2. “Era într-o dimineaţă mohorâtă de ianuarie din anul 1960. Cerul era
acoperit de nori negri. În aerul nemişcat, numai oamenii se mişcau grăbiţi către
serviciu. Pe atunci, lucram la Institutul Geologic din Bucureşti şi locuiam la doi
paşi de institut. Eram unul din bucureştenii fericiţi care nu trebuia să tremure în
staţia de tramvai sau de autobuz. Am ieşit din casă şi am luat-o alene către
institut, căci, în zilele de iarnă, activitatea la serviciu lâncezea, prelucrându-se
doar rezultatele cercetărilor din vară. Deodată a început să ningă liniştit cu fulgi
mari şi deşi, ca în poveştile de crăciun. Până la serviciu m-am transformat într-un
om de zăpadă, iar strada a devenit o cale albă pe care maşinile abia mai
răzbăteau.
Institutul Geologic Bucureşti
3. În birou, am uitat de ninsoarea splendidă de afară, fiind prinsă de
ritualul începutului de zi: cafeaua, schimburile de bârfe despre colegi şi noutăţile
din magazine. Razele soarelui care au intrat deodată prin fereastră m-au luat
prin surprindere şi am privit cu încântare către cerul senin. Dar prin fereastră se
vedea cea mai uluitoare privelişte pentru un bucureştean: un munte se vedea
prin fereastra institutului! În spatele caselor de peste drum, răsărise un munte
maiestos. Se puteau distinge chiar pâlcurile de pădure şi poienile.
Am scos un strigăt de mirare şi toate discuţiile au încetat. Pentru un
minut, s-a lăsat o linişte neobişnuită. Privirile uluite erau aţintite către imaginea
muntelui din fereastră. După câteva minute, vestea se răspândise în tot
institutul. În ciuda gerului pişcător, la geamurile deschise se vedeau chipurile
uluite ale tuturor salariaţilor care comentau, unii îşi mai făceau cruce pe furiş.
Unul din colegii de birou, împătimit al muntelui şi mare schior a recunoscut
muntele: era Bucegiul!“
5. Cu toate că este doar o povestire imaginară, totuşi Masivul
Bucegi, aflat la 150 km de Bucureşti, a fost văzut printr-un fenomen de
printr-
miraj superior de la ferestrele Institutului Geologic aflat în nord-vestul
nord-
Bucureştiului, într-o dimineaţă geroasă din iarna anului 1960, după
într- 1960,
încetarea unei ninsorii abundente În timpul lui Zalmoxis (Zamolxe),
abundente.
când clima din Europa era foarte rece, deseori, în iernile geroase,
Masivul Bucegi putea văzut foarte clar de la mari distanţe, printr-un
astfel de miraj. Nu era singurul: în anumite condiţii atmosferice şi de
luminozitate solară, piscurile Ceahlăului se zăresc cu o deosebită
claritate de pe ţărmul Marii Negre şi de pe malurile Nistrului Muntele
Nistrului.
Ceahlău se putea vedea cu claritate de la Pontul Euxin conform
Euxin,
descrierilor grecilor din antichitate, prezentate de Strabon în
Geographia.
Geographia Confirmarea acestui miraj există şi în scrierile lui Dimitrie
Cantemir care arată că Muntele Ceahlău se poate observa de la
Cantemir,
Cetatea Albă Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen în anul
Albă.
1859: „Corabierul de pe Marea Neagră vede piscul cel înalt al acestui
Corabierul
munte, de la Capul Mangaliei şi pâna la Cetatea Albă. Locuitorul de pe
Albă.
ţărmul Nistrului vede soarele apunând după masa acestui munte, iar
păstorul nomad, după ce şi-a iernat turmele sale pe câmpiile
şi-
Bugeacului, se întoarce către casă având în vedere vârful Pionului sau
Ceahlăului
Ceahlăului”.
7. Un alt miraj superior, numit mirajul-turn poate produce o
mirajul-turn,
imagine mult înălţată a muntelui; mirajul de acest tip este prezent atât
în cazul Muntelui Ceahlău cât şi în cazul Muntelui Gugu O imagine
Ceahlău, Gugu.
plastică deosebită apare în poezia “Vara de G. Coşbuc “Vedeam
Vara” Coşbuc:
Ceahlăul la Apus/ Departe-n zări albastre dus/ Un uriaş cu fruntea-
Departe- fruntea-
soare/ De pază ţării noastre pus/”.
pus/”
8. Muntele Gugu
Şi în Masivul Godeanu apar miraje superioare datorate unor
inversiuni de temperatură a straturilor de aer. Pe Muntele Gugu în
Gugu,
condiţii de calm atmosferic local, pe versanţii estici se formează
straturi de aer de diferite densităţi şi temperaturi, pe care se pot
produce reflexii totale ale razelor de lumină ce vin de la vârful
muntelui, iar acesta nu mai este vizibil celui ce se află la poalele
muntelui.
9. Una din caracteristicile muntelui sacru era că “se ascundea”
din când în când privirilor O altă explicaţie posibilă: în fiecare caz,
privirilor.
vârful depăşeşte zona de formare a norilor.
