca o cetate naturala înconjurată de munţi iar în imedita ei
apropiere se afla Marea Neagră!
La toate acestea, se mai adaugă un fapt deloc de neglijat: limba sumerienilor are foarte multe
cuvinte comune cu limba română. Paul Lazăr Tonciulescu si Eugen Delcea cercetând literatura de
specialitate au descoperit nu mai puţin de 83 de cuvinte sumeriene identice ca înţeles cu cele din
daco-română.
Primii locuitori ai Palestinei sunt descrişi în Vechiul Testament drept războinici şi având o statură
impunătoare (Iosua 12:4) asemenea giganţilor situaţi de Nicolae Densuşianu în nordul Dunării de
Jos. Existenţa pelasgilor în Palestina este documentată şi prin existenţa unor toponime ca:
Scytopolis, despre care Pliniu ne spune că era o colonie de sciţi, Rama, Arimateea, etc.
Populaţia cea mai războinică a Palestinei preebraice se numea Amorei derivat din etnonimul Aromei
/ Aramei , nume purtat de toate seminţiile locuitoare cândva în teritoriile Siriei, Asiriei, Sumerului,
Babilonului şi Arabiei. Aceasta înseamnă ca acest nume reprezenta o altă denumire etnică a
pelasgilor.
Şi în Peninsula Arabia avem toponime care amintesc de pelasgi: Istriana (v. Istru) Satula (v. Sătulă),
Lugana (v. Lugaş, Lugoj, Lungana), Carna (v. Cerna, Cârna), Domana, Amara, Draga, Nassaudum
(v. Năsăud).Arabii erau cunoscuţi în antichitate ca făcând parte din neamul Arameilor. Numele etnic
al arabilor se presupune că se trage din numele părintelui lor eponim Arabus un fiu al lui Hermes
sau Armis al Daciei (Strabon, I.2.34)
Pelasgii au constituit de asemenea, elementul dominant şi civilizator al Indiei.
3. Rama, printul scit
Unul dintre cele mai vechi poeme indiene se numeşte Ramayana şi glorifică faptele prinţului Rama
în care se spune că s-a întrupat Vishnu, spiritul cel bun al universului, pe care-l numeşte la un
moment dat „prinţ scit”.
Cele mai vechi scrieri religioase indiene poartă titlul Veda. Ele sunt în număr de 4 si cuprind
Revelaţia hindusă. Ceea ce este interesant însă este faptul că Revelaţia este „descoperirea” sau
„vederea interioară” iar titlul acestor scrieri poate fi apropiat foarte lesne de cuvântul românesc „a
vedea”.
Foarte interesantă este afirmaţia lui Strabon, cum că pe teritoriul Indiei, existau trei neamuri mai
însemnate şi anume: Brachmanes, Garmanes şi Pramnae (Geographia XV.1.59), dintre care ce-i mai
cucernici erau brahmanii. Ei duceau o viaţă frugală, mâncând numai fructe şi bând doar apă, erau
devotaţi filosofiei, adorând cu deosebire Soarele, îşi duceau viaţă sub cerul liber şi considerau
moartea drept o naştere pentru o viaţă mai fericită. (întocmai ca şi kapnobataii daci sau ca şi ktistaii
o altă ramură de preoţi asceţi, daci). Aceşti Brahmani au avut tot timpul supremaţia socială şi
religioasă a Indiei. Ei însă nu formau doar o casta sau sectă religioasă ci un neam numeros divizat în
mai multe seminţii. Etimologic vorbind numele de Brahmani, Garmani şi Pramni, nu sunt decât
derivate ale numelor etnice ahmani / rohmani, armani şi Rami/Ramni, nume sub care erau cunoscuţi
pelasgii la unii autori antici ca urmaşi ai lui Ra/Ram, zeul cerului şi al Soarelui.
Mai mult, studiind poemele clasice ca şi scrierile religioase indiene, Nic. Densuşianu ne pune în
evidenţă peste 40 de cuvinte cu corespondent român si latin.
Continuitatea pelasgo – dacică în continentul asiatic
Felix Colson, istoric francez, ne atrage atenţia afirmând categoric: „toţi dacii sunt pelasgi” (şi
adăugam noi, oriunde s-ar afla ei).
Continuitatea neamului pelasg sub forma etnonimului dac în Asia, este atestată de numeroase
izvoare antice şi cercetări moderne.
După cum am văzut, în epocile vechi, pelasgii erau elementul dominant şi civilizator în întregul
continent asiatic. Interesant este însă ca urmaşii lor, dacii, sunt prezenţi în aceleaşi teritorii pe care
erau răspândiţi şi pelasgii, însă par a se extinde mult mai departe ajungând chiar până în China. Şi
se pare că, asemenea pelasgilor în epoca străveche, dacii au jucat în antichitatea clasică, roluri deloc
de neglijat.
De pildă, Ana-Maria Coman, care a scris un articol pe marginea unei lucrări a lui J. Saint – Martin,
ne atrage atenţia spunând: „ originea parţilor este legată mai ales de tribul Dahae sau Dahi. Cu
ajutorul lui şi-a dobândit Thiridate independenţa; (aceştia) erau printre cele mai puternice neamuri
scitice, numeroasele lor ramificaţii fiind răspândite în Europa şi Asia”.
Mai mult cărţile lui Zoroastru vorbesc despre acest neam straşnic de tot, care a dat printre altele şi
numele Mării Caspice.
Herodot de asemenea afirmă că încă înainte de Cyrus multe triburi Dahae pătrunseseră în interiorul
Persiei.
În condiţiile în care neamul dacilor se răspândise, încă din străvechime până în Persia, nu mai
trebuie să ne mire faptul că Decebal, în faţa ameninţarii romane, a cerut ajutorul lui Pacorus regele
Partilor. În timp ce Traian era ocupat cu războaiele cu dacii, prinţii din a doua ramură Arsacidă au
atacat posesiunile romane din orient .
