În carte sunt prezentate mai multe idei sub forma unor povestiri ştiinţifico-fantastice, care sugerează noi abordări ale realităţii... Oricât s-ar cunoaşte, există, în definitiv, mereu un domeniu al necunoscutului care a atras şi va atrage întotdeauna pe unii oameni... Este seducţia necunoscutului...

1. 1
Descriere
„…orice om este liber să creadă ce vrea, să gândească ce vrea, să trăiască aşa cum vrea, atât timp
cât nu îi constrânge pe alţii să creadă şi să gândească aşa cum vrea el; şi, mai este ceva, după ce fi
ecare om a ales în ce să creadă şi cum să gândească, va suporta consecinţele alegerii sale… Sunt
foarte multe lucruri pe care nu le ştim… Ştiinţa îi dă putere celui care şi-o însuşeşte, dar îi arată
totodată şi slăbiciunea lui… Cu cât cunoşti mai mult, cu atât ai vrea să cunoşti şi mai mult!…
Nu există limite în cunoaştere decât acelea pe care ţi le impui…“
(C. Borcia)

2. 2
Distribuit de SMART PUBLISHING SRL
http://www.smart-publishing.ro/produs/seductia-necunoscutului/
CÂTEVA GÂNDURI ŞI O PRECIZARE
Mişcarea noastră în mediul natural şi social este plină de neprevăzut, dar poate
că tocmai asta constituie o atracţie... Este... seducţia necunoscutului...
Mihai Eminescu a descris perfect această... seducţie deosebită:
“ Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaşte,
Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte.”
Dacă totul ar fi predictibil, dacă fiecare dintre noi ar cunoaşte tot ceea ce se va
întâmpla, poate că viaţa şi-ar pierde din farmec... însă chiar şi aceasta, până la o
anumită limită, pentru că dacă se vor produce evenimente în urma cărora suferinţa
va fi insuportabilă, atunci, viaţa nu numai că nu va mai avea farmec, dar poate că
va fi chiar respingătoare, chiar lipsită de sens... Avem o anumită libertate de a
alege, de a decide, (aşadar sunt anumite grade de libertate), dar există şi multe
grade de constrângere, iar constrângerile nu le mai putem influenţa, decât cu
anumite pierderi şi suferinţe...
Unii spun că nu trăim şapte vieţi şi că, în consecinţă, trebuie să ne trăim viaţa...
Într-adevăr... uneori nu trăim nici măcar o viaţă şi poate că nici măcar o jumătate
de viaţă şi poate că nici măcar un sfert dintr-o viaţă… Şi este păcat...
BACHILIDE DIN KEOS, un poet antic grec din secolul al V-lea î.Hr, originar din
Keos, scria, cândva:
”Omule, trăieşte în fiecare zi ca şi cum ar fi cea din urmă din viaţa ta, şi totuşi, ca
şi cum ai mai avea cincizeci de ani de trăit.”
Poate că avea dreptate...
*
Referitor la conţinutul acestei cărţi, să precizez doar atât şi anume că am
reunit câteva ficţiuni care au apărut la editura Printech în perioada 2009 – 2011
(revizuite, adăugite, completate, reordonate), dar am mai adăugat şi alte texte
nepublicate...

3. 3
CUPRINS
PROLOG / 5
MISTERUL DE LA PERIDAVA / 6
UN EVENIMENT UNIC / 14
STATUIA MAGICĂ / 17
MMIISSTTEERRIIOOAASSAA PPLLAANNEETTĂĂ NNOOOOZZOOOONN // 2200
CREATORUL ŞI CREATURA / 27
EETTEERRNNUULL SSIINNGGUURRAATTIICC…… // 3311
IINNCCRREEDDIIBBIILL !! // 3344
FĂCĂTORII DE PERLE // 3366
AR PUTEA FI ŞI AŞA… / 39
BLESTEMUL / 48
UUNNDDEE PPIIEERRIISSEERRĂĂ CCEEIILLAALLŢŢII ??…… // 4488
GALAXIA FANTOMELOR / 50
ULTIMA AVENTURĂ / 53
POVESTEA LUI CREART / 55
EXPERIMENTUL SUPREM / 58
EEPPIILLOOGG // 8833
CCCuuuvvvââânnnttt dddeee îîînnnccchhheeeiiieeerrreee aaalll aaauuutttooorrruuullluuuiii /// 888444
Text in English / 86

