Proiect " Diversitate si interculturalitate"

1. Rezervaţii naturale din judeţul
Prahova
Material realizat de:Material realizat de:
Iliescu Narcis, Ion Andreea, Ene Anca
ŞcoalaŞcoala GimnazialaGimnaziala “Ion Câmpineanu”“Ion Câmpineanu” CampinaCampina
Coordonator:Coordonator: Prof. JOIŢA OANAProf. JOIŢA OANA

2. Arii protejate de interes naţional declarate prin Legea 5/2000
 Parcuri Naturale
1. Parcul Natural Bucegi (Damboviţa, Prahova) 32497,6 ha, din care:
în judeţul Prahova 8322 ha
 Rezervaţii naturale
1. Abruptul Prahovean (Rezervaţie naturală în PN Bucegi, judeţul
Prahova) 3478 ha
2. Locul fosilifer Plaiul Hoţilor (Rezervaţie naturală în PN Bucegi, judeţul
Prahova) 6 ha
3. Munţii Colţii lui Barbeş (Rezervaţie naturală în PN Bucegi, judeţul
Prahova) 1513 ha
4. Arinişul de la Sinaia (Rezervaţie naturală, judeţul Prahova) 1,037 ha
5. Muntele de Sare Slănic (Rezervaţie naturală, monument al naturii,
judeţul Prahova) 2 ha
6. Tigăile Mari din Ciucaş (Rezervaţie naturală, judeţul Prahova) 3 ha
TOTAL 13325,04 ha

3. Parcul Natural BUCEGI
 În Parcul natural din Masivul
Bucegi, unde pe numai 32.663 ha au fost
identificate 1200 de specii de plante
fanerogame şi criptogame vasculare, au
fost semnalate numeroase endemisme.
 Rezervaţia principală (cu suprafaţa totală
de 4400 ha, din care o buna parte se află în
judeţul Dâmboviţa) constituie o fâşie
continuă de-a lungul versanţilor exteriori ai
masivului, de la Sinaia până la şaua
Strunga, cuprinzând abruptul Caraimanului,
valea Jepilor cu pantele stâncoase ale
Caraimanului şi Jepilor Mici; această zonă
reprezintă un important centru de cercetări
geobotanice.

4. Babele sunt formaţiuni stâncoase
situate în apropiere de vârful Baba
Mare(altitudine 2292 m), situat în
masivul Bucegi din Carpaţii Meridionali
.
"Babele" sunt martori de
eroziune, formate prin erodarea
eoliană diferenţiată a diferitelor strate
geologice în care sunt sculptate
(conglomerate cretacice).
Sfinxul din Bucegi, aflat pe
platoul Munţilor Bucegi, la 2216 metri
altitudine, este un megalit ce măsoară 8
metri în înălţime şi 12 metri în lăţime.
„Sfinxul”, aşa cum este numit, din
cauza asemănării sale cu un cap uman s-
a format prin eroziune eoliană (datorată
vântului), de-a lungul unei perioade
îndelungate de timp.

5.  Dintre plantele ce încântă ochiul în drumeţiile
pe platoul şi abrupturile Bucegilor, multe au fost
declarate monumente ale naturii: floarea de
colţ (Leontopodium alpinum), ghinţura
galbenă (Genţiana lutea), sângele voinicului
(Nigritella nigra), bulbucii de munte (trollius
europaeus), smârdarul (Rhododendron
kotschyi), zâmbrul (Pinus cembra) – relict
glaciar, întâlnit la limita superioară a pădurii
unde sunt ocrotite tisa (Taxus baccata) şi zada
(Larix decidua ssp. carpatica).
Floare de colţ
Zâmbru
Ghinţura galbenă
Floare de colţ
Ghinţura galbenă Sângele voinicului
Zâmbru
Zada

6. Spre Cascada Urlătoarea, la vest de Poiana Ţapului, până la Sinaia, pe pantele domoale de la baza
abruptului prahovean al Bucegilor a fost construită o rezervaţie forestieră pentru protecţia unor brazi cu
peste 50 m înălţime şi cu trunchiul gros de 1-1.30 m, în vârstă de 300-400 ani, precum şi a unor fagi de 45
m înălţime şi peste 1 m grosime.
Menţionăm existenţa unei staţiuni de plante termofile: iedera albă (Daphne blagayana) declarată
monument al naturii şi liliacul sălbatic (Syringa vulgaris) în zona stâncilor calcaroase de la Sfânta Ana lângă
Sinaia.

7. În toată zona muntoasă a judeţului,
dintre animale sunt ocroteite capra neagră,
râsul, vulturul pleşuv cafeniu, acvila, cocoşul
de munte, corbul.
Râs
Acvila de munte
Vultur pleşuv
Capra neagră
Cocos de munte

8. Arinişul de la Sinaia
Rezervaţia de arin reprezintă una
dintre cele mai mici rezervaţii forestiere din
Carpaţii de Curbură, ocupând o suprafaţă
de numai 1,037 ha la baza versantului
vestic al culmei Tufa. Secţiunea interioara
se află în exteriorul luncii Prahovei, fiind
străbătută de la nord la sud de pârâul
Caseria, iar secţiunea exterioara se intinde
cu 10-15 m mai sus pe versant. Arinişul a
fost declarat “monument al naturii” încă din
1940, printr-o decizie a Consiliului de
Miniştri, terenul fiind în proprietatea
Universităţii Bucureşti din anul 1922 când a
fost înfiinţată aici prima staţiune de cercetări
biologice din România. În prezent a fost
reconstituit dreptul de proprietate asupra
terenului, pe numele Universităţii Bucureşti .