Extraordinara extensiune a dacilor ca neam este dată şi de afirmaţia Anei Maria Coman că Bactria,
provincie învecinată Chinei, era locuită de numeroase triburi Dahae. Mai mult în lucrările istoricilor
chinezi, Bactria purta numele de Tahia, mai exact de Dacia.
Această denumire coincide cu cea care serveşte la denumirea ţării pe care Dahii, o posedau în
Europa
La autorii chinezi apare alături de Bactria şi Dahia arsacizilor extinsă în Persia şi Armenia.
4. Sub dinastia arsacizilor, care făceau parte din marea familie a Cuşanilor, al căror nume era acela de
daci, s-a constituit un imperiu puternic şi înfloritor, cuprinzând teritoriile Asiei Centrale şi de Sud,
tocmai în perioada de ascensiune a Imperiului roman. Acest imperiu cuprindea Persia, Armenia,
Bactriana (Dacia), Massageţia (Geţia mare), ţinuturile din jurul Caucazului şi din nordul Mării
Negre.
Xenofon ne vorbeşte despre dacii din regiunea transcaspiană. Tot pe coasta orientală a Mării
Caspice, Pliniu cel Tânăr semnalează populaţia numită Dahae.
Pârvan îi semnalează pe daci, sub numele de Dahae, în Turkestan, iar în sud estul Mării Caspice
exista în antichitate un teritoriu numit Dahos.
Apoi, anticul Parthyene, ţinut situat azi în partea asiatică a Rusiei, poartă şi numele Dakistan.
Pe malul sudic al Mării Caspice, la nord de Azerbadjan, se află Daghestanul (Dag fiind tot o
derivaţie a termenului etnic dac).
Massageţii sunt menţionaţi în documente încă din secolul VII î.Ch ca locuind între Marea Caspică si
Amu-Daria. În istoria Asiei ei sunt cei care ,sub conducerea reginei Tomiris, sunt cunoscuţi ca
învigători ai puternicului rege persan, Cyrus. Numai că dovezi recente arată că aceştia se întindeau
pană în China.
După opinia specialiştilor, străini de astă dată, dacii sunt cunoscuţi în China sub numele de Yu-Ci,
ortografiat Yue-Tchi, Yue-ti, Yut sau Ye-Ta. Pentru vechimea elementului etnic dac în China,
pledează şi numele împăratului care a fondat dinastia Xia pe numele sau Dayu (Yu cel Mare).
Principalele ramuri ale geţilor sunt cunoscute în analele chineze sub numele Marii Yue-tchi, Micii
Yue-tchi şi Yue-tchi al Huandong-ului. Sub aceleaşi nume, dacii apar amestecaţi şi printre tibetanii
occidentali.
Marii Yue-tchi au fabricat sticla colorată sub Daowu Di din dinastia Goei.
După Strabon familia Yue-tchi cuprinde neamurile asii-lor, pasiani-lor, tochari-lor şi sakarauţi-lor.
Această mare famile de daci (Yue tchi) şi-a avut aşezările între Munţii Nan-Shan, afluenţii
Burunghirului şi partea superioară a Huang-he-ului. Prin urmare posedau o parte din China si
Tangut.
Dat fiind conservatorismul dac, este de presupus că odată cu mişcarea neamurilor dace spre China,
s-a mişcat şi credinţa lor, zamolxianism-ul, întrucât se ştie că dacii credeau că nu există alt zeu în
afară de al lor. Unde poate fi surprinsă înfluenţa zamolxianism-ului în China?
Există o religie care nu prea are nimic de-a face cu speculaţiile religioase chinezeşti, anume daoism-
ul. Însuşi cuvântul Dao, derivă din etnonimul dac, ştiut fiind că frigienii îi numeau pe daci daous,
având semnificaţia cale. Concluzia este că daoism-ul este calea dacilor de a ajunge la Zeu. De ce?
Pentru că toate religiile chineze poartă numele fondatorului lor (v. Confucianism-ul). Dar daoism-ul
nu are aproape nimic în comun cu filozofia lui Lao-Tzi şi nici nu-i poartă numele. Cu atat mai mult
cu cât daoism-ul nu a avut o influenţă foarte mare în China , ci numai pe alocuri pe unde erau
răspândiţi dacii. Originea dacică a daoism-ului poate fi probată şi prin existenţa masivă a
toponimelor şi antroponimelor dacice în regiuni apropiate de China, la stabilirea lor în această ţară
dacii nerenunţand la religia lor originară, care împletindu-se cu vechile credinte chinezesti au dat
naştere daoismului.
Geţii au existat ca popor de sine stătător si în India fiind cunoscuţi subnumele de Yut Yat Jut Jhut. Ei
ocupau Hindustanul septentrional si valea Indului. Specialiştii sunt de acord că populaţia rurala din
Pundjab se trage din acest corp etnic al Yut-şilor. De asemena populaţia Yut formeza pricipala etnie
din regiunea Sindi, iar în Belucistan, poporul Yut a format prin amestecul cu baluchii, poporul
Jugdalli.
Descendenţii dacilor cunoscuţi sub numele Yut în India si Yue–tchi în China erau prezenţi şi în
secolul XIX în India, în nord-estul provinciei Gudjarat aflându-se regiunea Jutvar (Ţara lui Yut sau
a Yut-şilor)
Iată ce am descoperit în urma afirmaţiei dintr-o poezie a lui Eminescu !
Dacii; după cum putem observa, au dat o notă aparte civilizaţiei orientale prin religia lor introdusă
5. în China, sub forma daoismului, prin infiinţarea dinastiei Arsacizilor , ei constituind şi un procent
important din populaţia Asiei.