4. 4
Prolog
Stăteam în faţa unui computer şi mă distram cu nişte jocuri... Câteodată mă
mai aventuram şi pe internet, căutând nişte articole referitoare la Marea Piramidă
din Egipt... La un moment dat am găsit un articol care prezenta un studiu despre un
papirus. Papirusul a aparţinut fostei biblioteci din Alexandria şi a scăpat, (nu se ştie
cum, probabil datorită unei şanse extraordinare), de la incendiul care a distrus acea
bibliotecă... Din acest document reiese că un scrib, într-o noapte, s-a furişat în...
Marea Piramidă, a intrat în... camera faraonului şi a petrecut o noapte acolo... Ceea
ce a simţit scribul, a fost... uluitor !... Simţea că se prăbuşeşte în gol... A fost ceva
ca o cădere într-un abis... Era... UN VIS ABISAL, UN VIS REAL... UN VIS FĂRĂ
SFÂRŞIT... După un timp scribul a simțit că plutește, că iese din camera faraonului
şi apoi intră în clădirea bibliotecii din Alexandria şi ajunge în camera documentelor
secrete... Acolo, erau așezate pe rafturi nenumărate papirusuri, înfăşurate sau
împăturite – erau tot felul de lucrări, aparţinând unor oameni cunoscuţi sau
necunoscuţi... Luă câteva suluri, la întâmplare. Se aşeză pe un scaun rotund, fără
spetează, aflat lângă o masă din acea cameră, desfăcu un papirus şi începu să
citească... După ce termina de citit, lua alt papirus şi citea apoi ceea ce era scris... Şi
tot aşa, până când scribul, pe nesimţite, se trezi din nou în camera faraonului... EErraa,,
îînnttrr--uunn ffeell,, ccoonnşşttiieenntt ccăă ssee aaffllaa uunnddeevvaa,, şşii ccoonntteemmppllaa nniişşttee...... RREEAALLIITTĂĂŢŢII
NNEECCUUNNOOSSCCUUTTEE......
**
Stăteam aşadar în faţa computerului şi priveam, parcă hipnotizat, ecranul... Era
ceva straniu – deşi voiam să plec din faţa computerului, nu mai puteam ! Parcă mă
contopisem cu el, parcă degetele nu se mai puteau dezlipi de pe tastatură, parcă
între frunte şi monitor se interpuneau numeroase fire nevăzute... Eram pur şi simplu
imobilizat în faţa computerului... Şi mai mult chiar, parcă mă... identificam, nu ştiu
cum, cu acel scrib... Parcă imensul interval temporal care mă separa de acel scrib,
dispărea... Eu eram scribul, adică simţeam ce simţea scribul, gândeam ce gândea
scribul !... Totuşi, cumva, existau scurte momente când conştiinţa mea se separa de
conştiinţa scribului şi puteam să constat că... mă aflam dintr-o LUME
NECUNOSCUTĂ... Sau poate că erau mai multe...
Ce putea fi ? Să fi fost o minune ? Se zice că minunile au existat cândva, atunci
când oamenii nu prea cunoşteau natura... Tot ceea ce nu puteau explica era
considerat ca fiind o minune... Spre exemplu când un om, orb din naştere, la un
moment dat, începea să vadă, sau când un om mort, învia... După ce oamenii au
început să cerceteze natura, să creeze tot felul de aparate, instalaţii, dispozitive,
maşini, ei bine, după toate aceste creaţii, minunile au început să dispară... Ei bine,

5. 5
nimic mai fals... Şi acum au loc minuni, dar pentru a vă da seama de ele, ar fi bine
SĂ CREDEŢI ÎN MINUNI !... Cine nu crede, va trăi într-o lume fără început şi fără
sfârşit şi va fi mereu confruntat cu tot felul de griji, de nevoi, de dureri, deziluzii,
depresii... Pe de altă parte, orice om este liber să creadă ce vrea, să gândească ce
vrea, să trăiască aşa cum vrea, atâta timp cât nu îi constrânge pe alţii să creadă şi
să gândească aşa cum vrea el; şi mai este ceva, după ce fiecare om a ales în ce să
creadă şi cum să gândească, va suporta consecinţele alegerii sale...
Şi totuşi, minunile există şi într-o zi, poate veţi înţelege că una dintre minunile
acestei lumi, SUNTEŢI CHIAR DUMNEAVOASTRĂ !...
În sfârşit, să mai consemnez un citat care mi se pare foarte potrivit...
"Motivul pentru care universul este veşnic este faptul că el nu trăieşte pentru
sine, ci dă viaţă altora în timp ce el se transformă."
LAO TZU
(http://www.citate-celebre.com/tag/univers/)

