slide

1. Ultima noapte de dragoste, î ntâia noapte de r ã zboi” Camil Petrescu 1.Poetica “ noului roman” .Romanul camilpetrescian 3.Romanul psihologic- tr ã s ã turi 4.Tema inadapt ã rii intelectualui la lume

2. Confundat în epoca sa cu Cezar Petrescu, nefiind un reprezentant fidel al acelei epoci sau la fel de celebru precum Sadoveanu, Zaharia Stancu, Geo Bogza, Camil Petrescu a cunoscut consacrarea odată cu apariţia romanelor sale: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” şi „ Patul lui Procust”, activând ca romancier, dramaturg , publicist, poet si după 1942 ca academician. Considerat precursor al „noului roman”, Camil Petrescu introduce în literatură autenticitatea , schimbând ,astfel rostul literaturii, care nu e chemată sã delecteze, ci să aducă revelaţia unei realităţi , iar „dacă ni se mai întâmplă, deci, să deschidem o carte , o facem cu aceea care ne aduce ecoul, rasunător al vieţii trăite” şi acest lucru se întâmplă tocmai pentru că şi cititorul are parte de o mutaţie în psihologia sa, lucru ce se petrece într-o eră în care apar scriitori care în opinia lui Camil Petrescu anulează epoci de literatură, asemeni lui Marcel Proust , André G i de , Malraux şi care ajung să-i fascineze şi pe scriitorii români. Într-o primă fază a creaţiei sale romaneşti , Camil Petrescu este fidel esteticii proustiene, îşi construieşte prima parte a romanului „Ultima noapte de dragoste , întâia noapte de razboi” sub forma unei confesiuni a protagonistului romanului, iar a doua parte a romanului asemănător unui jurnal de campanie, precedat de nişte mărturii intime ale celui care-l redactează . Preliminarii

3. Acest demers are loc sub pecetea unei epoci în care e evidentă nevoia de afirmare a unei identităţi culturale a însăşi societaţii româneşti, Camil Petrescu fiind apropiat de demersurile lui Eugen Lovinescu în acest sens şi cu încercarea de „sincronizare” cu literatura europeană, în acest context înscriindu-se încercarea de autodefinire a scriitorului, adoptarea unui anumit discurs literar.Pe terenul epocii moderne individul e totuşi alienat, el nu are încă bine conturată personalitatea scriitoricească, există în epocă un întreg amalgam de curente şi reviste literare, direcţii diverse legitimate de discursuri diferite, cel mai adesea contrare, cum este cazul disputei dintre tradiţionalişti şi modernişti. Acest demers are loc sub pecetea unei epoci în care e evidentă nevoia de afirmare a unei identităţi culturale a însăşi societaţii româneşti, Camil Petrescu fiind apropiat de demersurile lui Eugen Lovinescu în acest sens şi cu încercarea de „sincronizare” cu literatura europeană, în acest context înscriindu-se încercarea de autodefinire a scriitorului, adoptarea unui anumit discurs literar.Pe terenul epocii moderne individul e totuşi alienat, el nu are încă bine conturată personalitatea scriitoricească, există în epocă un întreg amalgam de curente şi reviste literare, direcţii diverse legitimate de discursuri diferite, cel mai adesea contrare, cum este cazul disputei dintre tradiţionalişti şi modernişti.

4. Camil Petrescu îşi afirmă adeziunea la doctrina modernistă, în articolul Noua structură şi opera lui Marcel Proust din „Revista Fundaţiilor Regale” ,noiembrie, 1935, optând pentru o nouă formulă literară, aleasă în mod conştient deoarece conştiinţa literară a lumii este tulburată în mod esenţial de către Marcel Proust, potrivit concepţiei scriitorului fiind poate singurul care se integrează structurii culturii moderne, şi pe de alta parte i se pare că literatura care-i este contemporană şi care nu ţine pasul cu evoluţia realizată de ştiinţă şi filozofie, devine anacronică. El reţine în acest sens afirmaţia lui Ortega y Gasset că „vechea literatură”a fost anulată de noua formulă pe plan european, cu toate că Proust şovăie în diferite direcţii ideologice, exprimă opinii contradictorii despre suflet, iubire ş i artă.

6. 2. Romanul camilpetrescian Orientarea către interior în defavoarea exteriorului se datorează şi ea noii formule adoptate şi ghidate de înnoirile care se înregistrează pe terenul psihologiei , înnoiri aduse de Henri Bergson şi care privesc noul concept al timpului, intuiţia apreciată drept importantă în defavoarea intelectului , explicaţia fiind că raţiunea nu ne dă decât forme aproximative, globale : „ un concept nu se poate aplica realităţii concrete, numai cunoaşterea intuitivă, nemijlocită ne dă aspectul originar, mobilitatea vie, inefabilul devenirii...calitatea şi intensitatea ”. Aceste idei au fost preluate de Camil Patrescu în acest context al conturării modernismului literar românesc, al inventării de noi forme, al conturării unei literaturi urbane , înregistrându-se astfel o trecere de la mediul rural de care erau preocupaţi tradiţionaliştii, la mediul urban , dovedind astfel o forţă reformatoare într-o perioadă destul de dificilă cum a fost cea de după P rimul R ăzboi M ondial, oferind vitalitate unei literaturi dominate de lirism şi idilism, spre a trece la adevărata literatură epică şi având resurse nelimitate, chiar şi o neaşteptată rezistenţă în faţa multor obstacole datorată tradiţiei, mentalităţilor, prejudecăţilor societăţii marcate totuşi de anumite presiuni socio-istorice .

11. Material realizat de Grad Maria Monica Profesor de limba ş i literatura rom â n ã Liceul Teoretic “Bogdan – Vod ã ” Vi ş eu de Sus Maramure ş