1. LUNA LUI NOIEMBRIE dimpreună cu arhipăstorul ei, fericitul
ZIUA A NOUA Dionisie.
POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI
PĂRINTELE NOSTRU
NECTARIE
EPISCOPUL PENTAPOLEI, “ Slavă… “, glas 1
FĂCĂTORUL DE MINUNI
Veniţi, toţi credincioşii, să cinstim
pe Nectarie, luminătorul Bisericii cel nou
arătat; că acesta, în zilele noastre, cu
La Vecernia mică dumnezeiască cuviinţă, vieţuind întru
cuvioşie şi adevăr, virtuţile sfinţilor celor
Punem stihuri 4 şi cântăm de demult în sine le-a întipărit; şi vas al
următoarele stihiri: alegerii făcându-se, precum Pavel, cu
Glas 4 “ Ca pe un ales între vrednicie s-a proslăvit prin harul cel
mucenici…“ sfinţitor al Duhului, dăruind fiecăruia
cererile cele spre mântuire, ca un ierarh
Pe urmele Cuvioşilor în anii cei mai preaîndumnezeit.
de pe urmă ai umblat, Ierarhe Nectarie, cu
vieţuirea ta cea curată şi cu obiceiurile cele “ Şi acum… “, al Născătoarei.
alese, şi cu priceperea cea adevărată, şi cu
darurile dragostei; pentru aceasta, Ceea ce primeşti rugăciunile celor
sfinţindu-te pe tine Stăpânul tuturor, în păcătoşi şi nu treci cu vederea suspinarea
chip vădit te-a numărat cu ceata sfinţilor. celor necăjiţi, roagă, Prea Sfântă Fecioară,
pe Cel Născut din pântecele tău ca să ne
Ca cela ce, fiind numit cu numele mântuim.
nectar, nectarul harului l-ai primit în inima
ta, Sfinte Nectarie, cu dulceaţa cuvintelor La stihoavnă
tale veseleşti în Duhul sufletele celor Glas 2. “Casa Efratului… “
evlavioşi, ca un înţelept şi de Dumnezeu
insuflat, şi cu razele minunilor tale pururea Cu harul cuvântului nectar gândit
luminezi Biserica lui Hristos, ceea ce izvorăşti, Nectarie, Bisericii lui Hristos, ca
străluceşte de slava ta. cela ce te-ai curăţit cu duhul.
Cei ce cu evlavie alergăm întru Stih: “ Preoţii Tăi, Doamne, se vor
mireasma cea cerească a cinstitelor tale îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor
moaşte celor proslăvite prin harul veseli. “
Dumnezeiescului Duh, de la acestea
dobândim sfinţire şi izbăvire de patimi, Mare, cu adevărat slujitor al
Nectarie Cuvioase şi grabnice tămăduiri Domnului, în vremurile cele mai de pe
iau cei ce bolesc fără de vindecare, cu mare urmă, Nectarie, te-ai arătat, şi pe
glas cinstindu-te pe tine. credincioşi i-ai întărit.
Mânăstirea pe care ai înălţat-o şi cu Stih: “ Cinstită este înaintea
canoane ai întărit-o, Nectarie, neîncetat o Domnului moartea cuvioşilor Lui. “
acoperă şi o păzeşte spre scăpare sufletelor
noastre; şi ostrovului Eghinei, Părinte, Bucură-se duhovniceşte Biserica lui
dăruieşte-i fierbintea ta solire înaintea Hristos, văzând harul tău, pe care l-ai aflat
Domnului, pururea mijlocind pentru dânsa, din cer, Nectarie, Părintele nostru.

2. credincioşilor soboare, cântându-te; iar
“ Slavă… “, al Treimii Biserica lui Hristos tainic dănţuieşte întru a
ta slavă, temelie neclătită aflându-te pe tine
Ţie se cuvine laudă şi slavă, în zilele cele mai de pe urmă; iar ostrovul
Atotputernicei Dumnezeirii Celei în trei Eghinei nespus se bucură, având ca bogăţie
Sori, că pe ierarhul Tău l-ai proslăvit. bine-înmiresmatele tale moaşte.
“ Şi acum… “, al Născătoarei Alte stihiri
Glas 2, “ Cu ce cununi de laude… “
Cinstite cuvinte propovăduieşte
slava Ta, Fecioară de Dumnezeu Cu ce cununi de laude vom
Născătoare, Nectarie cel dumnezeiesc, cela încununa pe Ierarhul, pe cel ce de curând a
ce s-a proslăvit prin Duhul. strălucit şi Biserica a luminat-o cu luminile
bunei-cinstiri, pe podoaba cea nouă a
“ Acum proslăveşte… “, ortodocşilor, cel de o râvnă cu Arhiereii cei
Trisaghionul, Troparul ( vezi la Vecernia de demult; căci cu înţelepciune urmând
Mare ) şi otpusul. vieţuirii lor, s-a proslăvit de Hristos, Cela
ce tuturor le dă printr-însul mare milă.
