3. Cuprins
1. Introducere 5
2. Metodologie 7
Cum analizăm transparenţa autorităţilor publice locale? 7
Cum analizăm gradul de responsabilitate al funcţionarului public? 9
Dimensiuni, criterii, indicatori - sinteză 10
3. Cât de transparente sunt comunele din România? 13
Cât de mult înseamnă 30 de zile? Transmiterea informaţiilor de interes public la timp 14
Metode de informare în spaţiul rural – între reglementări şi nevoi 17
Canale de comunicare cu cetăţenii – cum informăm? 17
Organizarea şedinţelor publice – prin gaura cheii? 20
Raportez, deci exist – publicarea rapoartelor de implementare a legilor transparenţei 22
Legea 544/2001 – cum se elaborează raportul de implementare? 22
Legea 52/2003 – cum se elaborează raportul de implementare? 24
Rapoartele de activitate ale consilierilor locali – „hârtia de turnesol” a transparenţei
din spaţiul rural 26
Transmiterea rapoartelor de activitate ale consilierilor locali 26
Accesul cetăţenilor la rapoartele de activitate ale consilierilor locali 28
Faţete ale democraţiei participative în mediul rural: consultarea şi participarea
cetăţenilor 33
Dezbaterea publică - mijloc de consultare a cetăţenilor 33
Iniţiativa cetăţenească - corolarul transparenţei instituţionale şi decizionale? 35
4. Cine cunoaşte legislaţia transparenţei? Despre responsabilitate şi
39
responsabilizare în comunitaţile rurale
39
Gestiunea informaţiilor publice, desemnarea unui funcţionar responsabil
42
Relaţia cu societatea civilă, desemnarea unui funcţionar responsabil
45
Legea 544/2001 – când se elaborează raportul de implementare?
48
Legea 52/2003 – când se elaborează raportul de implementare?
50
Informez, deci exist – publicarea proiectelor de hotărâri înainte de adoptare
53
Informarea cu privire la şedinţele publice în spaţiul rural
Solicitări făcute, răspunsuri oferite – gradul de complexitate a răspunsurilor primăriilor
55
la cererile de interes public
5. Purtând transparenţa şi buna guvernare prin România - comunităţi rurale 59
mai implicate 60
Asistenţă şi informare – “sună de participare!” în comunităţile rurale din România 64
Comunităţi rurale din România – scurtă descriere a celor opt comune
65
6. Concluzii şi recomandări
69
7. Anexe
3
4. 1. Introducere
Cetăţeanul şi cetăţenia activă reprezintă, fără îndoială, elemente esenţiale ale democraţiei
reprezentative. Indiferent de modurile de abordare ale conceptului de democraţie (democraţie de
tip majoritar sau consensual), cetăţeanul rămâne raison d’être-ul sistemului de guvernare
caracterizat de cooperare şi pluralism. În acest sens, cooperarea dintre cetăţeni şi autorităţi poate
îmbrăca mai multe forme, în funcţie de tipul de democraţie existent. În primul rând, într-o
democraţie reprezentativă, cetăţenii îşi exprimă opţiunile privind guvernarea prin intermediul
alegerilor libere şi corecte şi, în al doilea rând, prin interacţiunile cu autorităţile în perioadele dintre
alegeri. Pentru consolidarea democraţiei şi pentru creşterea încrederii cetăţenilor în aleşi,
interacţiunile dintre autorităţile publice şi cetăţeni ar trebui să fie guvernate de reguli care să
garanteze exerciţiul drepturilor cetăţeneşti. Democraţia devine, astfel, transparentă, participativă
şi orientată către consens. De altfel, acestea sunt şi caracteristicile majore ale bunei guvernări,
în definiţia dată de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)1.
Premisa acestui studiu este că informarea constituie primul şi cel mai important vector al
participării active a cetăţenilor la buna guvernare a comunităţii. Constatând evoluţiile pe care
democraţia românească le-a înregistrat din 1989 şi până în prezent, în cadrul acestui material,
echipa Asociaţiei Naţionale a Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni (ANBCC) şi-a propus să se
concentreze asupra relaţiei cetăţean – autoritate publică locală în mediul rural. Deşi studiile
sociologice indică o frecvenţă ridicată a interacţiunii dintre cetăţeni şi autorităţile publice locale în
mediul rural, analiza prezentă se concentrează asupra aspectelor formale ale acestei relaţii,
analiză care este posibilă datorită Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes
public, a Legii 52/2003 privind transparenţa decizională şi a Legii 215/2001 a autorităţilor publice
locale.
Studiul “În căutarea democra iei rurale. O radiografie a transparenţei decizionale în
România” este elaborat în cadrul proiectului “Transparenţa la purtător!”, implementat de
Asociaţia Naţională a Birourilor de Consiliere pentru Cetă eni (ANBCC) în parteneriat cu
opt dintre organizaţiile membre ale reţelei ANBCC şi cu Centrul de Resurse pentru
participare publică (CeRe) şi finanţat de Uniunea Europeană prin programul Facilitatea de
Tranziţie 2007/19343.01.11 - Consolidarea sprijinului societăţii civile în lupta împotriva
corupţiei.
Obiectivul proiectului constă în creşterea gradului de implicare a opt organizaţii
neguvernamentale în promovarea transparenţei şi bunei guvernări la nivelul a opt comune
din România în principal, dar şi la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare.
1 Website-ul United Nations Economic and Social Commision for Asia and the Pacific,
http://www.unescap.org/pdd/prs/ProjectActivities/Ongoing/gg/governance.asp.
5
5. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
Considerând că participarea activă a cetăţenilor în procesul decizional este condiţionată de
accesul părţilor interesate la informaţie, de gradul de deschidere a autorităţilor publice faţă de
cetăţeni, dar şi de gradul de responsabilitate a acestora, studiul de faţă reprezintă o radiografie
a transparenţei instituţionale şi decizionale în mediul rural din România.
Studiul de faţă se constituie într-un instrument de analiză şi promovare a bunei guvernări în
comunităţile rurale din România pe două dimensiuni - transparenţa instituţiilor publice şi
responsabilitatea personalului instituţiilor publice. De asemenea, materialul prezentat se doreşte
a fi util autorităţilor publice locale şi societăţii civile în implementarea şi, respectiv, analizarea
legislaţiei în domeniul transparenţei instituţionale şi decizionale.
Studiul “În căutarea democraţiei rurale. O radiografie a transparenţei decizionale în România”
supune atenţiei factorilor interesaţi măsura în care prevederile minimale ale legislaţiei în vigoare
sunt aplicate în comunele din România. Plecând de la condiţiile minimale de implementare a
legislaţiei transparenţei în România, studiul de faţă poate oferi, de asemenea, şi soluţii pentru
consolidarea relaţiei dintre cetăţeni şi autorităţi din perspectiva exemplelor de bună practică în
implicarea cetăţenilor în luarea deciziilor publice.
Legislaţia transparenţei poate deveni, fără îndoială, un instrument în procesul de consolidare a
democraţiei din spaţiul rural românesc – pe de o parte, poate fi un pas în creşterea gradului de
responsabilitate a autorităţilor atâta vreme cât există cetăţeni informaţi si dispuşi să monitorizeze
performanţele aleşilor, iar, pe de altă parte, legislaţia transparenţei poate deveni o măsură a
consensului decizional atâta vreme cât avem instituţii publice conştiente de faptul că decizia
publică trebuie luată prin consultarea şi implicarea cetăţenilor.
6
6. 2. Metodologia de monitorizare
Metodologia de monitorizare a activităţii autorităţilor publice locale a fost creată cu scopul de a
identifica măsura în care fiecare dintre cele 2863 de primării comunale din România aplică
prevederile Legii 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică şi a Legii
544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Având în vedere numărul mare de
administraţii publice locale monitorizate şi luând în considerare faptul că, în mediul rural, numărul
canalelor de comunicare cu cetăţenii este destul de redus, am ales să folosim un singur
instrument de monitorizare - răspunsurile furnizate de primăriile de comună din România la
solicitarea de informaţii publice înaintată de ANBCC2.
Metodologia de monitorizare a fost elaborată având în vedere două dimensiuni: transparenţa
autorităţilor publice locale şi responsabilitatea personalului autorităţiilor publice locale. Pentru a
evalua autorităţile locale în cadrul celor două dimensiuni menţionate anterior, s-au stabilit o serie
de criterii şi indicatori pe baza cărora s-au acordat scoruri, de la 0 (scor minim) la 1 (scor maxim).
Modul de atribuire a scorurilor pentru fiecare indicator în parte fiind prezentat în anexa 2.
Metodele folosite în evaluarea autorităţilor publice locale monitorizate au constat în:
● analiza răspunsurilor primite la cererile de informaţii publice adresate celor 2863 de
autorităţi publice locale pe baza criteriilor elaborate şi descrise mai jos;
● analiza documentelor anexate acestor răspunsuri pe baza criteriilor elaborate şi
descrise mai jos;
Terminologia utilizată în cadrul metodologiei s-a bazat pe definiţiile din legislaţia transparenţei, aşa
cum sunt acestea regăsite în articolele 2 şi 3 ale Legii 544/2001 şi, respectiv, Legii 52/2003. De
asemenea, în vederea dezvoltării unei viziuni clare şi coerente asupra activităţii autorităţilor locale,
fiecare dintre cele două dimensiuni a fost analizată prin apel la prevederile celor două legi.
Cum analizăm transparenţa autorităţilor publice locale?
Această dimensiune a fost analizată prin raportare, în principal, la articolul 12 din Legea 52/2003,
la articolul 27 din normele metodologice ale Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile
de interes public precum şi la articolului 52, alin. 4 al Legii 215/2001 privind administraţia publică
locală3. În funcţie de aceste prevederi au fost stabilite opt criterii de evaluare fiecărui criteriu
fiindu-i atribuit unul sau doi indicatori.
Pornind de la premisa că o condiţie sine qua non a asigurării transparenţei decizionale o
constituie aducerea la cunoştinţa cetăţenilor a informaţiilor de interes public folosind un minim de
canale de comunicare, am încercat să obţinem o imagine de ansamblu asupra canalelor de
2 Solicitarea de informaţii publice adresată primăriilor monitorizate este prezentată în Anexa 1.
3 Prevederile acestor articole sunt prezentate în Anexa 3.
7
7. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
comunicare folosite în relaţia cu cetăţenii, în general, de către autorităţile publice locale
monitorizate fară raportare la o anumită prevedere legală. Astfel, ANBCC a solicitat autorităţilor
publice monitorizate să menţioneze, în răspunsul lor, care sunt canalele folosite în comunicarea
cu cetăţenii.