Acum, fiind dovedită cu destule dovezi credem noi, existenţa dacilor în Asia, nu putem decât să-i
dăm dreptate lui Eminescu, care spunea: “De la China pân’ la Rin / De geto-daci pământu-i plin”:)
Publicat de pintilie nicolae la 02:03
GOANA DUPAAURUL SARMISEGETUSEI.COMORILE DACICE SUNT
FURATE CU HARTILE STATULUI ROMAN
Comorile dacice sunt furate cu hartile statului roman
Nu stiti unde sa sapati dupa comori la Sarmisegetuza Regia? Va aratam noi! * Statul roman a
realizat harti amanuntite ale plasamentelor siturilor * Hartile au ajuns pe mana hotilor * UNESCO
ameninta ca scoate vestigiile de pe lista patrimoniului mondial
In 1993, Romania demara o ampla campanie de punere in valoare a cetatilor dacice de la Gradistea.
Un studiu multidisciplinar efectuat la fata locului a pus in evidenta faptul ca sub ceea ce este acum
decopertat exista un urias ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro - civil compact, cu mai
multe nuclee, intins pe o suprafata de peste 200 de kilometri patrati. Acest oras ingropat este
predacic si e foarte bogat in aur. Specialistii romani au intocmit niste planuri de detaliu cu siturile
subterane nedecopertate, pe care le-au strans intr-un dosar trimis Ministerului Culturii si Cultelor. O
copie a planurilor a ajuns insa si la cautatorii clandestini de comori, care au relatii puternice in zona
clasei politice. Hotii stiu acum cu exactitate unde sa caute.
Vestigiile dacice din Muntii Orastiei ar putea fi scoase de
pe lista UNESCO din cauza proastei administrari, dar si a
furturilor masive, sub protectia politicenilor influenti. Nu e
prima amenintare de acest fel. In anul 2003, fostul secretar
de stat Ioan Opris anunta acelasi lucru: cetatile dacice ar
putea fi scoase din patrimoniul mondial de valori.
Interesant este ca Alexandru Mironov, secretar general al
Comisiei Nationale a Romaniei pentru UNESCO, spune ca
acest lucru nu se poate intampla: «Odata intrat pe listele
UNESCO, un obiectiv nu mai poate fi scos de acolo. Ce
inseamna nebunia asta?». Explicatia acestei nebunii ne conduce la ipoteza, simpla si directa, ca
cineva din Romania are un interes deosebit pentru radierea cetatilor dacice din circuitul mondial de
valori. Ca furtul sa fie "la liber". Altfel nu se explica... In mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din
Muntii Orastiei sa fie scoase de pe lista UNESCO, merge mana in mana cu deja celebrul scandal al
6. bratarilor dacice. Dupa cum se stie, ele au fost gasite in siturile de la Gradistea de catre hotii de
comori si scoase apoi clandestin din Romania. Au ajuns in Statele Unite, unde un colectionar
american de buna credinta a anuntat oficialitatile ca aceste artefacte se comercializeaza pe piata
neagra. Ulterior statul roman a recuperat o parte din ele si a demarat o ancheta. In mod uluitor,
numele unor politicieni de calibru, precum Adrian Nastase si Dan Iosif au fost asociate cu disparitia
bratarilor. Cei doi au fost banuiti ca ar fi intermediat traficarea in tara a doua tezaure sustrase din
situl arheologic Sarmizegetusa Regia, respectiv 15 bratari dacice de aur. Pentru a intelege despre ce
este vorba trebuie sa ne intoarcem in timp...
7. Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a fost sondat din satelit de catre rusi
pe la inceputul anilor ‘90. Rusii vorbeau despre situri antice, dar si preistorice necunoscute inca in
zona Gradistei. Coroborand aceste date cu informatiile unor
scriitori antici, care spuneau ca dacii au taiat si au zidit muntii,
Guvernul Romaniei a cerut aflarea adevarului. Astfel, intre anii
1993 si 1999, in perimetrul fortificatiilor dacice de la Gradistea s-
au desfasurat cercetari pe mai multe discipline, pentru realizarea
unui studiu de ansamblu privind zona arheologica. Cercetarile au
fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice, Ministerul Culturii
si Ministerul Cercetarii. Ele aveau drept scop delimitarea fizica a
complexului de fortificatii prin alte metode decat sapaturile
arheologice, si chiar elaborarea unei strategii de punere in valoare a constructiilor preistorice de la
Gradistea.
Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze ce si unde trebuie
sapat, urma sa aiba loc decopertarea, restaurarea, conservarea
siturilor si transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica
nationala, punct turistic de importanta deosebita, cu protectie
armata din partea jandarmeriei, care urma sa opreasca ofensiva
jefuitorilor de comori. Rezultatele, care nu au fost date oficial
publicitatii, sunt uluitoare. Fortificatiile nu reprezinta doar cetati
disparate asezate pe culmile muntilor, ci un ansamblu compact, o
asezare militaro-civila montana, cu mai multe nuclee, intinsa pe o
suprafata de 200 de kilometri patrati. Majoritatea vestigiilor sunt inca acoperite de pamant.
Megapolisul era format din mai multe nuclee legate intre ele
8. Din comisia formata au facut parte specialisti pentru detectarea straturilor de profunzime prin
magnetometrie, specialisti in probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti si
specialisti in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificatiile sunt deosebit de
complexe si sunt suprapuse, in multe locuri, pe asezari mai vechi. Pentru a avea o imagine a
modului in care s-a lucrat, dam exemplul grupului format dintr-un geodez si un specialist in
magnetometrie. Geodezul, regretatul general de divizie Vasile Dragomir, (foto) cauta zonele de
relief care pareau transformate pentru utilitati militare. Al doilea instala magnetometrele si trasa
profilul subsolului in zona indicata.
Magnetometrul este un aparat care poate radiografia si
pune in evidenta elementele din subsol, la adancimea
dorita de operator. In acest caz sondajul a mers pana la o
adancime de opt metri. Asa au fost descoperite
constructiile scufundate in pamant, dar si incintele
subterane care i-au uluit pe cercetatori. Conform datelor
din studiu, mega-asezarea regilor daci este situata pe
masivul Sureanu, munte care coboara catre est, nord si vest
in Podisul Transilvaniei, intre raurile Sebes si Strei. „La
inceput ne-am intrebat cum a fost posibil ca timp de cinci
ani dacii sa poata tine piept asaltului unei armate uriase,
bine inzestrate, cum era cea a romanilor. Mai ales ca era
condusa de unul dintre cei mai buni strategi pe care i-a
avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la fata locului:
folosirea eficienta a terenului printr-un complex militaro-
civil. Dacii au construit, in primul rand, la poalele
muntelui, in nord si vest, un zid de aparare foarte lung,
deoarece sistemul era cel mai vulnerabil in acea directie.