6. 6
EEppiilloogg
Ei bine, la un moment dat, am simţit că reuşesc cumva să ies din acele realităţi
necunoscute şi să revin aici, în realitatea asta obişnuită... Adică mă aflam în faţa
computerului intenţionând să plec, să mă plimb... Da, dar asta a fost pentru un
scurt timp... Pentru că iar am simţit că mă contopesc cu... acel scrib straniu...
Acesta, după ce s-a furişat din nou în... Marea Piramidă, a intrat în... camera
faraonului şi a petrecut încă o noapte acolo... A simţit iarăşi că se prăbuşeşte în gol,
că se prăbuşeşte într-un abis... De fapt era un alt vis care părea să fie fără sfârşit...
Şi a rămas acolo, în acel vis abisal, o eternitate... Şi acolo am rămas şi eu !...
Am citit mai demult o povestire ştiinţifico-fantastică… Într-o secvenţă a
povestirii se arată că Eleonor, un personaj din acea povestire, trebuia să realizeze o
sculptură măreaţă, din marmură… A muncit la acea sculptură ani de zile…
Când a terminat-o, un personaj numit Maestrul a venit, a privit opera, după care a
luat un baros şi a sfărâmat sculptura într-o clipă…
Plângând, Eleonor, l-a întrebat pe Maestru, de ce a făcut asta ?… Iar Maestrul i-a
răspuns că a făcut asta deoarece a dorit să o învăţe că nimic nu este durabil, că
totul este deşertăciune, că orice creaţie, orice realizare este tot atât de fragilă şi la
voia întâmplării ca şi acea marmură sculptată... Dacă Eleonor ar avea tăria de
caracter de a merge mai departe, de a nu renunţa la idealul său, atunci poate că va
crea ceva grandios care va rezista totuşi trecerii timpului ! Ar fi bine să nu renunţe
niciodată !... Atâta timp cât există libertate, cât există speranţă, cât există...
demnitatea de a nu renunţa şi curajul de înfrunta răutăţile lumii, există şi şansa de a
dăinui, sau altfel spus, există şi şansa ca realizările noastre, creaţiile noastre,
idealurile noastre, să nu fie prefăcute în praf şi pulbere... Spunea cineva că sunt unii
oameni care ar îndura orice, care ar plăti orice, numai să nu fie uitaţi, iar alţi
oameni, dimpotrivă, vor să fie uitaţi, se furişează discret prin viaţă, singuri şi trişti şi
apoi pier, undeva departe, neştiuţi de nimeni... Nu ai decât de ales între eternitate şi
neant, îi mai spuse Maestrul, înainte de a pleca...
În ceea ce mă priveşte mai spun doar atât:
Poate că realitatea este tot atât de durabilă precum este un vis... Sau poate că nu...
Uneori, între vis şi realitate există un abis de necuprins, iar alteori nu există nici o
diferenţă...