Dat fiind temeiul legal al solicitării de informaţii de interes public, unul dintre primele criterii de
evaluare a transparenţei şi a responsabilităţii personalului autorităţilor publice locale face referire
la măsura în care primăriile respectă prevederile articolului 7 al Legii 544/2001, articol care
reglementează termenul legal de răspuns la solicitările de informaţii de interes public.
Respectarea termenului legal este mijlocul care reflectă cel mai bine dimensiunea privind
transparenţa, fiind, în fapt, un test minimal al transparenţei în sensul conformării cu legea. Având
în vedere numărul mare de solicitări adresate primăriilor într-o singură cerere de informaţii publice,
în evaluarea autorităţilor publice ne-am raportat la termenul maxim de răspuns, adică 30 de zile
calendaristice. Totodată, răspunsurile primite de la autorităţile publice locale au fost evaluate şi
din perspectiva complexităţii răspunsurilor. În acest context, evaluarea primăriilor s-a realizat pe
baza indicatorului număr de răspunsuri primite raportat la număr de întrebări formulate în cererea
de informaţii publice.
Un alt criteriu urmărit în evaluarea transparenţei autorităţilor publice locale a făcut referire la
măsura în care consilierii locali îşi întocmesc raportul anual de activitate. Conform articolului 52,
alin. 4 al Legii 215/2001 privind administraţia publică locală, consilierii locali, în calitate de
reprezentanţi ai cetăţenilor în legislativul local au obligaţia de a-şi raporta activitatea în faţa
cetăţenilor, rapoartele de activitate ale acestora constituind documente de interes public. În acest
context, în cererea de informaţii publice, ANBCC a solicitat rapoartele de activitate ale consilierilor
şi a urmărit atât numărul de rapoarte de activitate primite de la fiecare primărie în parte, cât şi anul
pentru care s-au elaborat rapoartele.
Pentru a verifica în ce măsură cetăţenii au acces la rapoartele consilierilor locali, în evaluarea
autorităţilor publice locale s-a ţinut cont şi de canalele de comunicare folosite de către primării în
procesul de publicare a rapoarteleor de activitate ale consilierilor locali. În acest sens, în cererea
de informaţii publice înaintată primăriilor comunale s-a solicitat şi menţionarea metodelor prin
care rapoartele aleşilor locali sunt puse la dispoziţia cetăţenilor din respectiva comunitate.
Prin prisma importanţei legilor privind liberul acces la informaţiile de interes public şi cea a
transparenţei decizionale în administraţia publică, s-a estimat că una dintre condiţiile minimale ale
celor două legi constă în elaborarea rapoartelor de implementare ale Legii 52/2003 şi Legii
544/2001. Astfel, următoarele două criterii folosite în cadrul acestei dimensiuni au făcut referire
la măsura în care administraţiile publice locale respectă prevederile articolului 12 din Legea
52/2003, respectiv măsura în care administraţiile publice locale respectă prevederile articolului
27 din normele metodologice de aplicare a Legii 544/2001.
Plecând de la premisa că transparenţa autorităţilor publice locale este mai ridicată atunci când
membrii comunităţilor locale sunt interesaţi de actul guvernării locale, am evaluat atât măsura în
care administraţiile publice locale au organizat dezbateri publice, cât şi măsura în care Consiliile
Locale au adoptat hotărâri (HCL) ca urmare a unei iniţiative cetăţeneşti. În acest context, în
solicitarea de informaţii publice ANBCC a solicitat informaţii privind numărul dezbaterilor publice
organizate de autorităţile publice locale în 2009, pe de o parte, şi, pe de altă parte, numărul de
HCL adoptate în anul 2009 ca urmare a unei iniţiative cetăţeneşti.
Un alt criteriu urmărit în cadrul acestei dimensiuni se referă la măsura în care autorităţile publice
8
8. locale utilizează canalele de informare a cetăţenilor menţionate la articolului 7 alin. 1 punctul a)
din Legea 52/2003 care prevede că, pentru participarea persoanelor interesate la lucrările
şedinţelor publice, autoritatea publică locală trebuie să informeze cetăţenii cu privire la
organizarea şedinţei publice folosind următoarele canale de comunicare: afişarea anunţului la
sediul instituţiei, inserarea anunţului pe website-ul propriu şi transmiterea anunţului către mass-
media. Astfel, ANBCC a solicitat primăriilor monitorizate să furnizeze informaţii cu privire la
metodele utilizate în procesul de informare a cetăţenilor atunci când s-au organizat sedinţele
publice.
Cum analizăm gradul de responsabilitate al funcţionarului public?
Cu toate că, în termeni conceptuali generali, responsabilitatea este o noţiune greu de definit, cea
mai clară abordare în contextul prezentei metodologii porneşte de la definiţia de dicţionar a
responsabilităţii ca “obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva,
de a accepta şi suporta consecinţele”4. Concret, în contextul metodologiei de faţă, prin
responsabilitate se înţelege obligaţia personalului instituţiilor publice de a accepta şi suporta
consecinţele legale ale Legii 52/2003 şi Legii 544/2001. Astfel, această dimensiune a fost
analizată, în principal, din perspectiva articolelor 4 şi 7 ale Legii 544/2001 şi a articolelor 6 şi 7
ale Legii 52/2003, evaluarea primăriilor realizându-se pe baza a opt criterii de evaluare şi a tot
atâţia indicatori.
Condiţia minimală a respectării celor două legi pleacă de la prevederile articolului 6 alin. 5 al
Legii 52/2003 şi de la prevederile articolelor 4 şi 16 ale Legii 544/2001 care obligă autorităţile
publice să stabilească un responsabil pentru relaţia cu societatea civilă, respectiv un responsabil
care să asigure accesul oricărei persoane la informaţiile de interes public. În acest sens, primele
solicitări adresate primăriilor în cererea de informaţii publice au făcut referire la responsabilii ante-
menţionaţi.
Pornind de la informaţiile analizate în cadrul dimensiunii anterioare, în speţă cele referitoare la
elaborarea rapoartelor anuale privind accesul la informaţiile de interes public şi respectiv
elaborarea rapoartelor de evaluare a implementării Legii 52/2003, am evaluat şi măsura în care
aceste rapoarte sunt elaborate de către funcţionarii publici din cadrul primăriilor monitorizate
raportat la anul pentru care este elaborat raportul.
Următorul criteriu urmărit în procesul de monitorizare a primăriilor comunale a făcut referire la
măsura în care acestea din urmă respectă prevederile articolului 6 alin. 1 al Legii 52/2001 care
obligă autorităţile publice locale să publice proiectele de acte normative înainte de a deveni
hotărâri. În acelaşi fel, acestui criteriu i s-a adăugat cel referitor la măsura în care autorităţile
publice locale respectă prevederile articolului 7 din aceeaşi lege şi care se referă la publicarea
anunţului privind organizarea şedinţelor publice cu cel puţin 3 zile înainte de data de desfăşurare
a respectivei şedinţe.
4 http://dictionare.edu.ro/search.php?cuv=responsabilitate
9
9. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
Dimensiuni, criterii, indicatori - sinteză
Nr. crt. Criteriu Indicator
Dimensiunea referitoare la transparenţa autorităţilor publice locale
Primirea răspunsului la solicitarea de
Măsura în care se respectă prevederile
1 informaţii de interes public în limita a 30 de
articolului 7 al Legii 544/2001.
zile calendaristice.
Măsura în care sunt utilizate mai multe canale Număr de canale de comunicare folosite de
2
de comunicare cu cetăţenii. autorităţile publice locale.
Numărul de rapoarte de activitate ale
consilierilor locali primite de ANBCC ca
Măsura în care consilierii locali redactează urmare a solicitării de informaţii publice.
3
raportul anual de activitate.
Rapoarte de activitate primite, coroborat cu
anul la care face referire raportul.
Numărul de canale de comunicare folosite
Măsura în care cetăţenii au acces la rapoartele
4 pentru publicarea rapoartelor de activitate ale
de activitate ale consilierilor locali.
consilierilor locali.
Măsura în care se respectă prevederile A fost furnizat raportul anual de evaluare a
5
articolului 12 din Legea 52/2003. implementării Legii 52/2003.
Măsura în care se respectă articolul 27 din
A fost furnizat raportul anual privind accesul
6 normele metodologice de aplicare a Legii
la informaţiile publice.
544/2001.
Măsura în care au fost organizate dezbateri Numărul dezbaterilor publice organizate în
7
publice în anul 2009. 2009.
Măsura în care s-au luat hotărâri ca urmare a Numărul de hotărâri adoptate ca urmare a
8
unei iniţiative cetăţeneşti. unei iniţiative cetăţeneşti.
Măsura în care se utilizează canalele de
Numărul de canale de comunicare folosite în
9 informare a cetăţenilor menţionate la articolului
vederea informării cetăţenilor.
7 alin. 1 punctul a) din Legea 52/2003.
Dimensiunea referitoare la responsabilitatea personalului autorităţiilor publice locale
Numărul de răspunsuri primite raportat la
Măsura în care s-a furnizat un răspuns la toate
1 numărul de întrebări formulate în solicitarea
cererile de informaţii publice.
de informaţii publice.
Răspunsul primit conţine informaţii privind
Măsura în care se respectă prevederile
2 numele persoanei responsabile cu
articolului 4 din Legea 544/2001.
implementarea Legii 544/2001.
Răspunsul primit conţine informaţii privind
Măsura în care se respectă articolul 6 alin. 5 din
3 numele persoanei responsabile pentru relaţia
Legea 52/2003.
cu societatea civilă.
Rapoarte de evaluare a implementării legii
Măsura în care este redactat raportul de
4 52/2003 primite coroborat cu anul la care
evaluare a implementării Legii 52/2003.
face referire raportul.
10
10. Nr. crt. Criteriu Indicator
Dimensiunea referitoare la responsabilitatea personalului autorităţiilor publice locale
Rapoarte anuale privind accesul la
Măsura în care este redactat raportul anual informaţiile publice primite coroborat cu anul
5
privind accesul la informaţiile publice. la care face referire raportul.