Ceva in genul zidului lui Hadrian din Scotia, lung de 170
de km. In interior, fiecare inaltime a fost terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu latimi diferite, era
aparata de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetati fortificate, de diferite
dimensiuni. S-a mers pana acolo incat fiecare cvartal al unei aglomeratii urbane mai mari era la
randul lui aparat de un zid propriu. In studiu, eu numesc «modul» fiecare aglomerare urbana.
Modulul poate fi inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva hectare, al imensei fortificatii. In
acest fel, un modul era aparat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare
urbana la alta sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele cele mai mari de la un nucleu
fortificat la altul nu depasesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuintele si sanctuarele ei, asa
cum apar si la Sarmisegetuza Regia, cea cunoscuta pana acum. Intre aceste nuclee exista insa
numeroase terase amenajate cu urme de locuire stravechi, mai vechi decat perioada dacica clasica.
De asemenea, asezari civile se gasesc peste tot pe vaile apelor dintre munti. Totul pe o suprafata de
aproximativ 200 de kilometri patrati. Intreaga zona este acoperita de un paienjenis de drumuri
antice construite foarte interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o jumatate de ora in ploaie pe un
asemenea drum sa vad ce se intampla. Apa curgea la dreapta si la stanga, dar nu si pe drum, atat de
bine este facut sistemul de drenaj de sub ele. Singura bresa a sistemului de fortificatii a fost
neglijarea laturii sud-estice, considerandu-se ca panta abrupta a muntelui e un obstacol natural
suficient. Aceasta neglijenta a fost fatala dacilor. Imparatul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo
si a atacat apoi fortificatiile de sus in jos“, ne-a spus regretatul general de armata Vasile Dragomir.
9.
10. drumul antic catre sarmisegetusa(peste 2000 de ani vechime)
discul solar-sarmisegetusa
Un oras predacic subteran
11. Cea mai importanta descoperire din Muntii Orastiei o reprezinta
incintele subterane. In zona numita Vartoape, pe o suprafata de aproximativ patru kilometri patrati
exista 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de pana la 70 de metri.
Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunica intre ele precum camerele
unei locuinte. Este vorba de incinte naturale modificate de mana omului. Multe dintre ele comunica
cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri catre
muntii din apropiere, unele partial prabusite. Unul merge chiar catre sanctuarele din Sarmisegetuza
Regia, unde, de asemenea, au fost detectate cateva incinte subterane. In urma masuratorilor a
rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale
complexului, inclusiv sanctuare, constructi cu o vechime mult mai mare deca cele de la
Sarmisegetuza. Conform studiului itocmit, acest oras subteran si constructiile de la suprafata, mult
mai numeroase decat cele de la Sarmisegetuza Regia, au constituit centrul fortificatiilor, cu alte
cuvinte centrul mega-orasului regilor daci, sau al cui va fi fost mai inainte. Arheologii din zona au
fost, si sunt, mai putin entuziasti in legatura cu aceasta descoperire si mai retinuti in declaratii.
„Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar culmea, stancoasa, calcaroasa, e
impanzita de mici grote care uneori iau aspectul unor pesteri. Pe micile platouri de la gura catorva
au fost descoperite fragmente ceramice dacice“, sustine arheologul Ioan Glodariu, muzeograf la
muzeul din Deva. Acesta considera ca terasele si cetatile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai
mult, fiecare terasa locuita era aprovizionata cu apa, atat locuintele, cat ai atelierele de fierarie, prin
conducte care captau izvoare de la distante apreciabile. Foarte interesant este faptul ca aceste
conducte de apa subterane aveau, din loc in loc, chiar decantoare.
12. fotografie facuta de TERRA DACICAAETERNA-terradacica.ro
Hartile oficiale au ajuns la hotii de comori
Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, gasite
de echipa speciala de cercetatori, a fost multiplicat in patru
exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro
Domus, Ministerul Culturii si UNESCO. Alexandru
Mironov a inclus cetatile pe listele UNESCO. Urma sa se
13. initieze o ampla campanie de sapaturi arheologice si sa se realizeze un centru turistic exceptional.
Programul a fost insa stopat, iar copii ale dosarului cu hartile siturilor au ajuns la hotii de comori.
Astfel reusesc acesti hoti sa mearga la punct ochit, punct lovit, pe un teritoriu atat de mare. Singurul
impediment in calea acestora este acum UNESCO, care e cu ochii pe siturile de la Gradistea. De
aceea se tot lanseaza ideea, de origine romaneasca, cum ca cetatile vor fi radiate din patrimoniul
mondial. „Nu se scoate nici un obiect UNESCO de pe liste. Asta e o prostie. Sigur cineva incearca
sa vanda si Sarmisegetuza. Asta e singura explicatie“, este de parere Alexandru Mironov. Ramane
insa o intrebare extrem de importanta: cine le-a dat hotilor planurile secrete ale complexului si,
implicit, planurile comorilor de la Sarmisegetuza? Din analiza ulterioara a datelor a rezultat ca cea
ma mare parte a acestei asezari, uriasa pentru antichitate, a fost construita inainte de perioada
dacica. Mai mult, comorile cautate acum de hoti au fost ingropate inainte de perioada clasica a
civilizatiei dacice. Lucru deductibil prin logica comuna: daca romanii cuceritori au strans tot aurul
gasit la fata locului, de ce se mai gasesc comori de ordinul zecilor de kilograme in aceasta zona?