Cu ce viersuri de cântări vom lăuda
La Vecernia Mare. pe ierarhul, pe dumnezeiescul slujitor al lui
Dumnezeu şi giuvaerul virtuţilor, pe alăuta
La “ Doamne, strigat-am… “, punem cuvântării de Dumnezeu, pe cela ce a
stihuri 6 şi cântăm următoarele stihiri: izvorât acum Bisericii din buze înţelepte,
prin dumnezeiescul cuvânt al harului,
Glas 1, “ O, preaslăvită minune! “ nectarul cel ceresc al bunei-cinstiri şi darul
minunilor, cel primit de la Dumnezeu,
O, preaslăvită minune! În vremurile Nectarie, de Dumnezeu insuflate.
cele mai de pe urmă, ca un sfeşnic
prealuminat a strălucit lumii Nectarie cel Cu ce graiuri duhovniceşti vom
înţelept şi a luminat pe cei credincioşi cu ferici pe ierarhul, pe cel ce în mijlocul
lumina Evangheliei cea mai presus de lumii a dus viaţă cu adevărat
lumină, prin cuvântul său cu preaîndumnezeită, prin fapte cuvioase şi
dumnezeiească cuviinţă şi petrecerea cea fără de prihană; pentru aceasta, lui
fără de prihană şi preaaleasă; pentru Dumnezeu sfântă mânăstire I-ai înălţat în
aceasta s-a şi preaslăvit cu darurile ostrovul Eghinei, ca liman al sufletelor
Mângîietorului şi dă neîncetat tămăduiri neînviforat, pe care neîncetat acoper-o,
celor care cer. Cuvioase Nectarie, dimpreună cu
O, purtarea ta cea de grijă, povăţuitorul ei, Dionisie cel de Dumnezeu
Hristoase! Căci Tu, precum ai făgăduit, în înţelepţit.
chip minunat l-ai proslăvit cu darul
minunilor pe Nectarie cel înţelept, ca pe un “ Slavă… “, glas 6
prieten adevărat, că şi acesta te-a proslăvit
cu strălucirea vieţii lui, arătând tuturor cu Luminat a strălucit astăzi, ca o stea
limpezime puterea dragostei celei către nou arătată, prăznuirea cea nouă a
Tine, Mântuitorule; pentru acesta, cu ale Ierarhului Nectarie, luminând Biserica.
sale rugăciuni, ne dăruieşte iertare de Veniţi dar, mulţimile ortodocşilor, cu glas
greşeale, şi desăvârşită pace. de veselie, acestuia să-i strigăm: bucură-te,
Astăzi strălucit se veselesc de cel ce ai primit pecetea vieţii cuvioşilor
pomenirea ta cea nouă, Sfinte Nectarie, ale celor de demult, în zilele acestea rele, în

3. care iubirea multora s-a răcit, precum a Hristos, ieri şi astăzi şi în veci, este
proorocit Mântuitorul; bucură-te, cela ce ai Acelaşi”.
împreunat învăţătura cu virtutea şi, prin
cuvântul înţelepciunii tale, luminezi Glas 3
sufletele credincioşilor; bucură-te, podoaba
arhiereilor, acoperitorul Eghinei şi al Tăinuitorului celor sfinte, lui
mânăstirii tale preafierbinte apărător. Nectarie, după cuviinţă să îi strigăm,
Pentru aceasta, pre4fericite Nectarie, stând grăind cu glasul lui David: Fericit eşti şi
înaintea scaunului măririi Dumnezeieşti, bine-ţi va fi ţie, Preafericite Părinte, că,
neîncetat te roagă pentru cei ce cu credinţă petrecând tu cu înţelepciune şi fără de
săvârşesc pururea cinstită pomenirea ta. prihană, cugetător de cele cereşti în viaţă
te-ai arătat, şi Ierarh cuvios şi fără de
“ Şi acum… “, aceleaşi. răutate; şi cu sfântă cuviinţă săvârşind cele
Dogmatica glasului 6. către Dumnezeu, cu înţelepciune ai slujit
Bisericii lui Hristos; şi prin minuni cu
Vohodul, “ Lumină lină “, vrednicie proslăvindu-te, întâmpini pe cei
Prochimenul zilei şi Paremiile. în nevoi şi plineşti fiecăruia cererile cele
spre mântuire.