Măsura în care se respectă prevederile Proiectele de Hotărâre de Consiliu Local sunt
6
articolului 6 alineatul 1 din Legea 52/2003. publicate înainte de luarea deciziilor.
Numărul de zile scurs între data publicării
Măsura în care se respectă prevederile anunţului privind organizarea şedinţelor
7
articolului 7 din Legea 52/2003. publice şi data la care are loc şedinta publică
de Consiliu Local.
11
11. 3. Cât de transparente sunt comunele din România?
Într-un stat democratic, transparenţa decizională este o condiţie sine qua non pentru respectarea
drepturilor şi libertăţilor civile. Mai mult decât atât, un grad ridicat de transparenţă a instituţiilor
publice creează premisele pentru exercitarea controlului activ de către cetăţeni şi, prin acesta,
pentru implicarea activă şi informată a cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor.
În România, transparenţa este reglementată, în primul rând, prin Legea 544/2001 privind liberul
acces la informaţiile de interes public şi se fundamenteză pe dispoziţiile articolului 31, alin. 1 - 3
din Constituţia României. Conform Legii fundamentale, “dreptul persoanei de a avea acces la
orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”, iar autorităţilor publice le revine obligaţia
de a informa corect cetăţenii cu privire la problemele de interes public. De asemenea, Legea
544/2001 stipulează, la articolul 1, că unul dintre principiile fundamentale ale relaţiei dintre
persoane şi autorităţile publice îl constituie “accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice
informaţii de interes public”, prin aceasta înţelegându-se acele informaţii care privesc activităţile
sau rezultatul activităţilor autorităţilor şi instituţiilor publice. Cea de-a doua lege care
reglementează transparenţa, de data aceasta la nivel de proces de luare a deciziilor, este Legea
52/2003. Actul normativ îşi propune stimularea acţiunilor participative ale cetăţenilor şi creşterea
gradului de responsabilitate a administraţiei publice faţă de cetăţean prin stabilirea regulilor
procedurale pentru asigurarea transparenţei decizionale. Mai mult, în analiza transparenţei în
funcţie de unitatea administrativ - teritorială şi domeniile de interes vizate, raportarea se poate
face şi la alte acte normative. O lege de interes deosebit, în contextul analizei de faţă, este Legea
215/2001, Legea administraţiei publice locale. Cele trei legi creează contextul favorabil implicării
cetăţenilor în luarea deciziilor publice în toate cele trei etape ale sale: informare, consultare şi
participare activă5.
Pornind de la prevederile legislaţiei în vigoare, în această secţiune vom analiza gradul de
transparenţă al autorităţilor publice locale din comunele din România, având în vedere
reglementările prevăzute de Legile 52/2003, 544/2001 şi 215/2001. În acest sens, sunt luaţi în
calcul următorii indicatori:
● Primirea răspunsului la solicitarea de informaţii de interes public în limita a 30 de zile
calendaristice;
● Număr de canale de comunicare folosite de autorităţile publice locale;
● Numărul de rapoarte de activitate ale consilierilor locali primite de ANBCC ca urmare
a solicitării de informaţii publice;
● Rapoarte de activitate primite coroborat cu anul la care face referire raportul;
● Numărul de canale de comunicare folosite pentru publicarea rapoartelor de activitate
ale consilierilor locali;
● A fost furnizat raportul anual de evaluare a implementării Legii 52/2003;
● A fost furnizat raportul anual privind accesul la informaţiile publice;
● Numărul dezbaterilor publice organizate în 2009;
5 “Cetăţenii ca parteneri. Manualul OECD privind informarea, consultarea şi participarea în procesul de elaborare a politicilor
publice”, OECD Paris, 2001, versiunea în limba română, Centrul pentru Politici Publice, 2009.
13
12. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
● Numărul de hotărâri adoptate ca urmare a unei iniţiative cetăţeneşti;
● Numărul de canale de comunicare folosite în vederea informării cetăţenilor.
Cât de mult înseamnă 30 de zile? Transmiterea informaţiilor de
interes public la timp
În accepţiunea legală a termenului, transparenţa înseamnă oferirea de informaţii de interes public,
din oficiu sau la cerere, într-un anumit termen. Respectarea legii transparenţei presupune atât
faptul că documentele publice sunt într-adevăr publice sau sunt făcute publice la cerere, cât şi
faptul că ele sunt oferite la timp.
Pentru a evalua modul în care este implementată legea liberului acces la informaţiile de interes
public în mediul rural, am urmărit, în primul rând, măsura în care autorităţile publice locale din
mediul rural respectă articolul 7 al Legii 544/2001, adică se încadrează în termenele legale de
răspuns la solicitări de informaţii de interes public.
Legea prevede faptul că răspunsurile la solicitările de informaţii de interes public vor fi transmise
în termen de 10 zile de la primirea cererii sau, în cazul în care elaborarea răspunsului necesită
mai mult timp, în termen de 30 de zile, cu condiţia ca primăria să înştiinţeze solicitantul cu privire
la prelungirea termnului de răspuns în 5 zile de la primirea cerererii de către primărie. Datorită
naturii solicitării transmise de către ANBCC (11 întrebări şi patru seturi de documente) am
considerat că este puţin probabil ca răspunsurile să fie transmise în termenul de 10 zile. Dat fiind
acest considerent, scorul maxim pe această dimensiune a fost atribuit tuturor primăriilor care au
răspuns în limita termenului legal de 30 de zile. Scorul mediu a fost atribuit tuturor celorlalte
primării care au răspuns la solicitare, dar au depăşit cele 30 de zile prevăzute de lege. Primăriilor
care nu au răspuns solicitării le-a fost atribuit scorul 0.
La nivel naţional, situaţia răspusurilor la solicitările în baza Legii 544/2001 transmise de primăriile
din mediul rural dovedeşte probleme în implementarea legii la nivel de comune. Doar 37,72%
dintre primăriile de comune au răspuns solicitării în baza Legii 544/2001, iar dintre acestea, 118
primării, reprezentând 4,12% din numărul total de primării de comune au depăşit termenul legal
de răspuns. Astfel, doar 33,6% dintre primăriile de comune au respectat reglementările legale.
Aşadar, aproape două treimi (62,28%) dintre primăriile din mediul rural nu respectă articolul 7 al
Legii privind accesul la informaţiile de interes public. Există, cu siguranţă, o mulţime de factori care
contribuie la aceasta stare de fapt în comunităţile rurale din România, însă, din perspectiva
responsabilităţii instituţionale există două tipuri de explicaţii - una care ţine de reprezentanţii aleşi
şi celalaltă care ţine de funcţionarii publici. Din perspectiva reprezentnaţilor aleşi, este posibilă
situaţia în care aceştia refuză să răspundă la astfel de solicitări. Din perspectiva responsabilităţii
pe care funcţionarul public o are în faţa legii, factorii care contribuie la această situaţie pot fi legaţi
de: (1) necunoaşterea Legii 544/2001 de către funcţionarii publici din mediul rural şi (2) inexistenţa
unui funcţionar responsabil cu aplicarea Legii 544/2001 la nivel de comună. Figura 1 de mai jos
descrie situaţia răspunsurilor la solcitările în baza Legii 544/2001 la nivel naţional.
14
13. Figura 1. Situaţia respectării termenului legal de transmitere a răspunsului la solicitarea de
informaţii de interes public în comunele din România, la nivel naţional.
La nivel regional, proporţia primăriilor de comune care nu răspund la solicitarea de informaţii de
interes public păstrează tendinţa de la nivel naţional. Observăm în, tabelul 1, că în majoritatea
regiunilor, cele mai multe primării de comune nu au răspuns solicitării de informaţii de interes
public. Singura situaţie extremă este cea din regiunea Bucureşti-Ilfov, unde numărul primăriilor
care au răspuns solicitării îl depăşeşte pe cel al primăriilor care nu au transmis niciun răspuns.
Explicaţiile pentru acest caz extrem ar putea fi, pe de o parte, numărul mic de comune din această
regiune – 33, ceea ce creşte probabilitatea ca mai multe commune să răspundă şi, pe de altă
parte, apropierea de ”centru” - de Bucureşti, unde există cu precădere activităţi de tip watch dog,
ceea ce poate determina un comportament mai responsabil al acestor autorităţi publice.
Activitatea de informare şi consiliere desfăşurată de Birourile de Consiliere pentru Cetăţeni
(BCC) se bazează pe următoarele principii care asigură maximă accesibilitate pentru orice
membru al comunităţii:
• Independenţă faţă de interese politice, religioase, de afaceri sau de orice alt fel;
• Imparţialitate. BCC oferă servicii tuturor cetăţenilor, indiferent de statut social sau
nivel cultural, religie, rasă, sex, situaţie financiară, etnie;
• Gratuitate. Absenţa taxelor permite accesul unor largi categorii sociale la serviciile
de informare si consiliere;
• Confidenţialitate. Consilierul are obligaţia să păstreze confidenţialitatea informaţiilor
impărtăşite de către cetaţeni si să nu dezvăluie nimănui în afara Biroului detaliile
personale ale solicitanţilor.
15
14. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
Număr de
Număr de primării care au
Număr de
Regiunea de primării care s- depăşit
primării care nu Total
dezvoltare au încadrat în termenul legal
au răspuns
termenul legal de transmitere a
răspunsului
16 1 16 33
Bucuresti - Ilfov
48,5% 3,0% 48,5% 100,0%
139 14 204 357
Centru
38,9% 3,9% 57,1% 100,0%
150 28 336 514
Nord-Est
29,2% 5,4% 65,4% 100,0%
141 17 246 404
Nord-Vest
34,9% 4,2% 60,9% 100,0%
178 15 326 519
Sud-Muntenia
34,3% 2,9% 62,8% 100,0%
134 8 209 351
Sud-Est
38,2% 2,3% 59,5% 100,0%
119 22 265 406
Sud-Vest
29,3% 5,4% 65,3% 100,0%
85 13 181 279
Vest
30,5% 4,7% 64,9% 100,0%
962 118 1783 2863
Total
33,6% 4,1% 62,3% 100,0%
Tabel 1. Situaţia respectării termenului legal de transmitere a răspunsului la solicitarea de
informaţii de interes public în comunele din România, la nivel regional
Primăriile de comune din celelalte şapte regiuni de dezvoltare se comportă în acelaşi fel în ceea
ce priveşte răspunsurile la solicitarea de informaţii de interes public. Observăm în tabelul de mai
sus că cele mai puţine cazuri sunt cele în care răspunsul unei primării este transmis cu întârziere,
la fel ca şi la nivel naţional. Dacă ne raportăm numărul de răspunsuri care au fost transmise în
termenul stabilit de lege (33,6% la nivel naţional), regiunile care se situează peste media naţională
la nivel de respectare a termenului legal sunt Centru (38,9%), Nord Vest (34,9%) şi Sud Est
(38,2%). Cu excepţia regiunii Bucureşti – Ilfov, regiune în care 48% dintre primării au răspuns
încadrându-se în termenul stabilit de lege, nu există diferenţe interregionale semnificative. Tabelul
de mai sus arată variaţia respectării termenului legal în fiecare regiune.