PRIMA CIVILIZATIE A EUROPEI , CUCUTENI-TRIPOLIE
14. Object 1
Un adevarat Eden egalitarian ar fi inflorit in partea central-estica a Europei acum aproximativ 7 000
ani. Savantii occidentali se declara fascinti de complexitatea si atributele stravechii culturi Cucuteni
de pe teritoriul Romaniei. In prezent lumea stiintifica a ajuns sa recunoasca cultura Cucuteni drept
prima civilizatie a Europei.
Arheologii au denumit-o Cucuteni dupa satul cu acelasi nume din apropierea Iasiului, unde in anul
1884 s-au descoperit primele vestigii apartinand acestei culturi. Apoi urme ale civilizatiei Cucuteni
s-au descoperit pe teritoriul Ucrainei langa Kiev in anul 1897, unde a fost denumita Trypilia,
ignorandu-se cu buna stiinta ca era vorba de una si aceeasi civilizatie Cucuteni, descoperita anterior
in Romania.
soborul zeitelor-cucuteni
15. Artefactele sunt alcatuite din statuete de lut si vase din acelasi material.
“Nici la ora actuala nu se cunoaste semnificatia simbolurilor pictate pe vase, precum si rolul
statuetelor care reprezinta forme umane si animale. Mai mult decat atat, nu cunostem cu exactitate
modul cum acei oameni isi tratau mortii, in ciuda excavatiilor recente nu am descoperit nici un
mormant sau loc de crematie” declara Lacramioara Stratulat, director al Complexului Muzeal
National din Iasi, in cadrul conferintei de presa premergatoare expozitiei din Vatican.
17. altar -civilizatia cucuteni
Cultura Cucuteni a precedat cu cateva sute de ani toate asezarile umane din Sumer si Egiptul Antic.
Conform descoperirilor, oamenii culturii Cucuteni au fost primii care traiau organizati in asezari
mari. Aceste proto-orase de Cucuteni erau alcatuite din cladiri aranjate in cercuri concentrice.
Cultura Cucuteni se intindea pe o suprafata de 350 000 kilometri patrati, pe teritoriul actual al
Romaniei, Republicii Moldova si Ucrainei. Productiile lor artistice erau dominate de linii repetate,
cercuri si spirale care creau un efect de iluzie optica pe vasele care erau impodobite in acest mod
unic.
Nici una dintre statuetele antropomorfice descoperite nu prezinta trasaturi grotesti sau furioase.
Rarele statuete masculine au fetele acoperite de masti, in timp ce statuetele feminine sunt au
picioare lungi si zvelte, sunt gratioase, fara masti si prezinta tatuaje pe corp.
Nu exista statuete cu sclavi inlantuiti sau figurine sacrificate, un semn clar al unei civilizatii
egalitariene si pacifiste, conform opiniilor istoricilor.
“Cunoasterea aprofundata a acesti culturi este foarte importanta…Suntem mandri ca aici a aparut
cea mai importanta si avansata cultura neolitica din intreaga lume” afirma Romeo Dumitrescu,
19. Aşezările lor erau compuse din sute şi chiar mii de case. Casele aveau etaj. Putem compara această
civilizaţie cu epoca marilor piramide egiptene. De fapt, e vorba de aceeaşi perioadă. Sigur,
condiţiile climaterice de la noi n-au permis ca această cultură să evolueze la nivelul Egiptului, dar
dacă analizăm doar ceramica din acele timpuri, ne putem da seama că aveau acest potenţial. În
Egipt, Nilul aducea în fiecare an nămol îmbogăţit cu fosfate şi egiptenii nu îmbogăţeau adăugător
pământul an de an ca să obţină o roadă bogată, ei îl zgâriau doar şi aruncau seminţele acolo. Aici
situaţia era cu totul altfel şi tripolienii erau nevoiţi mereu să-şi schimbe locul de staţionare, pentru
că, utilizat timp de 50,100 de ani, pământul nu mai dădea roade. Tripolienii îşi ardeau locuinţele
înainte de plecare. Majoritatea locuinţelor găsite de arheologi sunt arse, era şi un ritual, ei purificau
locul şi se strămutau în alt loc, unde luau totul de la început: construiau case, fortificaţii, temple etc.
Deşi vasele datează de peste 6000 ani, culorile s-au păstrat intacte. „Acesta este marele mister al
ceramicii de Cucuteni. Privind-o, ea emană o magie care îţi linişteşte ochiul, dar, totodată, ridică
atâtea semne de întrebare: ce simbolizează aceste ornamente, spirale, vârtejuri, forme ale vasului?
Este foarte greu să reconstituim şi să înţelegem mentalitatea celui care confecţiona ceramica: ce
dorea el să transmită, care era gândirea artistului din perioada Cucuteni-Tripolie? Este o ceramică
deosebită ca şi structură morfologică, ca şi formă. Avem aici vase în formă de binoclu, dar şi
trinoclu, dar acestea nu sunt vase utilitare. Şi atunci apare întrebarea: care era funcţia lor?” Erau
obiecte de decor? Obiecte care puteau fi contemplate în locuinţe sau obiecte ritualice? Este foarte
21. VALEA REGILOR TRACI SI COMORILE LOR
De la Giurgiu la Russe e o aruncatura de bat. Un pod ce separa doua tari, peste o Dunare-
granita care in trecut lega, si nu despartea, ca acum, malurile. Si care era o adevarata coloana
vertebrala a Europei.
Sunt pentru prima oara in Bulgaria. Pentru mine e o tara straina, cu o limba straina. Si totusi, acum
doua mii de ani, de o parte si de alta a apei, traia acelasi neam si se vorbea aceeasi limba. Asa cum
22. de o parte si de alta a Muresului sau pe un mal si altul al Oltului traieste acelasi popor. Oamenii se
strigau de pe un mal pe celalalt al Dunarii in acelasi grai. Flacaii mergeau la petit cu barcile, iar
pescarii de pe ambele tarmuri se intalneau in mijlocul apei la povesti despre stime si balauri cu
sapte capete. Dar ce s-a intamplat? Unde a disparut bucata aceasta de istorie comuna?