Din Cartea Pildelor citire
Din Înţelepciunea lui Solomon Glas 4
citire
Din Înţelepciunea lui Isus Sirah Strălucind cu cuvântul harului,
citire. lucrător încercat al Evangheliei păcii te-ai
La Litie, Idiomele arătat, Părinte Nectarie, şi gură proorocind
dumnezeieşte şi lepădând tulburarea
Glas 1 lumească, te-i unit prin isihie cu
Dumnezeu, fiind în ostrovul Eghinei, în
Veseleşte-te în Domnul, Biserică care mânăstire pentru suflete ai înălţat,
Ortodoxă, bucură-te şi dănţuieşte, Mireasa chip al virtuţilor făcându-te monahiilor, şi
cea aleasă a Împăratului Ceresc, că iată, în părinte şi dascăl; şi ai adormit cu somnul
vremurile noastre, Ierarhul cel adevărat al cuvioşilor, rugându-te neîncetat pentru
lui Hristos, Nectarie cel Cuvios, cele ce le- sufletele noastre.
ai primit în vremurile cele de demult de la
Dumnezeu, încă o dată le pecetluieşte şi Acelaşi.
răsunător le propovăduieşte cu slava cu
care s-a proslăvit de către singurul Cât de sfântă este viaţa ta, şi lui
Dumnezeu, de unde stâlp şi întărire pe Dumnezeu bineplăcută, de Dumnezeu
Acesta dobândindu-L şi harul minunilor purtătorule Nectarie, cât de străine sunt
sale văzându-L, strigă Mirelui tău: “ minunile tale, pe care le săvârşeşti cu harul
Doamne, slavă Ţie! “. ce ţi s-a dat! Cine, dar, nu se va minuna de
tine, cela ce cu adevărat eşti vrednic de
Glas 2 minunare; sau cine nu te va slăvi pe tine,
cel proslăvit de Dumnezeu: că izvor de
Cine nu va sălta? Cine nu va dănţui tămăduiri s-au arătat dumnezeieştile tale
cu duhul de noua prăznuire a Ierarhului moaşte, că vindecă boli grele; şi oricine
Nectarie, că tot sufletul se veseleşte, aleargă cu credinţă ia mântuire sufletului şi
văzându-l pe acesta proslăvit şi deopotrivă trupului doftoricire, slăvind pe Hristos,
cu sfinţii şi luminând cu minunile; pentru Cela ce minunat te-a proslăvit pe tine.
aceasta, fericind strălucirea vieţii lui şi
cuvioşia izbânzilor sale, strigăm: “ Iisus Slavă, glas 5

4. Viaţă duhovnicească întru cugetare
Veniţi toate neamurile cerească petrecând, Ierarhe, cinstit lăcaş al
credincioşilor, veniţi în Eghina, împreună Duhului Sfânt te-ai arătat, că smerita
să alergăm, veniţi şi să vedem minunile cugetare ţi-a fost ţie laudă şi, prin
cele cu străină cuviinţă, pe care de curând obiceiurile cele alese, dimpreună cu
le-a lucrat dreapta Celui Preaînalt, că pe purtările cele netrufaşe, lăsat-ai să se
Nectarie, de Dumnezeu înţelepţitul, cela ce întrevadă strălucirea sufletului tău, prin
după Evanghelie a sporit, cu nemuritoare care s-a şi pus cu sfinţii partea ta. Pentru
haruri îl proslăveşte, precum în chip aceasta, înconjurând sicriul cel de
nemincinos a făgăduit. Pentru aceasta şi mireasmă izvorâtor al moaştelor tale, cu
cinstitele lui oseminte pline de bună străpungere strigăm, Nectarie: “ Mântuire
mireasmă le-a arătat şi izvor de tămăduiri sufletelor şi trupurilor dă-ne pururea! “.
celor ce cu evlavie aleargă la ele; din care
de mireasmă a vieţii, ca David strigăm: “ Stih: “ Preoţii Tăi, Doamne, se vor
Mare eşti, Doamne, şi măririi Tale nu este îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor
hotar!” , prin care, Iubitorule de oameni, bucura “.
mântuieşte sufletele noastre!