La nivel judeţean, există diferenţe vizibile între judeţe. Figura 2 de mai jos arată situaţia la nivelul
16
15. fiecărui judeţ, în funcţie de procentul de răspunsuri primite conform termenului stabilit de lege.
Cea mai bună rată de răspuns o are judeţul Brăila, cu 65% dintre primăriile comunale răspunzând
în termen la solicitarea de informaţii în baza Legii 544/2001. La polul opus se găseşte judeţul
Teleorman, cu doar 10,9% dintre primării răspunzând solicitării în termenul prevăzut de lege.
Dată fiind media naţională de răspuns la termen de 33,6%, doar 18 judeţe au rată de conformare
cu legea peste medie, dintre care doar patru judeţe au o rată de răspuns la termen de peste
50%: Alba (56,7%), Bistriţa – Năsăud (58,6%), Prahova (50%) şi Brăila (65%).
Figura 2. Situaţia respectării termenului legal de transmitere a răspunsului la solicitarea de
informaţii de interes public în comunele din România, la nivel judeţean
Metode de informare în spaţiul rural – între reglementări şi nevoi
Una dintre condiţiile pentru aplicarea prevederilor legale în domeniile transparenţei decizionale
şi liberului acces la informaţiile de interes public o constituie existenţa şi utilizarea, de către
autorităţile publice locale, a canalelor de comunicare cu cetăţenii. Pornind de la această premisă,
prin cererea de informaţii de interes public adresată de ANBCC tuturor autorităţilor publice locale
din mediul rural, ne-am propus să verificăm dacă autortiăţile îndeplinesc această condiţie.
Canale de comunicare cu cetăţenii – cum informăm?
Din totalul respondenţilor la cererea de informaţii înaintată de ANBCC tuturor primăriilor de
comune din România, proporţia autorităţilor publice locale din mediul rural care utilizează mai
mult de un canal de comunicare cu cetăţenii este de 57,92%, în timp ce 20,48% dintre primăriile
17
16. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
care au răspuns îşi menţin relaţia cu cetăţenii recurgând la o singură metodă de comunicare.
După cum arată graficul de mai jos, autorităţile care nu au identificat nicio modalitate de
relaţionare cu cetăţenii însumează 21,59% din primăriile care au răspuns solicitării ANBCC.
Figura 3. Situaţia, la nivel naţional, a utilizării canalelor de comunicare cu cetăţenii de către
autorităţile publice locale din mediul rural
Dintre cele 8 regiuni de dezvoltare, regiunea Sud-Muntenia se distinge ca incluzând un număr
mai mare de comunităţi în care autorităţile administraţiei publice locale recurg la mai multe canale
de comunicare cu cetăţenii. La polul opus se situează regiunea Bucureşti-Ilfov, unde aproximativ
35% dintre autorităţile administraţiei publice locale din mediul rural au identificat mai mult de un
canal de comunicare cu beneficiarii serviciilor lor, cetăţenii.
După cum reiese din Tabelul 2, la nivel regional, datele sunt relativ apropiate, 50-60% dintre
autorităţile administraţiei publice locale din mediul rural remarcându-se ca utilizând mai mult de
un canal de comunicare cu cetăţenii. Excepţie face regiunea Bucureşti-Ilfov, unde ponderea
răspunsurilor în care administraţia publică locală care nu a menţionat nicio metodă de comunicare
cu cetăţenii este la fel de ridicată ca acea a primăriilor care utilizează mai mult de un mijloc de
comunicare.
În Figura 4 se poate observa că, atunci când sunt luate în considerare numai datele aferente
utilizării unui număr mai mare de canale de comunicare, omogenitatea procentelor nu mai este
la fel de ridicată, rezultatele variind între 27,78% în Caraş-Severin şi 83,33% în judeţul Harghita.
De asemenea, analizând datele expuse pe hartă, se constată că există atât regiuni de dezvoltare
în care autorităţile administraţiei publice locale din mediul rural au identificat, în procent ridicat,
18
17. Răspunsurile la cererea de informaţii publice în care au fost
Regiunea de identificate:
dezvoltare mai multe canale de un canal de niciun canal de
comunicare comunicare comunicare
Bucureşti-Ilfov 35,29% 29,41% 35,29%
Sud-Muntenia 63,73% 18,65% 17,61%
Sud-Vest 51,06% 24, 11% 24,82%
Vest 55,67% 28,86% 15,46%
Nord-Vest 60,75% 17,08% 22,15%
Nord-Est 56,74% 21,34% 21,91%
Centru 60,78%
Sud-Est 56,73%
Tabel 2. Situaţia utilizării de canale de comunicare cu cetăţenii, la nivel regional
mai mult de un canal de comunicare cu cetăţeniii, cât şi regiuni cu un punctaj sub medie. Astfel,
administraţia publică din judeţe precum Harghita, Sălaj, Dâmboviţa, Ialomiţa utilizează în peste
70% din cazuri mai multe mijloace de informare şi comunicare cu cetăţenii, în vreme ce, în judeţe
precum Caraş-Severin, Mehedinţi, Ilfov şi Vâlcea, ponderea autorităţilor publice locale care
utilizează mai mult de un canal de comunicare cu cetăţenii este sub 40%.
Figura 4. Situaţia utilizării de canale de comunicare cu cetăţenii la nivel judeţean
19
18. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
Cu alte cuvinte, locuitorii comunelor din judeţele Caraş-Severin, Mehedinţi, Ilfov şi Vâlcea dispun
în proporţie mai mică de o varietate de mijloace de comunicare cu autorităţile publice locale decât
cetăţenii din comunele Harghita, Sălaj, Dâmboviţa, Ialomiţa.
În cererea de informaţii de interes public transmisă, ANBCC a solicitat identificarea “canalelor de
comunicare cu cetăţenii utilizate de către autoritatea publică locală în primii doi ani din mandatul
2008-2012”, ori, potrivit prevederilor legale, numai ca urmare a respectării normei, autoritatea
publică locală ar fi trebuit să identifice cel puţin trei mijloace de comunicare cu cetăţenii (afişare
la avizier, pe pagina web şi în mass-media). Deşi legea prevede utilizarea mass-media şi a paginii
web, la nivel de comune prevederea legală nu este în totalitate aplicabilă. Presa locală este de
multe ori inexistentă în mediul rural, ceea ce duce la inutilitatea prevederii legale, în acest sens,
când vorbim de comune. În ceea ce priveşte publicarea anunţurilor pe pagina web a primăriei,
chiar în condiţiile în care primăriile au astfel de pagini, utilitatea acestui instrument depinde în
bună măsură de doi factori: măsura în care în comună există acces la Internet şi măsura în care
cetăţenii comunei folosesc tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor. Abia după ce aceste condiţii
sunt împlinite putem vorbi de aplicarea normelor legale privind metodele de informare a
cetăţenilor.
Organizarea şedinţelor publice – prin gaura cheii?
Conform articolului 7, alin. 1, litera a din Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în
administraţia publică, “anunţul privind şedinţa publică se afişează la sediul autorităţii publice,
inserat în site-ul propriu şi se transmite către mass-media […]”. Ca atare, potrivit legii, orice
autoritate a administraţiei publice are obligaţia legală de a recurge la aceste trei mijloace de
comunicare cu cetăţenii în informarea privind organizarea şedinţelor publice.
În ciuda prevederilor legale referitoare la informarea persoanelor interesate cu privire la
organizarea şedinţelor publice, la nivel naţional se constată că numai 29% dintre autorităţile
publice locale din mediul rural recurg la mai mult de o metodă de informare a cetăţenilor, în vreme
ce 67% indică o singură metodă de promovare a anunţului referitor la organizarea unei şedinţe
publice. Numai 4% dintre instituţiile respondente la cererea de informaţii a ANBCC nu au indicat
nicio modalitate de informare asupra organizării şedinţelor publice sau nu au răspuns acestui
punct al solicitării.
O posibilă explicaţie pentru situaţia existentă la nivel naţional rezidă în gradul redus de
informatizare din România rurală. În această direcţie, două dintre variabilele care ar merita luate
în considerare la o cercetare ulterioară sunt numărul primăriilor de comune care beneficiază de
un website funcţional şi procentul persoanelor din mediul rural cu acces la internet. De asemenea,
o a doua potenţială explicaţie poate fi formulată prin coroborarea uneia dintre cele trei modalităţi
de informare a cetăţenilor enunţată în cadrul articolului 7, alin. 1, litera a din Legea 52/2003 cu
rangul unităţilor administrative-teritoriale. În acest sens, trebuie avut în vedere, pe de o parte, că
ultima dintre cele trei căi de informare a cetăţenilor o constituie transmiterea de către autorităţi,
în atenţia mass-media, a anunţului privitor la şedinţa publică. Dar mijloacele de informare în masă
există într-o măsură limitată la nivelul mediului rural. Ca atare, posibilitatea autorităţilor publice
locale din mediul rural de a face publice anunţurile referitoare la organizarea şedinţelor publice
prin intermediul mass-media este limitată.