Sfinxul din Bucegi
11. Masivul Bucegi cu vârful Omu Muntele Ceahlău cu vârful
Omu,
Toaca şi Masivul Godeanu cu Muntele Gugu sunt consideraţi munţi
sacri ai dacilor, fiecare putând fi muntele Kogaion(on) muntele sacru
Kogaion(on),
al lui Zalmoxis
Zalmoxis.
Cap de dac
Zalmoxis pe muntele sacru
12. Un fenomen optic unic în lume se produce pe Muntele
Ceahlău: o hologramă naturală cu aspect de piramidă perfectă, numită
Ceahlău:
Umbra Piramidei Fenomenul ce explică formarea Umbrei Piramidei
Piramidei.
este cunoscut ca umbra muntelui şi apare pe foarte mulţi din munţii
înalţi de pe toate continentele: la răsărit de soare, apare o umbră
alungită până la orizont, iar apoi o umbră din ce în ce mai scurtă, sub
formă de triunghi.
Ceahlău: umbra muntelui (Calea Cerului)
umbra
13. În Ceahlău, în prima perioadă a lunii august, la răsăritul
soarelui (ora normală 430), când există condiţii de formarea a unei
neguri subţiri către vest, umbra vârfului Toaca împreună cu umbrele
Pietrei Ciobanului şi Pietrei Vulcanului formează Calea Cerului un
Cerului,
drum întunecat, ce se întinde până la orizont şi este mărginit de o
parte şi de alta de câte de un parapet luminos. După câteva minute,
umbrele se scurtează şi formează pentru circa 80 minute o piramidă
cu două sau trei feţe albăstrui, de nuanţe diferite.
diferite
Toaca
Panaghia
Piatra Ciobanului
Muntele Ceahlău: Vârful Toaca şi Piatra Ciobanului
Ceahlău:
14.
15. Calea Cerului corespunde piramidei ascuţite de pe stema
Daciei,
Daciei publicată în anul 1791 de Ritter Vitezovic şi considerată de M.
Dogaru (1994) ca una din stemele Moldovei.
16. Mai mult decât atât, chiar în anul 1988 a fost lansată ipoteza
existenţei unei piramide construite sau cioplite în vârful ToacaToaca,
ipoteză susţinută de numeroase dovezi geologice, arheologice,
cartografice, fotografice ş.a.m.d. Pornind de la harta topografică a
muntelui Ceahlău, este recunoscută baza piramidei – un pătrat cu
latura de 290 de metri – precum şi direcţiile diagonalelor şi axelor
principale, după cum se observă în figură.
Panaghia
17. În urma cercetărilor se relevă faptul că axul principal R2 are un
azimut geodezic de 73,5 grade direcţie ce nu corespunde totuşi cu
73, grade,
răsăritul de Soare din data de 6 august, dar corespunde perfect celui
din 23 august 2000 î.e.n. (faraonii egipteni îşi orientau astronomic
piramidele după poziţia cerească a Carului Mare din aceeaşi dată) dată).
Ziua sfântă de 23 august aleasă de egipteni (astăzi Sfântul Lup Lup)
reprezintă de fapt jumătate din mersul Soarelui pe orizont între
solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă, identică ca şi simetrica
dată primăvăratică din 23 aprilie (Sfântul Gheorghe).
Prin unicitate şi măreţie, Umbra Piramidei a constituit, fără
îndoială, din cele mai vechi timpuri, o autentică hierofanie şi
constituie principalul motiv pentru desfăşurarea, în timpul apariţiei
sale, în prima decadă a lunii august, a Sărbătorii Muntelui o Muntelui,
sărbătoare uraniană, cu o vechime posibilă de 5.000 de ani (după N. şi
E. Ticleanu, 2000), peste care s-a suprapus o sărbătoare creştină,
Probajini sau Schimbarea la Faţă Din epoca creştină timpurie,
Faţă.
Muntele Ceahlău este singurul munte cu hram şi sărbătoare
sărbătoare.
18. Ioanichie Balan arăta că, după Muntele Athos, Ceahlăul este al
Ceahlă
doilea munte sfânt al creştinătăţii ortodoxe fapt dovedit de susţinuta
sfâ creştină ăţii ortodoxe,
activitate monahală desfăşurată pe acest munte cu cea mai bogată
toponimie creştin-ortodoxă din Romania. Toate acestea arată că aici a
avut loc un transfer de sacralitate de la dacii zamolxieni la cei creştini-
creştini-
ortodocşi, ceea ce impune celor e îl vizitează un respect cuvenit atâtor
ortodocş
milenii de sacralitate.
19. Calea Cerului se formează şi pe Vârful Omu în prelungirea
Omu,
Căii Sacre aflate la vest de Munţii Bucegi, fiind marcată printr-o linie
Sacre,
de megaliţi amintită şi de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei
Moldovei,
linie ce corespunde cu Exampeos
Exampeos-ul menţionat de Herodot Este
Herodot.
vorba de megalopolisul antic Pecica – Deva – Cugir – Boiliţa – Omu
Omu.