Bucură-se Biserica lui Hristos,
Şi acum, al Născătoarei. văzându-te pe tine cu cerească slavă
proslăvit, Nectarie, şi măreşte pe Hristos,
Fericimu-te pe Tine, de Dumnezeu Cela ce făcător de minuni te-a arătat pe
Născătoare Fecioară şi te slăvim tine; iar ostrovul Eghinei nespus se
credincioşii după datorie, Cetatea ce nu ştie luminează, dobândind sicriul moaştelor
de cutremur, Acoperământul cel nebiruit şi tale, ca pe o nedeşertată vistierie de
scăparea sufletelor noastre. sfinţire. Ci mai mult încă se veseleşte
Mânăstirea ta cea de Dumnezeu cercetată,
La Stihoavnă. ceea ce pururea caută spre tine şi cu
Glas 5, “ Bucură-te, al lacrimi înalţă glas: “ Tu slava mea eşti, şi
pustniceştilor… “ apărătorul, şi scăpare, Părinte, şi
acoperitorul! “.
Bucură-te, cela ce în vremurile cele
mai de pe urmă ai răsărit ca o stea cu “Slavă… “, glas 8
cerească lumină şi, cu strălucirea minunilor
tale, luminezi în chip înţelegător pe cei Dimpreună cu sufletele sfinţilor are
întunecaţi cu patimile, mintea cea de cerescul Ierusalim şi sufletul tău cel sfinţit,
Dumnezeu primitoare, cea plină de lăudate Nectarie; iar ostrovul Eghinei are
dumnezeiască lumină, care la legea moaştele tale izvorâtoare de har, avuţie de
Dumnezeului nostru cu înţelegere ai Dumnezeu dăruită, şi comoară de
cugetat, Nectarie, precum este scris; tămăduiri fără arginţi a toată neputinţa şi a
sfeşnicul prea luminat, luminătorul bunei- tot necazul; că la aceasta alergând de
cinstiri, care cu viaţa ta ai luminat deja pretutindeni cei pătimaşi, află tămăduiri şi
marginile, Părinte. Pe Hristos roagă-L, capătă cererile cele spre mântuire, slăvind
Părinte, să dăruiască sufletelor noastre cu voci mulţumitoare pe Domnul, Cel ce
mare milă! te-a proslăvit pe tine: la Care mijloceşte
pururea pentru sufletele noastre.
Stih: “ Gura mea va grăi
înţelepciune şi cugetul inimii mele “Şi acum… “( al Născătoarei )
pricepere “. Cel obişnuit al glasului 8, de la
Stihoavna de sâmbătă seara.

5. “ Acum slobozeşte … “, cap, tainic veselind cu mirosul cel de bună
Trisaghionul şi Troparul: mireasmă al Duhului, pe cei ce aleargă cu
Glas 1, “ Cetăţean al pustiei… “ evlavie şi cu dorire la a ta mânăstire, sfinte.
Pe vlăstarul Silibriei şi acoperitorul “ Şi acum… “( al Născătoarei )
Eghinei, pe cela ce în vremurile cele mai
de pe urmă a strălucit , pe prietenul virtuţii Cel ce cuprinde toate şi Făcătorul
cel adevărat, pe Nectarie să îl cinstim vecilor, în chip mai presus de minte, întreg
credincioşii, ca pe un slujitor îndumnezeit S-a cuprins în pântecele tău cel
al lui Hristos, că izvorăşte felurite dumnezeiesc, Preacurată, fără a lăsa odihna
vindecări celor ce cu evlavie strigă: “ Slavă Părintelui tău, om dimpreună şi Dumnezeu
lui Hristos, Celui ce te-a proslăvit, Slavă desăvârşit, şi a îndumnezeit firea lui Adam,
Celui ce minunat te-a arătat, Slavă Celui ce şi lumea toată a mântuit-o. Pe Acesta
lucrează prin tine tuturor tămăduiri! “. roagă-L, de Dumnezeu Născătoare, să
mântuiască sufletele noastre.
Slavă. Alt tropar.
Glas 4 “ Degrabă auzi-ne… “. După Polieleu, al treilea rând de
sedelne.
Întru cuvioşie ai vieţuit, ca un
înţelept ierarh, proslăvind pe Domnul cu Glas 8, “Pe Înţelepciunea şi
viaţa ta cea plină de virtuţi, Nectarie Cuvântul...“
Cuvioase; pentru aceasta, proslăvindu-te cu
puterea Mângîietorului, demonii goneşti şi Tâlcuitor al dogmelor dreptei
pe cei bolnavi îi tămăduieşti, care vin cu credinţe şi călăuzitor în învăţăturile
credinţă la dumnezeieştile tale moaşte. grăitoare de cele dumnezeieşti arătându-te,
Cuvioase, ca un ierarh de Dumnezeu
“Şi acum… “( al Născătoarei) insuflat, priceperea celor bine-cinstitori
“ Taina cea din veac ascunsă… “ dumnezeieşte o îndreptezi la iubirea
dumnezeiască şi la calea mântuirii. Pentru
aceasta, în Eghina cu dumnezeiesc cuget ai
înălţat cinstită mânăstire, Cuvioase, spre
LA UTRENIE îngrădire sufletelor, de Dumnezeu
purtătorule Nectarie, în care mulţimea
Primul rând de sedelne celor ce duc viaţă monahicească,
închinându-se la cinstitele tale moaşte, cu
Glas 1, “ Mormântul Tău, evlavie prăznuieşte sfântă pomenirea ta.
