Ghidul de bune practici pentru proprietarii de clădiri de patrimoniu din localitatea Saschiz - sit rural UNESCO

1. GHID DE BUNE PRACTICI
pentru proprietarii de cladiri de patrimoniu din localitatea Saschiz-sit rural UNESCO

2. Calendar 2013
IANUARIE FEBRUARIE MARTIE APRILIE
L M M J V S D L M M J V S D L M M J V S D L M M J V S D
1 2 3 4 5 6 1 2 3 1 2 3 1 2 3 4 5 6 7
7 8 9 10 11 12 13 4 5 6 7 8 9 10 4 5 6 7 8 9 10 8 9 10 11 12 13 14
14 15 16 17 18 19 20 11 12 13 14 15 16 17 11 12 13 14 15 16 17 15 16 17 18 19 20 21
21 22 23 24 25 26 27 18 19 20 21 22 23 24 18 19 20 21 22 23 24 22 23 24 25 26 27 28
28 29 30 31 25 26 27 28 29 30 25 26 27 28 29 30 31 29 30
MAI IUNIE IULIE AUGUST
L M M J V S D L M M J V S D L M M J V S D L M M J V S D
1 2 3 4 5 1 2 1 2 3 4 5 6 7 1 2 3 4
6 7 8 9 10 11 12 3 4 5 6 7 8 9 8 9 10 11 12 13 14 5 6 7 8 9 10 11
13 14 15 16 17 18 19 10 11 12 13 14 15 16 15 16 17 18 19 20 21 12 13 14 15 16 17 18
20 21 22 23 24 25 26 17 18 19 20 21 22 23 22 23 24 25 26 27 28 19 20 21 22 23 24 25
27 28 29 30 31 24 25 26 27 28 29 30 29 30 31 26 27 28 29 30 31
SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE
L M M J V S D L M M J V S D L M M J V S D L M M J V S D
1 1 2 3 4 5 6 1 2 3 1
4 3 4 5 6 7 8 7 8 9 10 11 12 13 4 5 6 7 8 9 10 4 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15 14 15 16 17 18 19 20 11 12 13 14 15 16 17 9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22 21 22 23 24 25 26 27 18 19 20 21 22 23 24 16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29 28 29 30 31 25 26 27 28 29 30 23 24 25 26 27 28 29
30 30 31

3. GHID DE BUNE PRACTICI
pentru proprietarii de clădiri de patrimoniu din localitatea Saschiz-sit rural UNESCO
pag.1

4. AUTORII:
arh. Cristina Neagu, ist. artă Iozefina
Postăvaru, arh. Mihai Cazan
GRAFICA ȘI REDACTAREA:
arh. Cristina Neagu, arh. Roșca
Gabriel, arh. Mihai Cazan
IMAGINI, PLANȘE ȘI STUDII DE
TEREN:
ist. artă Iozefina Postăvaru, profesor
coordonator arh. Ioana Irina
Iamandescu, stud. arh. Hulea C.
Diana, stud. arh. Trifan T. Petre
Tiberius, stud. arh. Rodeanu M.
Bogdan Cătălin, stud. arh. Puia Ed.
Daniel, stud. arh. Matyas Ianos l.
Hajnalka, stud. arh. Liancă E. Oana
Cleopatra, stud. arh. Iagăr M.
Andreea Melinda, stud. arh. Costescu
I. Maria Iuliana, stud. arh. Bobeş C.
Mihai, stud. arh. Balint Gy. Gyorgy
Szabolcs, stud. arh. Acomi G. Adrian
PARTENERI:
Universitatea de arhitectură și
urbanism Ion Mincu din București
pag.2