22. Ţinând cont de clima rece din timpul dacilor, este normal ca de
pe aceşti munţi să fi fost vizibile destul de des fenomenele optice
datorate reflexiei, refracţiei, dispersiei şi difracţiei luminii prin
cristalele de gheaţă din nori precum:
nori,
- coloanele de lumină ce apar la apus de soare sub forma unor stâlpi
de lumină;
- halourile din care cel mai frecvent, haloul de 22º are aspectul unui
halourile,
curcubeu circular ce înconjoară soarele;
- fenomenul de “trei sori” (soarele însoţit de de parhelie);
- soare dublu (soarele însoţit de subsoare);
- norii irizaţi ce apar coloraţi în toate culorile curcubeului.
irizaţi,
coloane de lumină coloană de lumină
coloană
23. halou de 22º, arc circumscris arce Parry halou de 22º, arc Parry, parhelie
halou de 22 grade soare dublu
arc circumorizontal
24. Trei sori (halou de 22º, parhelie, coloană de lumină)
(halou coloană
25. Arcul circumzenital este un halou sub formă
de curcubeu întors apărând deasupra soarelui;
întors,
poate să fi constituit inspiraţia pentru tricolorul
dacilor, care este şi tricolorul actual din steagul
României.
arc circumzenital
circumzenital Steagul cu balaur a devenit pe pamântul
Daciei simbolul unităţii neamului dac liber. Este
de subliniat că dacii liberi au regândit refacerea
Daciei sub protecţia lui Zamolxe, arcuită în
curcubeu deasupra Ţării. Apariţia lui Zamolxe
sub forma unor săgeţi de lumină şi apoi a
curcubeului după ploaie, demonstrează că
dacii se considerau fii luminii, prin respingerea
întunecimilor de peste zi (trăgând cu săgeţi în
nori), zi ale cărei culori le-au dat stindardelor
lor. Astfel cele trei culori semnificau ziua în
întregul ei: roşu - era dimineaţa; galbenul era
roş dimineaţ
culoarea amiezii şi albastrul semnifica amurgul
amurgul.
26. Recent a apărut o nouă lucrare, "Tricolorul românesc" de dr.
românesc",
Adina Berciu-Drăghicescu dr. G. D. Iscru Tiberiu Velter şi Aurel
Berciu-Drăghicescu, Iscru,
David la Editura Sigma din Bucureşti (1995), în care se avansează
David,
ipoteza că steagul tricolor se regăsea la daci în culorile stindardului
(signum) sub forma unui balaur zburător cu cap de lup, confecţionat
din lemn, ori metal, şi stofă colorată.
1. Albastru (mai azuriu în varianta moldovenească): reprezintă
cerul şi aerul, cel mai nobil element după foc, simbolizând buna
credinţă şi principiul vieţii ca dar divin.
2. Galben (auriu): simbolul bogăţiei şi al puterii de regenerare a
omului şi a naturii, rodită şi gospodărită de blândeţea lui Dumnezeu,
care din lume îşi face aureolă şi o luminează autarhic cu mintea sa.
3. Roşu simbolul de distincţie a regalitaţii basileice, a măririi,
Roşu:
îndrăznelii şi singurătăţii în măreţie şi decizie. Dacă luăm în seamă
că roşul este culoarea princiară prin excelenţă, înseamnă că se poate
figura tricolorul românesc, printr-o triplă reprezentare a sensului
său: cerul, pământul şi omul.
27. Spectrul Brocken în Munţii Bucegi Datorită fenomenelor de
condensare ce dau naştere
negurii şi norilor, pe munte se
pot produce frecvent fenomene
de difracţie pe picăturile mici de
apă,
apă ducând la formarea gloriei
gloriei,
a haloului în jurul soarelui sau a
Lunii a fenomenului de fogbow
Lunii, fogbow,
a spectrului Brocken.
Brocken
Spectrul Brocken este
extrem de spectaculos atunci
când se formează aparent peste
umbra muntelui, părând că o
“zeitate” înconjurată de o aură
colorată aşteaptă la capătul Căii
Cerului.
Cerului
Pe vremuri, toate aceste
fenomene naturale constituiau
semne din partea zeilor.
28. nori irizaţi Nori irizaţi
spectrul Brocken spectrul Brocken
halou în jurul Lunii halou în jurul Soarelui
29. În jurul Sfinxului din Bucegi au fost văzute descărcări
electrice lungi până la un metru Este o manifestare a efectului
metru.
Corona, cunoscut mai ales marinarilor sub denumirea de focul
Corona
sfântului Elm Apare şi la munte, înainte de furtună, în atmosfera
Elm.
puternic ionizată, sub formă de descărcări electrostatice luminoase de
culoare albastru-alb, verzuie sau violacee ce înconjoară vârfurile mai
înalte.
Nu este exclus ca, în nopţile de iarnă, uneori, să fi apărut şi
aurore polare mult mai vizibile de pe culmile munţilor înalţi ai Daciei.
Toate aceste fenomene miraculoase chiar pentru mulţi dintre
contemporani au creat şi creează o aură mistică în jurul acestor munţi.
munţi.
focul sfântului Elm auroră polară - Nehoiu, Buzău, 2003