Mântuitorule… “
“ Şi acum… “( al Născătoarei
Ca un soare strălucitor, în vremurile
cele mai de pe urmă răsăritu-ne-ai nouă cu Din sângiuiri curate născându-L pe
viaţa ta cuvioasă, sfinte Nectarie, şi pe toţi Stăpânul tuturor şi ceea ce era nicicum
îi scoli ca să dea laudă, şi slavă lui Hristos, stricând, Fecioară ai rămas după naşterea
Stăpânului a toate, Celui ce proslăvit te-a cea negrăită; pentru aceea, toţi mărim
arătat pe tine cu puterea minunilor. măririle tale, Fecioară, şi, prin fierbintea ta
solire, nădăjduim a ne mântui.
“ Slavă… “, aceeaşi podobie.
Rândul al doilea de sedelne.
Îmbelşugate vindecări izvorăşte în
chip minunat, în toate zilele, cu Glas 3 “ De frumuseţea… “
dumnezeiască dărnicie, preacinstitul tău

6. Curăţia vieţuirii tale şi dreptatea “ Slavă…”: Pentru rugăciunile
obiceiurilor tale, Părinte, ca pe un prinos Ierarhului…”, “ Şi acum…” “ Pentru
duhovnicesc primindu-l Stăpânul, izvor al rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…”
tămăduirilor te-a arătat pe tine în Eghina Stih: “Miluieşte-mă,
celor ce cu credinţă aleargă la sfintele tale Dumnezeule…”
moaşte, cele ce miros ceresc împart tuturor
şi dumnezeiască bună-mireasmă. Stihira, glas 6
Slavă, glas 4, “ Spăimântasu-s-a Astăzi, de Dumnezeu purtătorul
Iosif…“ Nectarie, podoaba cea nouă a Bisericii,
săvârşind alergarea virtuţii, a terminat
Spăimântează cu adevărat cugetele drumul către cer; şi, întru luminările
credincioşilor harul minunilor cel dat ţie de sfinţilor aşezând cortul său, fără teamă se
la Dumnezeu, înţelepte, care lucrează în desfată de pomul vieţii, primind strălucirea
dumnezeieştile tale moaşte. Pentru aceasta, slavei celei de mare cuviinţă; iar pentru noi
către mânăstirea ta împreună curg cere izbăvire de primejdii, pace statornică
mulţimile de credincioşi din toate stările, şi şi mare milă.
cei bolnavi iau sănătate prin mijloacirea ta,
Sfinte, cântând cu veselie lui Hristos, Celui CANON, glas 1
ce te-a sfinţit pe tine, Cuvioase.
Cântarea 1
“Slavă…”,
“ Şi acum …” ( al Născătoarei ) Întunecarea minţii mele cu lumina
rugăciunilor tale risipeşte-o şi dă-mi cuvânt
Năstrapă de mană primitoare şi ca, luminat să laud, făcătorule de minuni
cuvântătoare, Sfeşnic purtător de lumină şi Nectarie, dumnezeiească pomenirea ta.
dumnezeieşte strălucitor cunoscându-te pe
Tine, Preacurată, dumnezeiescul Nectarie, Răsărind ca un soare neapus în anii
cu luminările Tale cu vrednicie şi-a cei de pe urmă, cu lumina faptelor tale
luminat sufletul şi cugetul, ca un lucrător al tuturor marginilor le străluceşti, Părinte, în
virtuţii, cu vrednicie şi-a luminat; pentru chip minunat, lumina Evangheliei.
aceasta, fecioară şi Maică a lui Hristos
preanenuntită cu dreaptă credinţă te-a “Slavă…”
propovăduit pe tine, născătoare de
Dumnezeu Prealăudată. Şi acum Prin curăţia vieţii tale călcând,
împărtăşindu-se de luminarea Fiului tău, Nectarie, pe urmele vechilor arhierei ai lui
Curată, împreună cu îngerii slăveşte Hristos, de acelaşi nume cu ei te-ai şi arătat
negrăită slava ta. părtaş.