9. Muntele de sare Slănic
 Declarată rezervaţie naturală geologică şi geomorfologică
prin 1954, suprafaţa zonei protejate este de 2 ha.
Complexul Baia Baciului este format din Muntele de sare,
cu Grota Miresei şi Baia Miresei, apoi Lacul Mare (numit şi
Baia Baciului, cu suprafaţa de 5100 mp şi adâncime
maximă de 7 m), Baia Porcilor (S=1460 mp şi adâncime
sub 1 m, conţinând nămol terapeutic).

10. Munţii Ciucaş
 Existenţa în această zonă a
fragmentelor de păduri virgine
reprezintă cea mai bogată şi mai
completă sursă de informaţii privind
funcţionarea ecosistemelor forestiere,
constituind un patrimoniu mondial
pentru lumea ştiinţifică. Este
remarcabil faptul că în Masivul Ciucaş,
ca şi în alte câteva zone montane ale
Carpaţilor româneşti, mai există încă
populaţii destul de mari de urs, lup şi
râs, în timp ce în restul Europei au fost
decimate încă de acum 100-150 de
ani. Dintre nevertebrate, genul Alopia
reprezintă un endemism carpatic ce
formează populaţii abundente în
Ciucaş. A fost identificat un număr
relativ mare de habitate naturale ce
necesită declararea ariilor speciale de
conservare, dintre care cel puţin 5 sunt
prioritare.

11. Pădurea Plopeni
 Este o pădure de stejar în care vegetează o
serie de plante sudice, dintre care unele
foarte rare sau chiar unice în zona
Munteniei. Zona este foarte importantă
pentru existenta endemismului vegetal
Peucedanum rochelianum care a fost
semnalat în puţine locuri, în Banat şi în
nordul Olteniei, arealul fiind în extindere
spre est. Este de remarcat existenţa
asociaţiei vegetale Peucedano (rocheliani)-
Molinietum caeruleae, endemică în
România, descrisă din Banat şi Ţara
Haţegului. Acest sit a fost selectat să facă
parte din reţeaua ecologică europeană
NATURA 2000 datorită prezenţei
plantei Molinia caerulea în pădurea de
stejar, asociaţia fiind periclitată la nivel
european şi având deci valoare
conservativă mare.

12. Pădurea Glodeasa Valea Doftanei
 Glodeasa este o pădure seculara virgină de fag şi de brad, cu vârste între 200-300
ani şi înălţimi de 40-45 m. Deoarece în zonă nu se efectuează exploatare forestieră,
pădurea păstrează mărturii ale evoluţiei învelişului forestier al munţilor noştri. Este
una dintre puţinele păduri virgine rămase în ţară, constituind o raritate pe plan
european. Suprafaţa propusă pentru ocrotire prezinta o remarcabilă varietate
peisagistică: păduri, stânci, roci la zi, pajisti, chei, ape dulci. Calitatea sitului este dată
de prezenţa numeroaselor specii de plante rare, aflate pe Lista Roşie naţională.

13. Lacul Bâlbâitoarea com. Bătrâni
 Este o mlaştină de turbă înaltă tipică,
având localizarea cea mai sudica din
Europa. A fost studiată sistematic
începând din anul 1972 de către
prof.dr.Constantin Pârvu, fiind prima
turbărie de la noi din ţară asupra
căreia au fost făcute studii de evaluare
a producţiei primare a macrofitelor.
Adâncimea maximă în stratul de turbă
este de 14,2 m iar ochiul de apă are o
adâncime de 12 m la o suprafaţă totală
de 13850 m. La momentul descoperirii
au fost puşi în evidenţă 25 de taxoni
noi pentru flora şi fauna României. Au
fost evidenţiate 8 specii de plante
aflate pe Lista Roşie, dintre care o
plantă carnivoră, Drosera rotundifolia.

14. Stânca Tohani
 Dealurile Tohani se găsesc la nord de oraşul Mizil, fiind aşezate la graniţa dintre
Câmpia Română şi Subcarpaţi. Zona prezintă calcare sarmatice care ies la zi în
multe locuri şi un microclimat ce a favorizat instalarea a numeroase specii vegetale
endemice şi rare. Tot aici există o carieră de calcar în care au fost identificate specii
fosile neogene. Elementele vegetale fitogeografice estice şi sudice se întâlnesc
alături de cele central europene, alcătuind grupări unice în ţară. Zona a fost studiată
din punct de vedere botanic încă din anul 1898, de către D.Grecescu, datele fiind
cuprinse şi în Flora României.