7. 7
CCCuuuvvvââânnnttt dddeee îîînnnccchhheeeiiieeerrreee aaalll aaauuutttooorrruuullluuuiii
MINUNATA LUME A FANTASMELOR
(DESPRE LITERATURA ŞTIINŢIFICO-FANTASTICĂ)
Sunt unii oameni care mi-au spus că nu apreciază literatura ştiiţifico-fantastică
datorită faptului că... “în această literatură este prezentă prea mult... ideea de
maşinism (adică folosirea pe scară largă a maşinilor în economia naţională a unei
ţări), iar ideea de maşinism... dezumanizează sau distruge valorile umane !...”
Trebuie să spun că nu sunt de acord cu această afirmaţie... Nu cred că maşinismul,
prezent în literatura ştiinţifico-fantastică, distruge valorile umane, dimpotrivă, sunt
alte producţii sau activităţi care degradează fiinţa umană... Spre exemplu, să ne
gândim la tehnicile dezvoltate de industria militară, de tehnologiile industriilor de
consum...
Acestea pot determina distrugerea valorilor umane, mult mai sigur decât literatura
ştiinţifico-fantastică...
Minciuna, crimele, mutilările, dezumanizarea, spionajul, poluarea, toate acestea sunt
cât se poate de reale şi nu prea au legătură cu literatura ştiinţifico-fantastică... În
afară de asta, toate problemele legate de politică, toate crimele, devastările,
drogurile, tot felul de secte religioase, tot realismul acesta tragic, toate acestea
distrug, încet şi sigur, valorile umane... Mai este de evidenţiat şi violenţa din şcoli,
din localuri, de pe stradă, de oriunde, violenţă care, practic, nu are nimic de-a face
cu idealurile şi frumuseţea literaturii ştiinţifico-fantastice.
Este nedrept să se spună că literatura ştiinţifico-fantastică, (în particular
maşinismul), distruge valorile umane !... Să ne gândim la ororile din camerele de
tortură ale inchiziţiei şi ale naziştilor, de războaiele care au avut loc de-a lungul
veacurilor şi în special să ne gândim la cele două războaie mondiale...
Cât a influenţat literatura ştiinţifico-fantastică declanşarea acestora ?… Şi dacă nici
masacrele din aceste războaie nu înseamnă distrugerea valorilor umane, atunci nu
mai ştiu ce mai înseamnă ”valoare umană”... Dimpotrivă, de când au apărut creaţiile
ştiinţifico-fantastice semnificative, de bine, de rău, au fost evitate războaie de
proporţia celor de care am pomenit...
A spune că remarcabilele creaţii fantastice şi ştiinţifico-fantastice ale lui Edgar Allan
Poe, Auguste Villiers de l'Isle-Adam, Jules Verne, H.G.Wells, Ray Bradbury, Isaac
Asimov, Herbert Francke, Philip K. Dick, Michael Crichton, Allan Dean Foster şi mulţi
alţii, care conţin şi aspecte privind ”maşinismul”, dar conţin şi elemente certe de...
”valori umane”, precum curajul, cinstea, prietenia, bunătatea, ei bine a afirma că
aceste creaţii ştiinţifico-fantastice distrug valorile umane, atunci, mă întreb, oare
ce mai înseamnă "valoare umană" ? Eu însumi m-am format la şcoala acestor
minunate spirite vizionare !... Nu sunt decât un admirator al acestor conştiinţe
deosebite şi care au făcut cinste naturii umane ! Şi astea nu sunt vorbe mari şi
gratuite ! În ceea ce priveşte maşinile, de fapt, până una alta, beneficiem de ele,

8. 8
într-un fel sau altul, fără să ne facem probleme... Ne folosim de automobile, de
computere, de electrocasnice, de televizoare, de multe alte maşini... Şi nu este vina
maşinilor că oamenii distrug, mint, fură, omoară, se ceartă, sunt intoleranţi... Toate
astea erau în firea oamenilor cu mult înaintea apariţiei şi dezvoltării maşinilor... Iar
natura, să nu ne iluzionăm... distruge fără milă, atunci când are ocazia (să ne
amintim de tot felul de catastrofe naturale, spre exemplu uragane, erupţii vulcanice,
inundaţii, cutremure), care au provocat nenumărate distrugeri, iar fără maşini,
distrugerile ar fi fost cu mult mai mari... Sunt date şi situaţii reale şi care pot avea
tot felul de urmări… În ultimă instanţă, dramele umane nu se datorează...
maşinismului conţinut în unele creaţii ştiinţifico-fantastice, cât firii omului... În altă
ordine de idei, nu pot să exprim îndestul aşa cum s-ar cuveni, entuziasmul care a
fost printre cei tineri dar şi printre cei bătrâni, însă cu sufletul tânăr (mă refer la
oamenii pe care i-am cunoscut, desigur), după vizionarea episoadelor din ”Star
Trek” sau din ”Călătorie în Lumi Paralele”, sau “Războiul Stelelor”, sau “Stargate” ...
Eu însumi am fost entuziasmat, după vizionarea acestor seriale, precum şi a altora
de acest fel !... Şi nu se poate spune că entuziasmul nu este o valoare umană !...
În sfârşit, sunt caractere şi caractere, opinii şi opinii, ar fi absurd să-mi închipui că
toată lumea trebuie să accepte literatura ştiinţifico-fantastică, cu toate că aceasta
este o valoare umană ! Tot ce pot să mai spun este că, în ultimă instanţă, creaţia
ştiinţifico-fantastică înseamnă curajul de a depăşi limitele şi barierele cotidianului,
este curajul spiritului uman de a nu se lăsa copleşit de natură, care este rece şi
indiferentă la dramele umane, este ceea ce ne deosebeşte de celelalte organisme:
puterea de a visa, de a fi generos, de a gândi neconvenţional, de a anticipa, de a
spune ceea ce crezi, de a nu te plafona, de a nu te închide într-o lume cenuşie,
meschină şi mizerabilă !... Este demnitatea, libertatea şi speranţa omului în faţa
acestei lumi trecătoare...
Sunt foarte multe lucruri pe care nu le ştim… Ştiinţa îi dă putere celui care şi-o
însuşeşte, dar îi arată totodată şi slăbiciunea lui… Cu cât cunoşti mai mult, cu atât ai
vrea să cunoşti şi mai mult !… Nu există limite în cunoaştere decât acelea pe care ţi
le impui… De fapt, limitaţi suntem numai noi, noi cei care cunoaştem, diversitatea
existenţei fiind infinită, nimic “din afara noastră” nu ne împiedică să cunoaştem
existenţa... Repet, ceea ce ne împiedică, provine din... “interiorul nostru”…
Aceasta este opinia mea desigur, dar alte persoane pot avea, bineînţeles, opinii
diferite... În definitiv, fiecare om este liber să viseze, să gândească şi să spere... Unii
oameni vor să trăiască, spre exemplu în prezent, numai în prezent... Vor să
trăiască... momentul sau clipa... Nu vor să ştie de trecut, de viitor, de alte lumi...
Sunt ca nişte aparate de măsură, ca nişte termometre de pildă... Şi termometele nu
fac altceva decât să... înregistreze ceva din prezent, mai exact un parametru fizic,
temperatura... Şi atât... Nu sunt făcute să înregistreze altceva... Asta le este
menirea... Aşa sunt şi acei oameni care nu vor altceva decât să trăiască momentul...
Asta le este menirea, asta au ales, asta vor... Este treaba lor, atâta timp cât nu