20
19. Figura 5. Situaţia utilizării metodelor de comunicare a organizării şedinţelor publice enunţate în
Legea 52/2003, la nivel naţional
Ponderea autorităţilor publice locale care utilizează metodele de
informare enunţate în Legea 52/2003
Regiunea de
dezvoltare Mai multe metode de O metodă de Nicio metodă de
informare indicate informare indicată informare/non
de Legea 52/2003 de Legea 52/2003 răspuns
Bucureşti-Ilfov 35,29% 64,70% 0%
Sud-Muntenia 27,98% 68,39% 3,62%
Sud-Vest 24,82% 68,79% 6,38%
Vest 29,90% 65,98% 4,12%
Nord-Vest 37,34% 56,33% 6,33 %
Tabel 3. Situaţia utilizării metodelor de comunicare cu cetăţenii enunţate în Legea 52/2003 la
nivel regional
La nivel judeţean se constată diferenţe semnificative între procentele înregistrate de primării.
Dacă în Satu Mare, Covasna şi Călăraşi ponderea autorităţilor publice locale din mediul rural
care respectă prevederile articolului 7, alin. 1), litera a din Legea 52/2003 este de 58,82%,
52,94%, 52,17%, în judeţe precum Mehedinţi, Prahova, Galaţi şi Vaslui datele sunt mult mai
pesimiste. După cum se poate observa în figura 6, doar aproximativ 9% dintre autorităţile publice
din aceste judeţe au identificat mai multe metode de promovare a şedinţelor publice. Ca atare,
gradul cel mai scăzut de transparenţă în privinţa organizării de şedinţe publice este atins de
autorităţi publice locale din judeţele Mehedinţi şi Prahova, unde numai un procent de 6,25% şi,
respectiv, 8,70% dintre primării identifică mai mult de o metodă de informare a cetăţenilor.
21
20. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
Raportez, deci exist – publicarea rapoartelor de implementare a
legilor transparenţei
Elaborarea şi publicarea rapoartelor anuale privind accesul la informaţiile de interes public şi
transparenţa decizională constituie prevederi legale care trebuie aplicate univoc de către
autorităţile publice locale. Pornind de la premisa că respectarea cerinţelor actelor normative
privind publicarea acestor rapoarte constituie condiţia minimală pentru asigurarea transparenţei
instituţionale, în această secţiune vom analiza măsura în care autorităţile publice locale din mediul
rural fac publice rapoartele de implementare ale legilor 544/2001 şi 52/2003 prin respectarea
articolului 27 din Normele metodologice de aplicare a Legii 544/2001 şi, respectiv, prin aplicarea
prevederilor articolului 12 al Legii 52/2003.
Legea 544/2001 – cum se elaborează raportul de implementare?
Conform Articolului 27, alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 544/2001, autorităţile
publice au obigaţia de a face public raportul anual privind accesul la informaţiile de interes public.
Figura 7 arată că, la nivel naţional, 74% din autorităţile publice locale din mediul rural care au
răspuns solicitării ANBCC au făcut public raportul de implementare a legii fie prin furnizarea unei
copii a acestuia, fie prin oferirea unui link funcţional unde raportul a putut fi consultat. Datele
evidenţiază că, la nivel naţional, autorităţile publice locale din mediul rural se împart în două
categorii: cele care fac public raportul (în procent de 74%) şi cele care nu furnizează documentul
solicitat sau indică un link nefuncţional (în procent de 25%). Ponderea primăriilor care sugerează
consultarea raportului prin urmărirea unui link general (pagina de internet a primăriei) fiind una
foarte redusă: 1%.
Figura 7. Situaţia furnizării raportului de implementare a Legii 544/2001 la nivel naţional
22
21. Situaţia de la nivel naţional se menţine şi atunci când ne raportăm la rezultatele înregistrate la
nivelul celor opt regiuni de dezvoltare. Autorităţile publice locale din regiunile Bucureşti-Ilfov, Sud-
Vest, Vest şi Centru fie formulează un răspuns pozitiv la cererea ANBCC, fie nu furnizează
raportul de implementare – fiind cele patru regiuni în care nu există situaţii de primire a unui link
nefuncţional. În general, regiunile de dezvoltare care se încadrează acestei descrieri sunt şi cele
care acumulează cele mai ridicate procente de furnizare a rapoartelor de implementare a Legii
544/2001. Excepţie face regiunea Nord-Vest unde, deşi prin comparaţie cu celelalte regiuni,
ponderea autorităţilor publice locale din mediul rural care au transmis raportul este cea mai mare,
au existat şi autorităţi care au furnizat numai un link general.
Raportul/link-ul de Nu a fost furnizat
Regiunea de A fost furnizat un
consultare a fost raportul/link
dezvoltare link general
furnizat nefuncţional
Bucureşti-Ilfov 82,35% 0,00% 17,65%
Sud-Muntenia 69,95% 1,55% 28,50%
Sud-Vest 82,98% 0,00% 17,02%
Vest 65,98% 0,00% 34,02%
Nord-Vest 84,18% 1,27% 14,56%
Nord-Est 74,01% 0,56% 25,42%
Centru 80,39% 0,00% 19,61%
Sud-Est 58,45% 3,52% 38,03%
Tabel 4. Situaţia furnizării raportului de implementare a Legii 544/2001 la nivel regional
În medie, la nivel judeţean se observă aceeaşi tendinţă pozitivă cu privire la furnizarea raportului
de implementare a Legii 544/2001. Extremele sunt reprezentate de judeţele Satu Mare şi
Vrancea. La nivelul primului, toate autorităţile administraţiei publice locale din mediul rural
respondente au furnizat raportul privind accesul la informaţiile de interes public, în vreme ce
numai 15% dintre respondenţii din judeţul Vrancea au furnizat acest raport sau au indicat un link
exact şi funcţional de consultare a acestuia. Numărul mic de primării din judeţul Vrancea care au
dovedit transparenţă în publicitatea rapoartelor de implementare a legii privind liberul acces la
informaţiile de interes public explică şi media scăzută de la nivelul regiunii de dezvoltare Sud-Est.
Rețeaua de BCC a ANBCC: BCC acoperă majoritatea regiunilor din România, desfaşurându-
şi activitatea în cadrul a 37 de Birouri de Consiliere pentru Cetățeni. Rețeaua ANBCC este
formată din BCC în: Bucureşti (2 BCC), Alba Iulia, Arad, Baia Mare, Berghin (Judetul Alba),
Botoşani, Brăila, Braşov, Buzău, Calaraşi, Câmpia Turzii, Copşa Mică, Cugir, Focşani,
Gheorgheni (judeţul Harghita), Gurahont (judeţul Hunedoara), Iaşi, Jimbolia, Lipova, Ploieşti,
Negreşti Oaş, Nehoiu (judeţul Buzău), Odorheiu Secuiesc, Oradea, Piatra Neamţ, Piteşti,
Roman, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Simeria, Târgovişte, Târgu Neamţ, Timişoara,
Ţigăneşti (judeţul Teleorman), Vulcan. În afara celor 37 de BCC, rețeaua ANBCC este formată
și din punctele de lucru ale BCC. În acest fel, serviciile BCC sunt la dispoziția cetățenilor din
peste 60 de localități din România.
23
22. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
Figura 8. Situaţia furnizării raportului de implementare a Legii 544/2001 la nivel regional
Legea 52/2003 – cum se elaborează raportul de implementare?
Autorităţile administraţiei publice au obligaţia legală de a elabora şi a da publicităţii un raport
anual privind transparenţa decizională. Potrivit articolului 12, alin. 2) al Legii 52/ 2003, acest
raport trebuie pus la dispoziţia persoanelor interesate prin afişare la sediul propriu, prin publicarea
pe website sau prin prezentare în cadrul şedinţelor publice. În urma analizei, se observă că la
nivel naţional majoritatea primăriilor din mediul rural care au răspuns solicitării de informaţii de
interes public au furnizat rapoartele privind transparenţa decizională, doar 24% dintre acestea
netransmiţând raportul sau indicând un link nefuncţional pentru consultarea acestuia.
La nivelul celor opt regiuni de dezvoltare, se păstrează, în general, tendinţa identificată la nivel
naţional, toate regiuniule situându-se în jurul mediei naţionale în privinţa furnizării raportului
privind transparenţa decizională. Singurele regiuni de dezvoltare în care procentul autorităţilor
publice locale din mediul rural este sub media naţională sunt Sud-Est şi Vest unde, numai 60,65%
şi, respectiv, 65,98% dintre primării au răspuns pozitiv solicitării ANBCC. Constatăm, în acelaşi
timp, că în aceste regiuni, ponderile autorităţilor publice locale care nu au făcut posibilă
consultarea rapoartelor sunt cele mai mari, ridicându-se la 36,62% şi 31, 96%. De aceea, se
poate afirma că regiunile cu cel mai scăzut grad de transparenţă în privinţa rapoartelor de
implementare a Legii 52/2003 sunt Sud-Est şi Vest.
Asociaţia Naţională a Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni este o organizaţie
neguvernamentală, non-profit, înfiinţată în vederea îndrumării şi sprijinirii activităţii desfăşurate
de Birourile de Consiliere pentru Cetăţeni (BCC). Din ANBCC fac parte 37 de organizaţii
neguvernamentale care au înfiinţat Birouri de Consiliere pentru Cetăţeni şi puncte de lucru ale
acestora în peste 60 de localităţi urbane şi rurale.
24
23. Figura 9. Situaţia furnizării raportului de implementare a Legii 52/2003 la nivel naţional
Nu a fost
Raportul/link-ul
A fost furnizat furnizat
Nr. Crt Regiunea de consultare a
un link general raportul/link
fost furnizat
nefuncţional
1. Bucureşti-Ilfov 76,47% 0,00% 23,53%
2. Sud-Muntenia 70,47% 2,59% 26,94%
3. Sud-Vest 82,27% 0,00% 17,73%
4. Vest 65,98% 2,06% 31,96%
5. Nord-Vest 85,44% 1,27% 13,29%
6. Nord-Est 74,01% 0,56% 25,42%
7. Centru 79,74% 0,00% 20,26%
8. Sud-Est 60,56% 2,82% 36,62%
Tabelul 5. Situaţia furnizării raportului de implementare a Legii 52/2003 la nivel regional
Date fiind prevederile legale care stipulează clar obligaţia autorităţilor publice de a include
rapoartele privind transparenţa decizională pe website-ul propriu, este îngrijorător faptul că în
judeţe precum Sibiu, Timiş, Bacău sau Dâmboviţa, procentul instituţiilor respondente care nu au
oferit cel puţin un link general este, în medie, de 45%.