Antifonul 1 al gl. 4 Al Născătoarei:
Prochimen:“ Gura mea va grăi
înţelepciune şi cugetul inimii mele Firea Cea necuprinsă purtând-o în
pricepere “. pântecele Tău şi nearzându-te, cu trup ai
născut, Fecioară Preacurată, fără de
Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor schimbare şi amestecare, pe Hristos,
îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor Făcătorul tuturor.
bucura.
Evanghelia de la Matei 24, 42-47 Cântarea a-3-a
Psalmul 50

7. Cu sfinţenia învăţându-te din Atotputernicul şi ca pe o jertfă curată I-ai
tinereţe, Părinte, dumnezeiasca dragoste ai adus prinos viaţa ta cea fără de prihană,
ales, a urma lui Hristos, Nectarie, şi de Ierarhe; pentru aceasta, după vrednicie ai
toată deşertăciunea cu înţelepciune te-ai fost proslăvit.
depărtat.
“Slavă…”
Cu graiurile buzelor tale, Părinte,
picuri dulceaţa cerească celor ce cu De felurite boli şi patimi cumplite
credinţă primesc cuvântul tău şi călăuzeşti vindecă în chip minunat capul tău cel
la cele bune cugetul credincioşilor. preasfânt; că în acesta sălăşluind
dumnezeiescul har, în multe feluri lucrează
“Slavă…” celor ce aleargă la el, după măsura
credinţei lor.
Nouă podoabă a ierarhilor te-ai
arătat, Ierarhe Nectarie, îmbrăcând Al Născătoarei.
sfinţenia cea adevărată prin curăţia vieţuirii
tale; pentru aceasta, te lăudăm. Cu chipul nostru S-a născut din
pântecele tău, Dumnezeu Cel
Nematerialnic şi, rămânând Ceea ce era
mai înainte, pe Adam din blestem l-a
“Şi acum…” rezidit, fii ai lui Dumnezeu arătând pe cei
ce cu credinţă te slăvim pe tine, ca
Înfrumuseţată fiind mai presus de Născătoare de Dumnezeu.
cuget cu strălucirile fecioriei, pe
Dumnezeu cu trup mai presus de fire Îl Cântarea a-5-a
naşti, Preacurată, şi osânda Evei cu
naşterea ta ai dezlegat-o. Cu înţelepciunea Duhului şi
Cuvântul Vieţii inimile credincioşilor le
Sedealna: Glas 5, îndrepţi, Nectarie, către vieţuirea cea mai
“ Pe Cuvântul, Cel împreună… “ îmbunătăţită, Părinte, ca un înţelept şi sfânt
propovăduitor al Evangheliei.
Săvârşind alergarea virtuţii,
Cuvioase, cu dumnezeiască cuviinţă te-ai Îmbrăcând veşmântul arhieriei,
mutat la viaţa cea neîmbătrânitoare şi înţelepte, cu fapte pline de virtute l-ai
părtaş al sfinţilor te-ai arătat, Nectarie, împodobit, ca un ierarh preaîndumnezeit şi
dimpreună cu care totdeauna roagă-te iconom al dumnezeieştilor taine.
Împăratului tuturor, Hristos, să dea iertare
de păcate şi mântuire sufletelor celor ce Slavă…
prăznuiesc pomenirea ta.
Înţelepţeşte strălucind cu
Cântarea a-4-a înţelegerea şi cu blândeţea, pe cuvioasele
fecioare le-ai strâns şi la Hristos le-ai
Cu sfinţenie săvârşind viaţa ta pe călăuzit cu cuvintele şi cu faptele vieţii tale
pământ, părtaş al cortului tuturor sfinţilor celei neprihănite.
te-ai arătat în cer; iar racla moaştelor tale
izvorăşte sfinţire şi mântuire celor ce se Al Născătoarei
sfârşesc, Ierarhe, de boli şi de necazuri.