9. 9
impun această alegere şi altora... În definitiv, fiecare om are dreptul să aleagă
orice... Dar după ce a ales, va suporta consecinţele alegerii sale...
Şi mai este ceva... O nedumerire, o întrebare: de ce în vis pare că totul este
posibil, în timp ce în lumea reală totul pare să fie imposibil, cu toate că visul însuşi
se consideră că face parte... din lumea reală ?...
*
Mulţumesc pentru că aţi ajuns cu lectura până aici !...
Cu bine, cu pace, cu deosebită consideraţie,
Constantin M.N. Borcia
Text in English
The CURSE
Long ago, long ago, the Sahara desert was an area full of life ... There were trees,
flowers, animals were ... There were people ... It started, children were sent away, they
worked, and then died ... They were blessed ... Time passed slowly and it seemed that
everything will endure forever! ... But, at some point, one of the tribes that lived in the
Sahara was a drama. Several people belonging to a tribe were killed by other people
belonging to another tribe ... It all started with the disappearance of camels which
belonged to people of a tribe, without research, invaded the other tribe, assuming that
people from that tribe came to furaseră ... They killed men, women, old men and children
... They burned huts, have killed camels and destroyed everything ... One man escaped ...
The tribe was the sorcerer ... Distraught, he cursed the criminals ... The wizard shouted:
"To be cursed! Be everything to turn into desert, and IMPIOUS, to die of hunger, thirst,
heat, you can't exit the circle of fire that I'll do! ... "
So it happened! Suddenly, everything has disappeared ... Everything has become ... a
desert! ... A great desert ... Then appeared ... the circle of fire ... The thieves were burned
alive ... After a long time, in place of that circle of fire, appeared ... a huge, circular
indentation resembling an eye, what now, in the 21st century is called the ... THE EYE OF
THE SAHARA!
Of course no one knows that the eye of the Sahara is a product of intelligence (which is
actually a more general aspect of planetary intelligence); and all the effects of planetary
intelligence and other wonders, like the eye of the Sahara ... Since the planet has

10. 10
generated and sustained the evolution of complexity (in particular of life), it even produces
further complexity ...
Simply, the planet received the sorcerer's curse, interpreted the curse as an order (which
in essence was actually a message) and reacted accordingly ... He executed the order ...
the sorcerer! ...
(https://www.bing.com/translator)
Excerpt from "Supreme Experiment"
And the couple's closest friends Leo had confidence, the belief that the ultimate
experiment called "transcendental MOMENT" failed! Leo create materialized universe! A
universe that exists alongside the current universe, a kind of parallel universe in which
integrate forever! ... And were aware of something, a letter or something, they crossed the
mind, consciousness:
"Every man is able to change the structure of the universe in another form, such as
changing images in a kaleidoscope ... Everyone can produce a certain structure, then
another and another ... Or can achieve in the Universe, in Hiperstructurii its parallel
universes ... Himself largest university requires it, but anyway, do anything, anytime,
anywhere there!
Of course, the question that arises is... knowing how to do that! ...
It is the hidden and terrible secret of existence and will not know than what you truly
deserve ... But in the end, all will learn ALL WILL DESERVE ... Until then, peace to you,
folks! ..."
(https://translate.google.ro/#ro/en/)