Birourile de Consiliere pentru Cetăţeni (BCC) sunt proiecte ale unor organizaţii
neguvernamentale, non profit, active în domeniile serviciilor sociale, apărării drepturilor
omului, proprietăţii, dezvoltării comunitare, protecţiei copilului, protecţiei consumatorului
ş.a.m.d.
25
24. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
Figura 10. Situaţia furnizării raportului de implementare a Legii 52/2003 la nivel judeţean
Rapoartele de activitate ale consilierilor locali – „hârtia de
turnesol” a transparenţei din spaţiul rural
Articolul 51, alin. 4) al Legii administraţiei publice locale prevede că “fiecare consilier local, precum
şi viceprimarul sunt obligaţi să prezinte un raport anual de activitate, care va fi făcut public prin
grija secretarului”. Ca atare, în vreme ce viceprimarul şi consilierii locali au obligaţia de a elabora
şi prezenta anual rapoartele proprii de activitate, secretarul autorităţii publice locale este
însărcinat cu publicitatea acestor rapoarte. În acest sens, la punctul 3 al cererii de informaţii de
interes public transmisă de către ANBCC tuturor autorităţilor publice locale din mediul rural au fost
solicitate “Rapoartele individuale de activitate ale consilierilor locali pentru anul 2009 sau 2008
(în ipoteza în care raportul pentru anul 2009 nu a fost încă elaborat). În ce măsură şi cum sunt
acestea accesibile cetăţenilor din comuna dumneavoastră?”.
Transmiterea rapoartelor de activitate ale consilierilor locali
La nivel naţional se constată o tendinţă negativă în ceea ce priveşte transmiterea rapoartelor de
activitate ale consilierilor locali. După cum se poate observa în Figura 11, numărul autorităţilor
publice locale din mediul rural care nu au furnizat niciun răspuns la acest punct al solicitării
ANBCC este considerabil mai ridicat decât cel al primăriilor care au transmis rapoartele de
activitate sau au indicat că nu au fost elaborate rapoarte de către consilierii locali.
26
25. Figura 11. Situația transmiterii rapoartelor de activitate ale consilierilor locali, analiză la nivel
național
Tendinţa înregistrată la nivel naţional se menţine şi la nivel regional. În niciuna dintre cele 8 regiuni
de dezvoltare nu au fost înregistrate valori de peste 50% privind transmiterea a cel puţin trei
rapoarte de către autorităţile publice locale. Există, totuşi, regiuni care se disting printr-un nivel
al furnizării rapoartelor de activitate ale consilierilor locali cu 10% peste media naţională. Acestea
sunt regiunile de Sud-Vest, Nord-Vest şi Nord-Est unde se regăsec, de altfel, şi cele mai puţine
autorităţi publice locale care au optat pentru varianta non-răspunsului la acest punct al solicitării
de informaţii de interes public: 43 (30,49%) în Sud-Vest, 61 (38,60%) în Nord-Vest şi, respectiv,
65 (36, 72%) în Nord-Est.
Au fost transmise 1
sau 2 rapoarte sau Nu s-a furnizat un
Au fost transmise
Regiune APL a indicat răspuns la această
cel puţin 3 rapoarte
neelaborarea solicitare
acestora
București-Ilfov 12,50% 12,50% 75,00%
Sud-Muntenia 26,42% 24,35% 49,22%
Sud-Vest 45,39% 25,53% 29,07%
Vest 35,41% 18,75% 45,83%
Nord-Vest 43,03% 23,41% 33,54%
Nord-Est 42,13% 23,03% 34,48%
Centru 31,17% 28,57% 40,26%
Sud-Est 21,27% 32,62% 46,80%
Tabelul 6. Situația transmiterii rapoartelor de activitate ale consilierilor locali-analiză la nivel regional
27
26. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
Dacă, prin comparaţie cu datele înregistrate la nivelul celorlalte regiuni de dezvoltare, regiunea
Bucureşti-Ilfov înregistrase cea mai scăzută pondere privind transmiterea rapoartelor de activitate
ale consilierilor locali, comparativ cu alte judeţe, Ilfov are rezultate satisfăcătoare din punctul de
vedere al furnizării documentelor solicitate prin punctul 3 al cererii ANBCC. La nivel judeţean,
variaţia datelor de la o unitate administrativ-teritorială la alta este chiar mai evidentă decât la
nivel regional. Astfel, există judeţe precum Botoşani, Covasna şi Gorj în care peste 58% din
autorităţile publice locale au furnizat cel puţin de 3 rapoarte ale consilierilor locali, dar există şi
un caz în care autoritatea publică locală care a răspuns solicitării ANBCC nu a furnizat cel puţin
trei rapoarte. Este cazul judeţului Giurgiu, unde din totalul de 15 respondenţi, niciunul nu a
transmis documentele solicitate în număr de cel puţin 3 şi numai 6 autorităţi publice locale
(echivalentul a 40%) au indicat că nu au elaborat rapoartele sau au transmis un număr de
rapoarte mai mic de 3.
Figura 12. Situaţia transmiterii rapoartelor de activitate ale consilierilor locali - analiză la nivel
judeţean
Accesul cetăţenilor la rapoartele de activitate ale consilierilor locali
Cu toate că rapoartele de activitate ale consilierilor locali nu constituie documente pe care
autoritatea publică locală are obligaţia de a le furniza din oficiu întrucât acestea nu sunt
enumerate în cadrul articolului 5, alin. 1) literele a - i din Legea 544/2001, prin solicitarea
transmisă, am dorit să identificăm dacă şi cum sunt aduse la cunoştinţa cetăţenilor aceste
documente de interes public. Indicatorul utilizat pentru identificarea măsurii în care cetăţenii au
acces la rapoartele de activitate ale consilierilor locali a fost numărul canalelor de comunicare
folosite de autoritatea publică locală pentru furnizarea acestor documente către cetăţeni.
După cum indică figura 12, la nivel naţional, numărul autorităţilor publice locale din mediul rural
care nu au identificat nicio metodă de aducere a rapoartelor de activitate la cunoştinţa persoanelor
28
27. interesate este semnificativ mai mare decât al instituţiilor care au identificat una sau mai multe
metode de furnizare a acestora. Astfel, 576 primării, reprezentând 53,38% din totalul
respondenţilor nu au răspuns la această chestiune, în vreme ce numai 118 primării, echivalând
10,93% din total, au identificat mai mult de un mijloc prin care pun la dispoziţia cetăţenilor
rapoartele de activitate ale consilierilor locali.
Figura 13. Utilizarea mijloacelor de comunicare pentru publicarea rapoartelor de activitate ale
consilierilor locali - situaţie la nivel național
Nu s-a folosit niciun
S-a folosit mai mult S-a folosit un singur
mijloc de
Regiune de un mijloc de mijloc de
comunicare/ non-
comunicare comunicare
răspuns
Bucureşti-Ilfov 5,88 11,76 82,35
Sud-Muntenia 13,47 24,87 61,65
Sud-Vest 9,28 40,00 50,71
Vest 6,19 41,24 52,58
Nord-Vest 15,92 39,49 44,58
Nord-Est 12,92 39,88 47,19
Centru 9,80 35,94 54,24
Sud-Est 6,33 35, 91 57,74
Tabel 7. Utilizarea mijloacelor de comunicare pentru publicarea rapoartelor de activitate ale
consilierilor locali, situaţie la nivel regional
29
28. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
La nivel regional, ponderea mare a autorităților publice locale din mediul rural care nu au indicat
nicio metodă de promovare a rapoartelor de activitate ale consilierilor locali rămâne, în general,
în jurul valorii de 50%, înregistrate şi la nivel național. Un caz excepțional îl constituie, şi de
această dată, regiunea Bucureşti-Ilfov unde peste 80% dintre autoritățile publice locale, însumând
13 dintre cei 16 respondenți la solicitarea ANBCC, au ales varianta non-răspunsului sau nu au
identificat niciun mijloc de informare a cetățenilor asupra rapoartelor de activitate ale aleşilor
locali. În mod evident, tot la nivelul regiunii de dezvoltare Bucureşti-Ilfov au fost recepționate şi
cele mai puține răspunsuri identificând mai mult de un canal de comunicare utilizat în publicarea
rapoartelor de activitate.
Urmărind harta din figura 14, constatăm că, la nivel judeţean, situaţia întâlnită la analiza
indicatorului precedent se repetă la nivelul judeţului Giurgiu. Aici niciuna dintre autorităţile publice
locale nu a identificat mai mult de un mijloc de a pune la dispoziţia persoanelor interesate
rapoartele de activitate ale consilierilor locali, ponderea instituţiilor care nu au raspuns acestui
punct din solicitarea de informaţii, respectiv care nu au identificat nicio metodă de publicare a
documentelor ridicându-se la 93,33%. Cu toate că nici în alte judeţe precum Brăila, Dolj, Caraş-
Severin şi Harghita, autorităţile publice locale nu au identificat mai mult de o metodă de
promovare a rapoartelor de activitate ale consilierilor locali, procentul primăriilor care au numit un
singur canal de informare este mai mare.
Figura 14. Utilizarea mijloacelor de comunicare pentru publicarea rapoartelor de activitate ale
consilierilor locali, situaţie la judeţean
Rezultatele înregistrate pentru ultimii doi indicatori analizaţi indică, pe de o parte, o lipsă a
transparenţei la nivelul consiliilor locale din mediul rural şi, pe de altă parte, poate releva fie o
relaţie defectuoasă dintre primărie ca executiv şi Consiliul Local ca legislativ local, fie o lipsă de
responsabilitate a Consilierilor locali. Pentru verificarea acestei ultime ipoteze putem urmări anul
de realizare a rapoartelor de activitate recepţionate.
30
29. Prin articolul 51, alin. 4) al Legii 215/2001, este consemnată obligaţia consilierilor locali de a
prezenta un raport anual de activitate. Premisa de la care pornim este că, dată fiind transmiterea
de către ANBCC a solicitării de informaţii de interes public în luna aprilie 2010, până la momentul
formulării răspunsului la cererea adresată de noi, la autorităţile administraţiei publice locale din
mediul rural trebuia să figureze raportul fiecărui consilier local pentru anul anterior. În acest fel,
măsura în care consilierii locali redactează rapoartele anuale de activitate reprezintă un criteriu
de evaluare a responsabilităţii acestor membri aleşi. Indicatorul pe care îl avem în vedere este
raportul de activitate primit coroborat cu anul la care face referire raportul.