Cu strălucirea ta, Preacurată,
Preoţit-ai întru curăţie şi cuvioşie, luminează, ca o milostivă şi fără de
înţelepte, ca un preot bineplăcut lui Hristos prihană, sufletul meu cel întunecat de

8. orbirea patimilor, şi cu dumnezeiască frică Bucură-te, cel prin care cad în
mă întemeiază. spăimântare vrăjmaşii;
Bucură-te, următorul Cuvioşilor
Cântarea a-6a Părinţi;
Bucură-te, dumnezeiescul dascăl al
Ca o stea nou-răsărită, în vremurile ortodocşilor;
cele mai de pe urmă ai luminat tainic Bucură-te, casă preasfântă a lucrării
inimile credincioşilor, Nectarie, dumnezeieşti;
aprinzându-le către dumnezeiasca dorire, Bucură-te, carte de dumnezeu
Părinte. tipărită a vieţuirii celei înnoite;
Bucură-te, că ai ajuns la măsura
Cu înţelepciune şi dumnezeiască sfinţilor;
înţelegere petrecând pe pământ în zilele Bucură-te, că înţelepţeşte te-ai
cele rele, precum a zis Pavel cel înţelept, înstrăinat de materie;
strălucit ai fost proslăvit, Nectarie, de către Bucură-te, strălucind semn de
Domnul. biruinţă al credinţei;
Bucură-te, cinstit organ al harului;
“ Slavă…” Bucură-te, cel prin care Biserica
dănţuieşte;
Întărind neclătită în frica lui Bucură-te, cel prin care ostrovul
Dumnezeu sfântă mânăstirea ta, liman Eghinei se veseleşte;
neînvăluit ai arătat-o, spre mântuirea Bucură-te, Părinte Nectarie.
sufletelor, Nectarie.
Cântarea a-7-a
Al Născătoarei.
Cu dreaptă înţelegere şi inimă
Ceea ce ai născut cu trup pe curată liturghisind, Părinte, lui Hristos,
Făcătorul tuturor şi ai şters blestemul cel Împăratul tuturor, luminarea
de demult al lui Adam, izbăveşte-mă, Mângîietorului ai primit-o în sufletul tău,
Preanevinovată, de întunecarea patimilor Cuvioase, strigând: “ Binecuvântat este
mele. Dumnezeul Părinţilor noştri.”
Condac În chip înţelegător răsărindu-ne
nouă în vremurile cele mai de pe urmă ca
Pe steaua cea nou-răsărită a un soare cu totul strălucitor, luminezi
Ortodoxiei şi cetatea cea nou zidită a cugetele binecinstitorilor cu lumina
Bisericii să-l lăudăm întru veselia inimii, faptelor tale, Sfinte Nectarie, podoaba
că proslăvit fiind prin lucrarea Duhului ierarhilor.
izvorăşte harul nestricăcios al tămăduirilor
celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Nectarie. “ Slavă…”
Icos Ca o altă cămară minunată de
tămăduiri, pururea dă întărire, Nectarie,
Om cugetător de cele cereşti te-ai sicriu moaştelor tale, Părinte, sufletelor şi
arătat în lume, Nectarie, Ierarhul lui trupurilor celor ce cu evlavie multă aleargă
Hristos, că, ducând viaţă cuvioasă, în toate la sfânta ta mânăstire.
ai petrecut ca unul cu adevărat sfânt şi
îndumnezeit; pentru aceasta, auzi de la noi: Al Născătoarei.
Bucură-te, cel prin care se înalţă
credincioşii;

9. Ca ceea ce eşti Maica Mântuitorului Săvârşind cu laude pomenirea ta,
şi Dumnezeului nostru, caută cu ochiul tău Nectarie, Biserica lui Hristos se veselşeşte
milostiv, Fecioară Preanevinovată, la întru tine, Sfinte; că pe aceasta ai luminat-
nevoia cea amară a sufletului meu, şi de o, Ierarhe, arătându-te sfinţit prin
reaua deprindere a patimilor celor dumnezeiescul Duh.
pierzătoare izbăveşte-mă.
“ Slavă…”
Cântarea a-8-a
Mirosul cel ceresc şi bine-
Voind Domnul a face cunoscută înmiresmat al vieţii, pe care îl răspândeşte
celor de pe pământ slava pe care ţi-a dat-o preacinstitul tău cap, în chip înţelegător
ţie în cer, înţelepte, izvor de tămăduiri şi de dăruieşte-l sufletului meu, sfinte, şi, ca pe
minuni multe a arătat, preafericite, un miros de bună mireasmă primeşte,
dumnezeieştile tale moaşte. Părinte, cântarea aceasta, pe care cu dorire
Precum crinii câmpului s-au arătat ţi-am urzit-o.
cinstitele tale oseminte, Părinte Nectarie,
îndată ce s-a deschis cinstitul tău mormânt, Al Născătoarei.
tuturor făcându-le simţit mirosul nemuririi.
Ceea ce fără de asemănare eşti mai
“Slavă…” înaltă decât puterile de sus şi mai
strălucitoare decât soarele, Stăpână, Ceea
De toată strâmtorarea, vătămarea şi ce ai născut cu trup pe Soarele Slavei,
mânia, roagă-te, Ierarhe al lui Hristos, să se Hristos, Dătătorul de lumină, luminezi pe
izbăvească cinstita ta mânăstire, care întru cei ce te măresc pe tine.
tine se laudă şi dragostei tale părinteşti se
încredinţează.