Din vremurile indepartate ale neoliticului, Dunarea a fost o singura casa pentru cei de pe ambele
sale maluri: aceeasi cultura, aceleasi manifestari artistice, aceleasi traditii si stil de viata. Au intrat
apoi in istorie daco-getii, numiti asa la nordul Danubiului si numiti "moesi" la sud. In campia sudica
marelui fluviu, pe fasia ce se intinde de la tarmul Dunarii, pana la sirul de munti Stara Planina,
numiti odinioara Haemus (Balcani), ce strabat Bulgaria de la vest la est, locuiau acesti moesi sau
mysi, de la numele carora teritoriul acesta se va numi Moesia. Aceasta este tara dacilor de la sud de
Dunare, o tara orientata spre fluviu si continent, spre spatii inchise, pamanturi roditoare si clima
temperata. In sud, dincolo de muntii Balcani, se aflau insa tracii, inruditi cu dacii, dar puternic
influentati de lumea grecilor: o lume orientata catre mare, catre spatii deschise si clima calda,
mediteraneana. Bulgarii vorbesc doar despre acei traci. Pe ei ii considera stramosii lor si se
mandresc cu mostenirea lor tracica. Cel mai numeros neam dupa inzi, cum spune Herodot despre
traci, au lasat in urma lor constructii si tezaure fabuloase, pe care bulgarii au stiut sa le scoata la
lumina, sa le conserve si sa le arate intregii lumi. Ceea ce noi, romanii, nu am stiut sa facem cu dacii
nostri.
23.
24. Neam razboinic si mandru, tracii au avut perioade de mare glorie. Homer insusi ii aminteste ca fiind
25. aliati ai troienilor, in razboiul impotriva grecilor. De fapt, insisi troienii se pare ca erau de neam
tracic. Negurile istoriei sunt cu atat mai dense, cu cat ne indepartam mai mult in timp, iar peisajul
de azi al campiilor bulgare nu mai evoca cu nimic vremurile de altadata. Tracii, care traiau divizati
in multe triburi, au reusit in secolul al VI-lea inaintea erei noastre sa se adune sub coroana regelui
Teres, formand un mare regat, cel al odrisilor. Apogeul acestuia a fost atins in timpul dinastiei
Cotizonilor si a regelui Sitalces, in secolul al IV-lea inaintea erei noastre. Dar romanii si-au intins
stapanirea si peste Tracia, transformand-o in provincie, in secolul I i.e.n. Cercetatorii considera ca la
venirea slavilor, care s-a petrecut in secolul al VI-lea dupa era noastra, tracii isi pierdusera deja
identitatea si fusesera romanizati sau grecizati. Asa incat slavii s-ar fi asezat probabil pe un substrat
romanic.
26.
27.
28. Totusi, ceva nu e clar in aceasta poveste: exista asemanari mari de structura intre bulgara si romana,
care nu au nimic a face cu latina si, ca urmare, sunt socotite de unii lingvisti "coincidente". Mai
mult, trebuie facuta o distinctie intre daco-moesiana vorbita intre Dunare si Balcani si traca vorbita
dincolo de Balcani. Cat despre romanizarea moeso-dacilor sau a tracilor, in absenta probelor e greu
de sustinut acest proces. E usor de spus: tracii au fost romanizati, dar apoi au venit slavii care i-au
asimilat si nu au mai ramas urme ale romanizarii. Dar nu e argumentabil stiintific. In schimb, nu s-
au sters cu totul urmele substratului dacic al limbii bulgare. Iar bulgarii nu se straduiesc sa studieze
acest aspect.
29.
30.
31. FRESCE DIN MORMINTUL TRAC DE LA KAZANLIK-BULGARIA
Valea Regilor Traci
Am pornit in cautarea dacilor si a tracilor de la sud de Dunare, intr-o zi de vara, strabatand Bulgaria
de la Russe spre inima tarii, prin paduri nesfarsite si sate marunte ce par pustii. Russe, Byala,
Gorna, Veliko Tarnovo, Dryanovo, Gabrovo, pasul Shipka, Kazanlak - acesta e traseul care duce de
la Dunare in renumita Vale a Regilor Traci. Un traseu initiatic, ce urca brusc dupa Gabrovo, din
campie in inima muntelui, unde temperatura scade instantaneu cu 20 de grade, ceturile sunt atat de
dense, incat nu se mai vede nici marcajul pe sosea, iar serpentinele ametitoare sunt strajuite de
paduri neguroase. Un drum prin pacla, frig si intuneric, bajbaind la limita, care dupa o ora de infern
coboara triumfator in lumina, in valea vestitilor trandafiri de Damasc si a mormintelor regale,
pictate cu cai si printese. Ca si acum, in antichitate, acesti munti trebuie sa fi fost o pavaza teribila
in fata dusmanilor, o granita de piatra. Nu e o intamplare ca regii traci si-au construit mormintele,
dar si capitala, la poalele acestor munti. Iar faptul ca s-au asezat la sud arata ca dominatia lor se
intindea spre Grecia, in vreme ce la nord de Balcani e posibil ca neamul daco-moesilor sa-si fi creat
o lume oarecum diferita, mai putin influentata de civilizatia grecilor si mai aproape de cea a
Carpatilor.