Figura 15. Transmiterea rapoartelor de activitate ale consilierilor locali raportată la anul la care
face referire raportul,situaţie la nivel naţional
La nivel naţional, observăm că 57% din totalul primăriilor care au răspuns solicitării, au transmis
rapoartele de activitate ale consilierilor locali pentru anul 2009, în vreme ce 14% dintre
respondenţi au transmis documentele aferente anului 2008. Proporţia de 29% de primării care au
declarat că rapoartele de activitate ale consilierilor locali nu au fost realizate este, totuşi,
îngrijorătoare dacă avem în vedere prevederile legii şi obligaţia consilierilor locali de a elabora şi
preda anual raportul privind activitatea desfăşurată.
Cu excepţia unei singure regiuni, datele înregistrate la nivel regional indică un grad relativ ridicat
de responsabilitate a consilierilor locali în elaborarea rapoartelor de activitate pentru anul anterior.
Dintre cele 8 regiuni de dezvoltare se distinge regiunea Sud-Est în care ponderea primăriilor din
mediul rural care au declarat că nu au elaborat rapoartele de activitate este aceeaşi cu a acelora
care au transmis rapoartele de activitate aferente anului 2009. Numai 10,52% dintre respondenţii
din regiunea Sud-Est au transmis rapoartele de activitate ale consilierilor locali pentru anul 2009.
31
30. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
Au fost transmise Au fost transmise Autoritatea publică
rapoartele de rapoartele de locală a declarat că
Regiune
activitate pe anul activitate pe anul nu au fost realizate
2009 2008 rapoartele
Bucureşti-Ilfov 75,00% 0,00% 25,00%
Sud-Muntenia 60,20% 13,26% 26,53%
Sud-Vest 60,00% 10,00% 30,00%
Vest 57,69% 21,15% 21,15%
Nord-Vest 62,85% 12,38% 24,76%
Nord-Est 62,93% 15,21% 21,55%
Centru 50,00% 15,21% 34,78%
Sud-Est 44,73% 10,52% 44,73%
Tabelul 8. Transmiterea rapoartelor de activitate ale consilierilor locali raportată la anul la care face
referire raportul-situaţie la nivel regional
La nivel judeţean, observăm o variaţie considerabilă a datelor. Ponderea crescută a
respondenţilor din judeţele Caraş-Severin, Braşov, Gorj, Satu Mare, Bacău care au transmis
rapoartele de activitate aferente anului 2009 indică un grad ridicat de responsabilitate a
consilierilor locali din comunele care alcătuiesc aceste judeţe.
Figura 16. Situaţia transmiterii rapoartelor de activitate ale consilierilor locali raportată la anul la
care face referire raportul, la nivel judeţean
32
31. Faţete ale democraţiei participative în mediul rural: consultarea şi
participarea cetăţenilor
Transparenţa instituţională şi transparenţa decizională constituie premisele implicării cetăţenilor
în procesul decizional. Într-o oarecare măsură, este de aşteptat ca, în comunităţile rurale în care
funcţionează cele mai transparente autorităţi publice locale, cetăţenii să se implice activ în buna
guvernare a localităţii într-o măsură mai mare decât în comunităţile cu primării mai puţin
transparente. Pentru a ne forma o opinie privind participarea activă a cetăţenilor din comunele
din România în procesul decizional local, am avut în vedere două criterii care definesc grade
diferite ale implicării cetăţeneşti: în primul rând am urmărit în ce măsură autoritatea publică locală
a organizat dezbateri publice în anul 2009 şi, în al doilea rând, am urmărit existenţa iniţiativei
cetăţeneşti privind proiectele de hotărâri de Consiliu Local.
Dezbaterea publică - mijloc de consultare a cetăţenilor
Una dintre metodele de consultare a cetăţenilor în procesul de elaborare a proiectelor de acte
normative o constituie dezbaterea publică. Deşi organizarea de dezbateri publice pe marginea
proiectelor de acte normative nu reprezintă o obligaţie care revine din oficiu autorităţii publice
locale, aceasta trebuie să respecte cerinţele legii. În acest sens, alin. 7) al articolului 6 din Legea
52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică stipulează obligaţia autorităţii
publice de a decide organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de act
normativ “dacă acest lucru a fost cerut în scris de către o asociaţie legal constituită sau de către
o altă autoritate publică”. De asemenea, articolul 109, alin. 1) al Legii 215/2003 stipulează dreptul
cetăţenilor de a propune spre dezbatere şi adoptare proiecte de hotărâri.
Figura 17. Situaţia organizării dezbaterilor publice în anul 2009, la nivel naţional
33
32. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
Considerând că organizarea dezbaterilor publice, indiferent de natura solicitantului, constituie un
mijloc de evaluare a transparenţei decizionale, la punctul 6 al cererii de informaţii de interes public
transmisă de către ANBCC tuturor primăriilor de comune am solicitat “numărul total al dezbaterilor
publice organizate în anul 2009”. Conform figurii de mai sus, 42% dintre primăriile respondente
au declarat organizarea a mai mult de 10 dezbateri publice în anul 2009, iar 17% au afirmat că,
în cursul anului precedent, au fost organizate între 1 şi 9 dezbateri publice. Ca atare, 59% dintre
autorităţile publice locale din mediul rural au organizat cel puţin o dezbatere publică în anul 2009.
Urmărind datele aferente fiecărei regiuni de dezvoltare în parte, constatăm că media naţională
este afectată de trei regiuni în care mai puţin de 40% dintre autorităţile publice locale au declarat
organizarea unui număr de peste 10 dezbateri publice în anul 2009. Acestea sunt regiunile Sud-
Muntenia, Vest şi Centru. Dacă urmărim simpla organizare a dezbaterilor publice, indiferent de
numărul dezbaterilor care au avut loc în anul 2009, constatăm că regiunea Vest se distinge, în
mod negativ, cu un procentaj de 51,55% din totalul primăriilor care fie nu au oferit un răspuns
acestui punct al solicitării ANBCC, fie au indicat că nu s-au organizat dezbateri publice în anul
2009.
Nu au fost
Au fost organizate Au fost organizate
Regiune de organizate
peste 10 dezbateri între 1-9 dezbateri
dezvoltare dezbateri/ non
publice în anul 2009 publice în anul 2009
răspuns
Bucureşti-Ilfov 50% 6,25% 43,75%
Sud-Muntenia 32,12% 21,24% 46,63%
Sud-Vest 45,71% 15,00% 39,29%
Vest 32,99% 15,46% 51,55%
Nord-Vest 47,47% 18,35% 34,18%
Nord-Est 48,31% 8,99% 42,70%
Centru 37,25% 20,92% 41,83%
Sud-Est 47,52% 19,15% 33,33%
Tabelul 9. Organizarea dezbaterilor publice în anul 2009, situaţia la nivel regional
La nivel judeţean, măsura în care primăriile au organizat peste 10 dezbateri publice în anul 2009
variază între 11,11% în judeţul Harghita şi 65,12%, în judeţul Bacău. Exceptând Harghita, alte
nouă judeţe se disting ca având un procentaj de sub 30% din autorităţi publice locale care au
organizat mai mult de 10 dezbateri publice în anul 2009. Acestea sunt Arad şi Timiş unde 24%
dintre autorităţile administraţiei publice locale respondente au organizat peste 10 dezbateri
publice, Vâlcea cu 28,57%, Argeş şi Sibiu cu 27,27%, Teleorman 25%, Prahova cu 26%,
Covasna, Ialomiţa şi Tulcea cu 23,53%, 29,17% şi, respectiv, 22,22%.
Procentele aferente acestui indicator indică, pe de-o parte, un grad scăzut de implicare a
cetăţenilor în procesul decizional local, în sensul în care a fost solicitată, în măsură foarte redusă,
organizarea dezbaterilor publice pe marginea proiectelor de acte normative. De asemenea, datele
pot indica un grad limitat de transparenţă decizională în administraţia publică locală din comunele
din România. Aceasta pentru că există o serie de condiţii ale transparenţei în procesul de
34
33. elaborare a actelor normative pe care autoritatea administraţiei publice locale trebuie să le
indeplinească, în absenţa îndeplinirii acestor prevederi legale fiind dificilă participarea persoanelor
interesate la procesul legislativ. Astfel de condiţii sunt publicarea proiectelor de acte normative şi
promovarea acestora prin utilizarea mai multor canale de comunicare cu cetăţenii, acordarea
unei perioade de peste 30 de zile în care persoanele interesate să poată consulta textul
proiectului de act normativ şi să poată face propuneri şi recomandări pe marginea acestuia,
stabilirea unei perioade de minim 10 zile pentru recepţionarea recomandărilor. Toate aceste
obligaţii privind transparenţa în cadrul procesului de elaborare a actelor normative sunt stipulate
în articolul 6 al Legii 52/2003 .
Figura 18. Organizarea dezbaterilor publice în anul 2009, situaţia la nivel judeţean
Iniţiativa cetăţenească - corolarul transparenţei instituţionale şi
decizionale?
În mod firesc, accesul liber al cetăţenilor la informaţiile de interes public şi transparenţa
decizională ar trebui să se reflecte într-un grad ridicat al implicării persoanelor interesate în
procesul decizional. Deşi relaţia transparenţă instituţională—participare publică nu este una de
interdependenţă directă întrucât aceasta poate fi influenţată şi de alte variabile precum gradul de
informare a cetăţenilor sau cultura politică a acestora, considerăm că, în absenţa transparenţei,
participarea activă a cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor nu este posibilă.
Ca atare, în măsura în care au acces la informaţiile necesare, cetăţenii au dreptul la iniţiativă
legislativă. Acest drept este consfinţit prin Legea fundamentală care, la articolul 74, alin. 1
stipulează că “iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau
unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul
la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din
35
34. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de
semnături în sprijinul acestei iniţiative.”. Dreptul cetăţenilor de a avea iniţiativă în procesul
legislativ de la nivel local este prevăzut de articolul 109, alin. 1) al Legii 215/2001 care stabileşte
posibilitatea cetăţenilor de a propune Consiliilor Locale şi Consiliilor Judeţene pe a căror rază
domiciliază, spre dezbatere şi adoptare, proiecte de hotărâri. De asemenea, articolul 45, alin. 6)
al aceleiaşi legi stipulează că “proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar,
viceprimar sau de cetăţeni. Redactarea proiectelor se face de cei care le propun, cu sprijinul
secretarului unităţii administrativ-teritoriale şi al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al
primarului”.