Exapostilarul:
Al Născătoarei…
Biserică, veseleşte-te şi cântă
Fără de sămânţă ai luat în pântece cântare nouă, lăudând pe fiul tău şi pe
pe Făcătorul tuturor şi pe Acesta fără nuntaşul cel sfânt, Nectarie, cel ce în
stricăciune născându-L cu trup, de vremurile noastre s-a arătat sfinţit.
stricăciunea cugetelor trupeşti cu harul tău,
Fecioară, izbăveşte-mă pe mine, jalnicul Altul:
tău rugător.
Cu dumnezeiască cuviinţă vieţuind
Cântarea a-9-a în chip minunat măritu-te-ai, Nectarie
ierarhe, de către Făcătorul tuturor: că izvor
Cununa slavei ai primit, Nectarie, de minuni s-a arătat racla moaştelor tale.
de la Hristos, Cela ce strălucit te-a
proslăvit pe tine, săvârşind tu, Părinte, Al Născătoarei:
întru cuvioşie alergarea ta; şi, de o cinste
cu sfinţii te-ai arătat, dimpreună cu care te De Dumnezeu Preadăruită
roagă pentru cei ce te cinstesc pe tine. Fecioară, roagă pururea pe Fiul şi Stăpânul
Îmbrăcând veşmântul arhieriei, Tău şi Multmilostivul Dumnezeu să
preasfinţit pe acesta l-ai arătat cu sfintele izbăvească pururea de toată nevoia,
tale nevoinţe şi cuvioasele tale osteneli, şi, Născătoare de Dumnezeu, pe cei
prin vieţuirea ta cea curată, te-ai pecetluit binecinstitori.
cu strălucirea Părinţilor celor de demult.

10. La Laude: tău şi roagă-te Domnului să ne dea nouă
Punem Stihuri 4 şi cântăm mare milă.
următoarele stihiri:
Glas 1 “ Al celor cereşti… “ “Şi acum…” (al Născătoarei )
Cu cântări împreunându-ne, să Fericimu-te pe tine, Născătoare de
prăznuim pomenirea cea sfântă a Dumnezeu Fecioară, şi te slăvim
dumnezeiescului Nectarie, a celui ce în credincioşii, după datorie, pe tine, cetatea
vremurile noastre de la Hristos în chip care nu ştie de cutremur, zidul cel neclătit,
minunat s-a proslăvit, prin strălucirea vieţii mijlocitoarea cea neruşinată şi scăparea
sale, cu harurile tămăduirilor, spre sufletelor noastre.
îngrădire binecinstitorilor.
Doxologia mare şi troparele,
Racla moaştelor tale, Părinte ecteniile şi Otpustul.
Nectarie, ca o altă scăldătoare a Siloamului
se arată; că boalele cele cumplite le curmă,
sănătate şi izbăvire împărţind pururea, prin
lucrarea Duhului, celor ce aleargă la dânsa.
Cine va cânta după cuviinţă
stăpânirile Tale, Dătătorule de viaţă şi
Mântuitorule; că stâlp şi întărire neclătită
cu adevărat ai dăruit cinstitei Tale Biserici,
pe dumnezeiescul Nectarie, cela ce Ţie ţi s-
a închinat întru cuvioşie.
Mai presus decât mirosul ţarinei în
pârgă, după cuvântul cel dumnezeiesc, este
buna mireasmă a cinstitelor tale moaşte,
Nectarie de trei ori fericite, veselind
simţirile credincioşilor; pentru aceasta,
văzând Eghina harul tău cel dumnezeiesc,
pe tine te fericeşte.
“ Slavă…”, glas 5.
Cuvioase Părinte, cugetare întru
legea lui dumnezeu făcându-ţi viaţa ta, cu
viaţa sfinţilor celor de demult te-ai
pecetluit pe tine; că, robind duhului
cugetarea cea trupească, alese fapte ai făcut
şi întru cuvioşie te-ai îmbrăcat, ca un ierarh
de Dumnezeu înţelepţit şi al virtuţii
adevărat lucrător; pentru aceasta, cu
strălucire te-ai proslăvit de la Dumnezeu şi
izvor de tămăduiri s-a arătat sicriul
moaştelor tale, prin adumbrirea
Mângâietorului. Ci, o, fericite Nectarie,
picură în sufletele noastre nectarul harului