32. mormintul regelui trac de la shvestri-bulgaria(posibil mormint al regelui get Dromichete)
33. Ca si la noi, nici in Bulgaria nu au existat, dupa 1990, prea multi bani pentru sapaturi arheologice.
Fusesera descoperite vestigii tracice imediat dupa al doilea razboi mondial, existau sute de tumuli
funerari despre care se banuia ca adaposteau morminte si tainuiau comori, dar nu se facusera
investigatii sistematice la scara mai larga. In 1992, arheologul bulgar Georgi Kitov a planuit o
campanie de sapaturi cu vise mari, dar a obtinut bani putini, doar pentru o saptamana de lucru. Si a
avut de ales: sa sape la intamplare, intr-unul din tumuli, sperand ca ceea ce gaseste acolo sa
convinga autoritatile sa-i dea mai multi bani, sau sa renunte pe moment, incercand sa obtina fonduri
mai mari in viitor. A ales prima varianta. A sapat in tumulul Malkata, unde primele trei zile au fost
dezamagitoare. Apoi a inceput sa apara aurul: mormantul fusese dezvelit. Dar si pacea celui adormit
fusese tulburata. Ploi teribile si vanturi puternice s-au starnit dintr-o data, spulberand tabara
arheologilor. Kitov a mers inainte. A obtinut fonduri si a condus expeditia timp de sapte ani. In acei
ani a descoperit comori fabuloase, constructii funerare incredibile, picturi murale impresionante,
simboluri si taine de nedescifrat. Intr-un cuvant, o lume intreaga ce parea sa fi fost pierduta pentru
totdeauna. Asa a iesit la lumina Valea Regilor Traci.
34.
35.
36. Cele mai multe dintre mormintele regale ale tracilor se afla la mica departare de Kazanlak. Tumuli
exista in Bulgaria cca 1500. Cercetati sunt cateva zeci. Astazi, mormintele sunt incluse in
patrimoniul mondial UNESCO si sunt extrem de bine conservate. Mormantul de la Kazanlak are
37. chiar o replica la scara, pe care o pot vizita turistii, pentru ca originalul sa fie cat mai putin expus.
Exista drumuri de acces in stare perfecta pana la aceste morminte, iluminare, ventilare, conditii de
conservare, exista indicatoare si ghizi. Autocarele cu turisti se revarsa ritmic, iar blitzurile aparatelor
de fotografiat clipesc in mainile japonezilor veniti de peste mari si tari sa viziteze lumea tracilor.
(Dar nu si pe cea a dacilor!) Bulgarii au dezvoltat un infloritor turism cultural, bazat pe mostenirea
tracica. Vorbesc mereu de traci, se mandresc cu ei, motivul tracic a devenit un fel de amprenta a
civilizatiei de azi a bulgarilor.
38.
39.
40. Mormantul regelui Seuthes
Muzeul din Kazanlak adaposteste multe dintre minunatiile descoperite in Valea Regilor, chiar daca
unele sunt replici, caci originalele se afla la Sofia. Dar e minunat sa poti vedea laolalta, chiar la fata
locului, obiectele care alcatuiau lumea tracilor. Cel mai incredibil obiect din muzeu il constituie, cu
siguranta, coroana regelui Seuthes al III-lea, descoperita in mormantul acestuia din movila Golyama
Kosmatka: o cununa din ramuri, frunze de stejar si ghinde din aur, delicata si impunatoare in acelasi
timp, o opera de arta fara egal. Alaturi se afla bustul de bronz al regelui Seuthes. Cu parul suvite,
barba bogata, nasul puternic, coroiat, si privirea usor incruntata, dar patrunzatoare, regele Seuthes
pare sa scruteze viitorul cumva asemenea dacilor de pe arcul lui Constantin. Alaturi, splendide vase
de aur si argint, amfore, arme, si toate cele trebuitoare sa-l insoteasca pe cel plecat.
41.
42.
43.
44.
45. Mormantul regelui, aflat la 15 minute distanta de Kazanlak, se afla in plin camp. Strajuita de ciresi
incarcati de rod si de pajisti cu flori multicolore, movila rasare domol din campie, ca un animal
garbov. Asfaltul negru duce pana la intrarea in "grobnita", cum le spun bulgarii acestor morminte.
La intrare vorbesc cu ghidul, care imi spune cate in luna si in stele despre traci si Seuthes, dar nu a
auzit nici de daci, nici de Decebal. Intru in pantecele cocoasei de pamant, unde ma asteapta lumea
celor plecati dincolo. Dupa un coridor de piatra lung de 13 metri, si doua incaperi boltite, urmeaza o
a treia, sapata toata intr-un singur bloc de piatra, ce a fost transformata in incapere-sarcofag. Aici a
fost inmormantat marele rege Seuthes al III-lea, a carui capitala, Seuthopolis, se afla astazi sub
apele lacului de acumulare Koprinka. Totusi, mormantul acesta nu mi se pare cu mult mai
impresionant decat cel din movila Documaci, de langa Mangalia. Cele doua se aseamana foarte
mult ca arhitectura si chiar si nuantele de vopsea conservate pe pereti par a fi identice. Dupa
mormantul lui Seuthes, mai vizitez movilele Helvetsia si Ostrushka. Acum incep sa inteleg rostul
acestor morminte-temple. La Helvetsia, mormantul reprezenta matricea, uterul, iar cel decedat se
intorcea inapoi de unde venise, prin tainele si riturile care se practicau asupra lui. Acest mormant
chiar are forma si neregularitatile unui uter si multe alte indicii trimit spre aceasta interpretare. La
Ostrushka, s-au conservat cateva picturi splendide, intre care chipul indurerat al unei nobile,
probabil sotia decedatului, o femeie frumoasa, distinsa, cu parul roscat. Dar cele mai uluitoare
46. picturi murale se gasesc in mormantul de la Kazanlak. Aici arta tracilor este prezenta in plin
apogeul sau, prefigurand arta Europei de mult mai tarziu. Cupola ametitoare e acoperita de cercuri
concentrice, cu scene diverse, asemenea unui templu pagan. Culorile si formele pastrate aievea
evoca o lume serena, cu cai frumosi, femei gratioase si mese imbelsugate, un fel de paradis in ocru
si albastru, ce converge spre personajul regal ce-si tine soata de mana cu tandrete.
47.
48.
49.