Considerând iniţiativa cetăţenească un corolar al transparenţei instituţionale şi decizionale, prin
solicitarea transmisă de ANBCC tuturor primăriilor de comune din România, ne-am propus să
identificăm măsura în care Consiliul Local a adoptat o hotărâre de consiliu local ca urmare a unei
iniţiative cetăţeneşti. După cum putem observa în figura 19, la nivel naţional, numai 2% dintre
autorităţile publice locale respondente au declarat existenţa a cel puţin o hotărâre de consiliu
local adoptată ca urmare a unei iniţiative cetăţeneşti. Majoritatea covârşitoare a respondenţilor
fie au declarat că hotărârile de consiliu local adoptate în anul 2009 au reprezentat iniţiativa
primarului şi/sau a consilierilor locali, fie nu au răspuns acestui punct al solicitării.
Figura 19. Situaţia adoptării hotărârilor de consiliu local ca urmare a unei iniţiative cetăţeneşti, la
nivel naţional
La nivel regional, observăm o variaţie a procentelor în care se disting, în mod negativ, regiunile
Bucureşti-Ilfov şi Nord-Est în care, la nivelul a 0% şi, respectiv, 0,56% dintre autorităţile publice
locale din mediul rural au existat hotărâri de consiliu local adoptate ca urmare a unei iniţiative
cetăţeneşti. În mod pozitiv, în schimb, se distinge regiunea Sud-Est unde, în 4,29% din cazuri
hotărârile de consiliu local adoptate în anul 2009 au fost rezultatul unei iniţiative cetăţeneşti.
36
35. A existat cel puţin o Nu a existat nicio hotărâre
hotărâre de consilliu local de consilliu local adoptată
Regiune
adoptată ca urmare a unei ca urmare a unei iniţiative
iniţiative cetăţeneşti cetăţeneşti/ non răspuns
Bucureşti-Ilfov 0% 100%
Sud-Muntenia 3,63% 96,37%
Sud-Vest 3,57% 96,43%
Vest 2,06% 97,94%
Nord-Vest 1,27% 98,73%
Nord-Est 0,56% 99,44%
Centru 1,96% 98,04%
Sud-Est 4,29% 95,71%
Tabelul 10. Adoptarea hotărârilor de consiliu local ca urmare a unei iniţiative cetăţeneşti, situaţie
la nivel regional
La nivel judeţean, însă, se observă trei direcţii distincte. Prima direcţie, în care se încadrează
majoritatea covârşitoare a judeţelor României este dată de comunele în care nicio hotărâre de
Consiliu Local nu a fost adoptată ca urmare a unei iniţiative cetăţeneşti. Cea de-a doua direcţie
pe care o identificăm este cea în care autorităţile publice locale din mediul rural au declarat
adoptarea de hotărâri ca urmare a unei iniţiative cetăţeneşti în procente apropiate de media
Figura 20. Adoptarea hotărârilor de Consiliu Local ca urmare a unei iniţiative cetăţeneşti, situaţie
la nivel judeţean
36. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
naţională. În această direcţie se încadrează judeţele Mureş (2,33%), Suceava (2,56%), Arad şi
Timiş cu 3% şi, respectiv, 3, 45% dintre autorităţile publice locale identificând adoptarea de
hotărâri la iniţiativa cetăţenilor. Ultima direcţie este dată de judeţele în care peste 5% din autorităţi
au semnalat adoptarea de hotărâri de consiliu local ca urmare a unei iniţiative cetăţeneşti. În
acest sens, mult peste media naţională se află judeţele Dolj, Argeş, Vâlcea şi Tulcea. Extrema
pozitivă o constituie judeţul Tulcea în care, la nivelul a peste 11% dintre comunele respondente,
hotărârile de consiliu local adoptate în anul 2009 au reprezentat iniţiative ale cetăţenilor din
comunele care alcătuiesc acest judeţ.
Ca atare, datele aferente acestui indicator sugerează că locuitorii judeţelor Tulcea, Vâlcea, Argeş,
Dolj, Braşov, Vrancea, Buzău, Cluj sau Covasna partcipă activ la procesul decizional într-o
măsură mai ridicată decât cetăţenii din Mureş, Suceava, Arad sau Timiş.
Surprinzător este faptul că iniţiativa cetăţenească pe proiectele de hotărâri de Consiliu Local s-
a manifestat într-o măsură ridicată în judeţe precum Tulcea şi Argeş unde, conform analizei
realizate pentru indicatorii anteriori, gradul de transparenţă instituţională s-a aflat, de cele mai
multe ori, sub media naţională şi chiar regională. Mai mult, la nivelul judeţului Satu Mare, unde
pentru toate criteriile analizate anterior, răspunsurile autorităţilor publice locale s-au aflat peste
media naţională, nu a fost înregistrată nicio hotărâre de Consiliu Local adoptată ca urmare a unei
iniţiative cetăţeneşti.
38
37. 4. Cine cunoaşte legislaţia transparenţei? Despre
responsabilitate şi responzabilizare în
comunităţile rurale
Responsabilitatea personalului instituţiilor publice reprezintă una dintre dimensiunile care
afectează semnificativ măsura în care legile sunt implementate. Personalul instituţiilor publice
formează aparatele de lucru ale primăriilor şi consiliilor locale. Astfel, aceste aparate se ocupă
efectiv de elaborarea de rapoarte de implementare ale legilor, de elaborarea răspunsurilor către
solicitanţi şi petenţi, de publicitatea proiectelor de acte normative, de organizarea efectivă de
dezbateri publice, managementul informaţiei şi arhivarea documentelor etc. Funcţionarii dintr-o
primărie reprezintă interfaţa dintre cetăţean şi reprezentanţii săi aleşi. Interacţiunea cetăţeanului
cu autoritatea publică, fie ea locală sau centrală, este mediată şi semnificativ întreţinută de
funcţionarul public de la telefon, de la ghişeu, din spatele unei adrese de e-mail sau al unui
răspuns la o solicitare. În acest sens, putem spune că responsabilitatea funcţionarului public şi
modul în care acesta ”vinde” imaginea instituţiei publice sunt dimensiuni cheie în analiza
transparenţei instituţionale.
În cadrul dimensiunii care priveşte responsabilitatea personalului de la nivelul primăriilor din
mediul rural au fost analizaţi următorii indicatori:
● Răspunsul primit conţine informaţii privind numele persoanei responsabile cu
implementarea Legii 544/2001;
● Răspunsul primit conţine informaţii privind numele persoanei responsabile pentru
relaţia cu societatea civilă;
● Rapoarte de evaluare a implementării Legii 52/2003 primite coroborat cu anul la care
face referire raportul;
● Rapoarte anuale privind accesul la informaţiile publice primite coroborat cu anul la
care face referire raportul;
● Proiectele de Hotărâre de Consiliu Local sunt publicate înainte de luarea deciziilor;
● Numărul de zile scurs între data publicării anunţului privind organizarea şedinţelor
publice şi data la care are loc şedinta publică de Consiliu Local;
● Numărul de răspunsuri primite raportat la numărul de întrebări formulate în solicitarea
de informaţii publice.
Gestiunea informaţiilor publice, desemnarea unui funcţionar
responsabil
Secţiunea de faţă se referă la obligaţia legală a autorităţilor publice de a desemna o persoană
responsabilă cu implementarea Legii 544/2001. Asumpţia de la care am pornit a fost aceea că
răspunsurile primite conform termenului specificat în lege se datorează faptului că, la nivelul
autorităţii publice locale, există o persoană responsabilă cu implementarea legii. Existenţa unei
persoane responsabile în acest sens ar trebui să fie o garanţie a transparenţei autorităţii publice
locale, dar şi un indiciu al responsabilităţii.
39
38. În căutarea democraţiei rurale - O radiografie a transparenţei decizionale în România
Figura de mai jos arată că 95,84% dintre primăriile de comune care au răspuns solicitării au
desemnat un responsabil cu implementarea Legii 544/2001. Restul de 4,16% dintre primăriile
care au răspuns solicitării nu au în aparatul de lucru al primăriei o persoană care să se ocupe
specific de răspunsurile la solicitările în baza Legii 544/2001.
Figura 21. Situaţia desemnării unui responsabil cu implementarea Legii 544/2001 în primăriile
comunelor din România, la nivel naţional
Faptul că există primării care au depăşit termenul legal de transmitere a răspunsurilor, cumulat
cu numărul de primării care nu au desemnat un responsabil cu implementarea Legii 544/2001 ar
fi putut dovedi că întârzierea răspunsului este cauzată, printre alţi factori explicativi, şi de lipsa
unei persoane responsabile în acest sens. Dacă ne uităm însă doar la cazurile în care răspunsul
a venit după termenul legal, observăm că, din 118 primării care au răspuns cu întârziere, doar 7
nu au un responsabil cu implementarea legii. Celelalte 111 de primării care au transmis răspunsul
depăşind termenul legal au desemnat o persoană care se ocupă cu implementarea legii liberului
acces la informaţiilor de interes public. Acest fapt exclude existenţa unui responsabil cu
implementarea Legii 544/2001 la nivel de primărie ca şi factor explicativ al ratei de răspuns în
termen legal, însă ridică o altă problemă, aceea că responsabilii desemnaţi de autorităţile publice
locale fie nu cunosc termenul legal pentru răspuns, fie nu au capacitatea de a livra informaţia la
termen – ceea ce poate deriva din capacitatea administrativă scăzută a unor primării din mediul
rural.
BCC oferă două tipuri de servicii:
• Informare privind reglementări legale, unde trebuie să se adreseze solicitantul,
informaţii utile despre programul de lucru şi formularistica specifică;
• Consiliere: solicitantul este ajutat să ia o decizie asupra modalităţii de rezolvare a
problemei sale, după prezentarea posibilităţilor de acţiune existente si a
consecinţelor acestora.
40