50. Mormintele tracilor nu par simple morminte. Sunt constructii impresionante, cu coridoare si
incaperi boltite, cu usi de marmura strajuite de capete de zei si cu sisteme de inchidere a usilor care
si astazi functioneaza. Sunt lumi in sine la scara mai mica, in care se petrec lucruri tainice, la
hotarul dintre viata si moarte, lucruri care pentru universul profan in care traim nu mai au nici
inteles, nici importanta. Epoca pe care o acopera este cea a secolelor VI-II inainte de Hristos. Spre
deosebire de traci, dacii aveau o alta viziune asupra lumii de dincolo. Exceptand influentele tracice
din Dobrogea, lumea dacilor nu cunoaste astfel de "pregatiri" pentru lumea de dincolo, ci trupurile
celor decedati erau incinerate. Cenusa era depusa intr-o urna, iar in epoca de varf a regalitatii (sec.
II i.Hr. - I d.Hr.), nici urnele nu mai sunt de gasit. Probabil cenusa era imprastiata in patru vanturi
sau pe ape, iar spiritul era eliberat de povara trupului.
Cat de mult din lumea aceasta a tracilor ne apartine? Nu stim prea bine. Imi vin in minte unele
similitudini, fara sa le pot lega intr-un fir prea solid, din lipsa de alte informatii: o coroana
asemanatoare cu cea a lui Seuthes, dar mai putin elaborata, s-a gasit in mormantul cu papirus de la
Mangalia, un inel de aur cu broasca testoasa, asemanator cu cel descoperit de bulgari in movila
Sineva, s-a descoperit in movila de la Documaci, iar aceasta din urma este extrem de asemanatoare
cu mormintele tracice pe care le-am vizitat. Insa la noi nu se accepta ca cele doua morminte - de la
Callatis si de la Documaci - sunt tracice. "Nu se stie", mi s-a spus: pot fi grecesti, scitice, tracice
mai putin. Sa vina bulgarii sa ne lamureasca.
Drumul prin Valea Regilor este un drum luminos, chiar daca trece printre morminte. Un drum curat,
ce respecta trecutul. Si nu pot sa nu ma gandesc la dacii nostri, la drumurile, muzeele, indicatoarele
noastre. La gunoaiele din cetatile dacice, la dezinteresul oficialitatilor, la furturile din situri, la
infinitele gropi facute de cautatori, la nepasarea ucigatoare a celor ce ar fi in drept sa faca ceva.
Ceva, orice, cat de putin, pentru noi, romanii. autor-aurora petan
51. COLUMNA LUI TRAIAN VA FI RESTAURATA-aceasta va fi pictata in culorile
ei originale
COLUMNA LUI TRAIAN este un monument care se afla la Roma mai exact in
Forul Lui Traian la nord de forul roman si a fost ridicat în cinstea imparatului
roman Traian fiind construit de arhitectul Apolodor din Damasc la comanda
din Senatului roman.Columna lui Traian este un basorelief care prezinta
luptele dintre romani si daci si a fost terminat in anul 113.
Columna are înălţimea de 30 m (cu postamentul - aproape 40 m). Este compusă din 18
blocuri cilindrice de marmură de Carrara suprapuse, pe suprafaţa cărora se desfăşoară în
spirală friza, lungă de 200 m şi înaltă de 0,90 m la baza columnei şi de 1,25 m spre vîrful
columnei (unde statuia împăratului a fost înlocuită, în 1587, cu o statuie a Sf.Petru).
Diametrul columnei este de 3,50 m; în interiorul ei, o scară urccă pană în varf. Camera
aflată în postamentul monumentului adăpostea urna funerară, de aur, a lui Traian.
Basorelieful totalizează un număr de aproximativ 2.500 de figuri.
Glorificînd (dar fără exaltare retorică, grandilocventă) victoria împăratului în cele două
războaie dacice, scenele columnei narează cu un realism şi uri dinamism impresionant o
mulţime de episoade, reprezentînd o mare diversitate de figuri, scene, monumente, aspecte
din natură, din viaţa cotidiană sau de tabără: totul într-o neîntreruptă continuitate, pe o
friză helicoidală - formă care constituia o noutate absolută. Tratarea accentuată a
planurilor crează efecte de lumină şi ce umbră foarte potrivite pentru o lucrare destinată să
fie expusă în aer liber. (La origine, figurile şi toate elementele acestui basorelief erau
pictate în diferite culori). Acelaşi personaj, împăratul, apare de 60 de ori - şi întotdeauna
reprezentat din profil; prezenţa lui atat de des repetată leagă şi mai mult episoadele între
ele, dand o perfectă unitate întregii naraţiuni. Remarcabilă este apoi alternarea continuă a
unor momente eroice, dramatice sau solemne, cu scene, personaje şi detalii de viaţă
cotidiană, pitoreşti sau anecdotice. De asemenea, obiectivitatea artistului - care, într-un
monument celebrînd victoria, vitejia, caracterul roman, nu ezită totuşi să elogieze şi
eroismul dacilor; sau, să noteze insuccesele şi chiar actele de cruzime ale romanilor.
Dar ceea ce este cu deosebire remarcabil aici este atitudinea umană a sculptorului (mai
precis: a sculptorilor), care manifestă în mod cît se poate de evident sentimente de
simpatie şi de compătimire pentru dacii învinşi, duşi în captivitate sau ucişi. Fără îndoială
că, din punct de vedere artistic, scenele cele mai realizate sunt acelea care ilustrează
rezistenţa şi eroismul dacilor.
Tehnica sculptorilor anonimi şi înaltul nivel artistic al Columnei au reprezentat un
moment de culme în evoluţia sculpturii romane. Figurile îşi au, fiecare, personalitatea lor
bine distinctă, mişcările proprii, naturale, spontane. Admirînd profund respingerea
oricărui clişeu convenţional, libertatea formală şi compoziţională a autorilor Columnei,
artiştii Renaşterii, desenînd adeseori scenele de pe Columnă, au fost întrucîtva influenţaţi
de arta lor. Artă pe care noi avem privilegiul de a o putea admira din imediata apropiere: în
Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti, calcurile perfect executate ale Columnei lui
Traian în totalitatea ei îşi aşteaptă permanent vizitatorii.