5. Preambul
Cuvânt de introducere adresat de primar locuitorilor Saschizului
Dragi consăteni,
Toate construcțiile din localitatea Saschiz formează un întreg patrimoniu construit cuprins în lista patrimoniului mondial UNESCO, situl rural
Saschiz fiind desemnat de organisme şi instituţii naționale și internaționale. Datorită acestei importante recunoaşteri la scară mondială, Saschizul este căutat
de foarte mulți vizitatori din toate colţurile lumii, care știu să aprecieze și au ce să admire înca la noi în localitate.
Sudoarea, palmele bătătorite de munca fizică istovitoare, eforturile și sacrificiile incredibile făcute de părinții, bunicii, străbunicii nostri și de toti cei
ce au locuit aici și au contribuit la edificarea acestor construcții se vor nărui văzând cu ochii dacă nu ne trezim la timp și nu intervenim corect și legal pe
construcțiile noastre fară să le stricăm aspectul arhitectural și valoarea patrimonială pe care ele deja o dețin. Este inadmisibil ca orice cârpaci sau
confecționer de termopane dornic de a câștiga și a vă cheltui repede banii munciți și adunați cu multă greutate în aceste timpuri instabile să vă îndrume și să
vă dicteze ce trebuie făcut la casa dumneavoastră, în timp ce ingineri și arhitecți specializați nici măcar nu sunt consultați.
Acest ghid are menirea de a vă ajuta să înțelegeți ce aveți de făcut cu casele dumneavoastră și de a vă determina să nu mai interveniți în mod greșit
asupra lor modificîndu-le aspectul, pierzându-se astfel valoarea arhitecturală construită nu numai a casei dumneavoastră ci și a întregii localitați Saschiz.
Fac un apel la dumneavoastră să ne asumăm împreună ca şi comunitate această frumoasă moştenire pe care o numim “ arhitectura tradiţională
locală” şi să o respectăm de-acum înainte păstrând-o pe cât posibil nealterată.
Ovidiu Şoaita
Primarul comunei Saschiz
pag.3

6. Motivatie
Justificarea demersului
Ghidul se dorește a fi un îndrumar de “bune practici “ în domeniul construcțiilor pentru fiecare locuitor al Saschizului, interesat în primul rând de
calitatea locuirii sale și a familei sale, și în al doilea rând de valorificarea patrimoniului excepțional în ideea dezvoltării comunității rurale din care face parte.
Ca urmare a transformărilor social economice ce au avut loc dupa 1989, majoritatea caselor nou construite sau renovate nu mai au nimic comun cu
cele originale. Este normal ca noile imobile sau cele restaurate să corespundă din punct de vedere a confortului cerințelor epocii noastre, ceea ce îngrijorează
însa este pierderea peisajului arhitectural unitar, atractiv atat pentru localnici cât și pentru turiști. Asistăm în prezent la negarea tradiției cu consecințe grave,
negative pe termen lung, asupra specificului local. Ca urmare a observării acestui fenomen, Primăria Saschiz a considerat oportună realizarea acestui Ghid,
venind în sprijinul comunității cu mai multă informație privind locuirea într-un sit istoric UNESCO.
Prin conținut și prin structură, ghidul relevă modul în care trebuie abordată orice intervenție asupra casei, șurii, gardurilor, curții aflate în
proprietatea locuitorilor sau a altor instituții de pe teritoriul comunei și oferă explicații pentru înțelegerea adecvată a noțiunii de “locuire în sit istoric“.
Obiectivele ghidului sunt următoarele:
-conștientizarea locuitorilor în sensul aprecierii juste a avantajelor privind situl UNESCO și, ca efect imediat, stoparea oricăror alterări ale substanței originale
a satului;
-dezvoltarea sentimentului de identitate comunitară și sensibilizarea cetățenilor față de patrimoniul istoric construit;
-înțelegerea importanței abordării corecte, atât din punct de vedere legal cât și tehnic a intervențiilor la clădirile din perimetrul zonei protejate.
În măsura în care își va atinge obiectivele, apariția acestui ghid va genera și rezultate corespunzătoare:
-salvarea unor valori inestimabile ale culturii mondiale;
-creșterea economică;
-îmbunătățirea calității vieții.
Considerăm oportună utilizarea ghidului și în scop educational în învățământ și domenii conexe.
Autorii
pag.4

7. Ghid de bune practici
Saschiz
Cuprins
Casele 1.CASELE
1.1.Exteriorul
1.1.1.Acoperișurile................................................................................................. pag.6
1.1.1.1.Țiglele.................................. pag.10
1.1.1.2.Căpriorii și lații..................... pag.11
1.1.1.3.Ferestrele din acoperiș........ pag.12
1.1.1.4.Urloaiele...............................pag.13
1.1.2.Fațadele........................................................................................................ pag.17
1.1.2.1.Culorile.................................pag.29
1.1.2.2.Ornamentele........................ pag.31
1.1.2.3.Porțile...................................pag.46
1.1.2.4.Soclurile............................... pag.58
1.1.2.5.Ferestele..............................pag.59
1.1.3.Gardurile....................................................................................................... pag.66
1.1.4.Curțile........................................................................................................... pag.70
1.1.5.Șurile.............................................................................................................pag.73
1.1.6.Floasterul...................................................................................................... pag.75
1.1.7.Hudițele.........................................................................................................pag.76
1.2.Interiorul
1.2.1.Ușile.............................................................................................................. pag.77
1.2.2.Feroneriile..................................................................................................... pag.79
1.2.3.Sobele...........................................................................................................pag.80
1.2.4.Tavanele........................................................................................................pag.81
1.2.5.Mobilierul și țesăturile................................................................................... pag.82
1.3.Sfaturi practice
1.3.1.Sfaturi practice pentru întreținere..................................................................pag.84
1.3.2.Sfaturi practice pentru reparare.................................................................... pag.86
pag.5

8. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.1. Acoperișurile
Acoperişurile, formate din învelitoare şi
şarpantă, sunt atât elemente funcționale care
servesc la protejarea de ploaie şi intemperii a
construcţiilor, cât și elemente estetico-culturale,
care formează o componentă majoră a limbajului
plastic arhitectural și al evoluţiei tipologice și
urbanistice locale.
La clădirile declarate monument istoric sau
care se află în cadrul zonei protejate – sit
1 2
UNESCO – NU se admite modificarea formei
acoperişului.
Acoperişul iniţial, atât suprafaţa învelitoarei,
cât şi elementele adăugate ei, timpanele,
pinioanele, coșurile de fum, jgheaburile,
lucarnele şi tabacherele istorice trebuie păstrate.
Peisajul specific al acoperişurilor săsești se
caracterizează prin alinierea și ritmul de volume a
unor mari suprafeţe de învelitori.
Nu se recomandă:
-amplasarea de balcoane sau lucarne cu o
formă nepotrivită și cu o proporție inedită
3 4
Se recomandă:
-păstrarea formelor tipice de acoperiș întâlnite
la clădirile istorice, inclusiv materialele din
care sunt acestea executate.
5 6
pag.6

9. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.1. Acoperișurile
Nu se recomandă:
-expunerea acoperișurilor deteriorate la
intemperii (foto2)
-schimbarea geometriei acoperișului (foto 6).
-transformarea unei case istorice într-o casa
specifică zonei de munte tip “cabană” (foto 7).
1 2
3 4 5
6 7 8
pag.7

10. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.1. Acoperișurile
În exemplul alăturat, se poate remarca felul în
care se ajunge de la o ruină la o casă refăcută
exact așa cum a fost construită inițial respectând
atât materialele cât și tehnicile de construcție
inițiale.
În etapa I se poate observa casa in stadiul
inițial, de semiruină, ajunsă în această stare
probabil din cauza ignorării reparațiilor curente.
Se poate observa zidul cu structură mixtă de
Etapa I 1 2
piatră și cărămidă prăbușit în proporție de 50%.
De asemenea s-a putut observa că liantul zidului
este ca in marea majoritate a zidurilor caselor
săsești din pamânt galben (argila, lut). Î n
etapa a doua de reconstrucție se pot observa:
zidul refăcut în forma, cu materialele și tehnicile
de construcție inițiale, specifice locului. Se pot
observa de asemenea doi zidari care ‘trag’ profilul
cornișei cu mortare din var. Șarpanta este
aproape în totalitate terminată, capriorii fiind fixati
în vederea montării contravântuirilor si laților
(șipcilor) suport pentru țiglele solzi. Perechile de
Etapa II 3 4
căpriori au fost fixate cu clești având chertări
asigurate cu cuie de lemn. În general locuințele
săsești au șarpante simple acesta fiind cel mai
vechi tip de șarpantă folosit la majoritatea caselor
țărănești. Acestea acoperă deschideri ale
învelitorii de până la aproximativ 6 m, având
căpriorii așezați la 80 – 100 cm distanță care
descarcă pe cosoroabă. În cazul refacerii
integrale a șarpantei, ea va păstra volumetria
inițială, etapa III.
Etapa III 5 6
pag.8

11. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.1. Acoperișurile
Acoperișurile săsești specifice au două ape
(poza 7) prezentând uneori înspre fațadă o mică
teșitură. Acest tip de acoperiș susţine ritmul
continuu al fronturilor străzii prin volumetria și
culoarea cărămizie caracteristică, uneori
estompată de vechime.
La cele mai multe case săsești zidul fațadei
care continuă până în dreptul acoperișului este
de obicei de formă triunghiulară și este denumit
1 2
pinion, cunoscut în zona săsească și sub
denumirea de ghibăl. La baza pinionului, apare o
streașină care protejează zidul camerelor de
locuit. Marginile pinionului, laturile acoperișului și
streașina de sub pinion sunt de obicei
ornamentate cu o cornișă profilată, pinionul
insuși fiind deseori ornamentat cu medalioane si
ancadramente ale ferestrelor de aerisire a
podului.
Nu se recomandă schimbarea acestei forme!
3 4
7 5 6
pag.9

12. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.1. Acoperișurile
1.1.1.1.Țiglele
Pentru învelitorile caselor săsești se
recomandă păstrarea învelitorilor tradiţionale de
țiglă. Chiar și în zilele noastre marea majoritate a
acoperișurilor săsești sunt din țiglă locală,
fabricată manual într-o varietate de forme, unele
păstrând încă marca meșterului. Aceste
acoperișuri contribuie fundamental la specificul
regiunii având un efect vizual unic.
1 2
Marea majoritate a vechilor ţigle sunt încă
într-o stare bună și, după o verificare atentă, îşi
mai pot îndeplini funcţiunea şi în următoarele
decenii, putând fi refolosite fără probleme. Dacă
refolosirea nu mai este posibilă, înlocuirea se va
face cu ţigle noi, de preferat manuale, tot din
material ceramic, având acelaşi format ca şi cele
vechi. Se recomandă ca înlocuirea să se facă
într-o manieră ‘împestrițată’ astfel încat țiglele
refolosite să alterneze cu cele noi.
Când starea generală de degradare impune
înlocuirea în totalitate a acoperișului, se vor
3 4
utiliza materiale locale, cât mai apropiate de
modelul original. Nu se vor folosi materiale cum ar
fi ţigla profilată, tabla, azbocimentul, cartonul
asfaltat sau materialele plastice, toate fiind
atipice pentru zonele istorice.
Atunci când nu se poate folosi detaliul
tradițional de dolie cu țigle, șorţurile din tablă
trebuie dimensionate la limitele minime pentru a fi
cât mai discrete.
5 6
pag.10

13. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.1. Acoperișurile
1.1.1.2.Căpriorii și lații
Structura acoperișului se numește șarpantă
și e formată din căpriori, șipci suport pentru țigle,
contravântuirile căpriorilor, cleștii căpriorilor și
aruncători (numiți în zonă și mâțe sau babe).
Aceste elemente (foto3,5,6) sunt de obicei făcute
din lemn de esență moale, de brad și se descarcă
pe baza șarpantei formată din grinzi de lemn de
esență tare (stejar), simplu-așezate pe pereții
1 2
portanți ai caselor, numite cosoroabe și legături,
în funcție de rolul îndeplinit (foto4).
Aproape toate elementele șarpantei se
îmbină cu chertări simple, în coadă de rândunică
cu cuie din lemn de salcâm (la îmbinarea dintre
căpriori sau dintre clești și căpriori-foto1) dar si
piroane sau cuie (la prinderea laților sau babelor
de căpriori), făcute de fierar, cunoscute în zonă și
sub denumirea de cuie 'țigănești'.
De obicei, șarpantele săsești au căpriori
rotunzi (bilă) de 12-15cm, cosoroabe de 20-30
cm și lați de 3x5 cm, dimensiunile variind în
3 4
funcție de dimensiunea acoperișului. La execuția
acoperișului se va avea grijă la calitatea lucrărilor
de dulgherie și la amplasarea corectă a laților
suport pentru țigle (foto2), o dispunere incorectă
a acestora ar compromite rolul de protecție al
învelitorii. De asemenea montarea țiglelor trebuie
să se realizeze corect, cu dublarea primului și
ultimului rând de țigle, cu atenție sporită la
îmbinarea cu hornuri (urloaie), ziduri și cornișe.
5 6
pag.11

14. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.1. Acoperișurile
1.1.1.3.Ferestrele din acoperiș (lucarnele)
Locuința săsească tipică dispune de obicei
de doar câteva camere de locuit, fără bucătărie
sau băi. Standardele contemporane de igienă și
funcționalitate impun crearea spațiilor amintite și
lărgirea spațiului de locuit prin amenajarea de
camere suplimentare. De regulă acest lucru se
realizează construind în pod dormitoare cu băi.
Iluminarea acestor spații cu lucarne (ferestre
1 2
în acoperiș) improprii ca formă zonei pot distruge
forma acoperișului tradițional. Pentru iluminarea
dormitoarelor sunt suficiente lucarne specifice
arhitecturii săsești, amplasate corect, similare ca
formă celor din fotografiile 1,2,3 și 4. De
asemenea ele trebuie amplasate conform
proiectului minimalizând riscul de conflict cu
limbajul arhitectural al Saschizului – sit UNESCO.
3 4
7 5 6
pag.12

15. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.1. Acoperișurile
1.1.1.4.Urloaiele (hornurile)
Coşurile de fum reprezintă atât elemente
importante ale imaginii de ansamblu a
acoperişurilor contribuind la silueta satului cât și
elemente funcționale importante ale sistemului
de încălzire al caselor săsești, funcționarea lor
defectuoasă putând duce la incendii cu pierderi
atât materiale cât și umane. Din acest motiv este
foarte important ca pe lângă menținerea coșurilor
1 2
de fum în stare bună de funcționare, repararea lor
regulată să fie făcută respectând forma și
materialele din care au fost făcute inițial.
În mod uzual, hornurile caselor săsești pot
avea secțiuni generoase, trecerea de la
secțiunea mare, de pornire a hornului care poate
ajunge și până la 2-3 mp la hornurile cu
afumătoare, la cea mai mică făcându-se cu bolți
de cărămidă ieșite în consolă (foto4). Hornul se
termină cu un acoperiș de țigle ceramice iar
orificiile de evacuare a fumului sunt făcute în
lateral pentru a împiedica păsările să
3 4
cuibărească sau apele din ploi să pătrundă in
horn. La realizarea hornului trebuie avută grijă la
îmbinarea cu învelitoarea (țiglele), greșelile de
aici putând duce la scurtarea duratei de viață a
șarpantei acoperișului prin infiltrarea apei și
putrezirea prematură a elementelor de lemn.
Hornurile sunt tencuite la exterior cu tencuieli de
var și deseori au motive ornamentale pictate sau
realizate în relief (foto2).
5 6
pag.13

16. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.1. Acoperișurile
1.1.1.4.Urloaiele
Chiar funcționale fiind, multe din coșurile
alăturate (foto1,2,3) nu îndeplinesc regula
estetică și de formă dictată de apartenența
satului Saschiz la grupa monumentelor
UNESCO. Din acest motiv sunt nerecomandate
coșurile care nu au imaginea specifica zidăriei
tencuite și a acoperișului de țiglă cu orificiile de
evacuare a fumului pe laterale.
1 2
Celelalte hornuri (foto4,5,6) fie au fost
alterate funcțional ca în cazul din foto 4 în care au
fost astupate orificiile laterale de evacuare a
fumului, fie sunt prea aproape de branșamentul
de curent electric cum e cazul din foto 5, fie au
fost construite defectuos ca în foto 6 unde hornul
iese prin coamă. Dacă am explicat ulterior
efectele astupării orificiilor laterale și realizarea
unui singur orificiu expus intemperiilor, în cazul
celorlalte două situații trebuie menționat că, in
cazul din foto 5, se întîmplă ca un coș de fum
necurățat să ia foc și să nu se producă un
3 4
incendiu dacă hornul este construit și poziționat
corect însă cazul din fotografie ar putea duce la
un scurt circuit prin topirea firelor electrice. In
cazul din foto 6 trebuie menționat faptul că un coș
nu se poziționează niciodată în coamă atât din
considerente de structură cât și din considerente
de tiraj acesta realizându-se datorită diferențelor
de temperatură și nu datorită vitezelor mari ale
vântului din exteriorul clădirii.
5 6
pag.14

17. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.1. Acoperișurile
1.1.1.4.Urloaiele
Câteva exemple de hornuri care respectă
atât condițiile legate de formă și material impuse
de statutul Saschizului de sit UNESCO dar și
condițiile funcționale ca element al sistemului de
încălzire cu lemne.
1 2
3 4 5
6 7 8
pag.15

18. Casele
1.1 EXTERIORUL 1.1.1. Acoperișurile / 1.1.1.4.Urloaiele
1 2 3
4 5 6
7 8 9
pag.16

19. Casele
1.1 EXTERIORUL țigle
1.1.2. Fațadele / Introducere și generalități cornișă
Una din caracteristicile definitorii ale satelor oblon
săsești este rezultatul funcțiunii de apărare ornament (medalion)
specifice perioadei apariției acestor așezări, și se
manifestă prin frontul continuu la stradă al ancadrament
caselor.
Zidurile fațadelor au goluri mici, funcționale, ancadrament
specifice structurii constructive de piatră și țigle
cărămidă, sunt tencuite cu mortare de var și sunt
protejate de zugrăveli cu o paletă coloristică cornișă
pastelată și discretă. Marea majoritate a fereastră
tencuielilor au accentuate principalele elemente
constructive ale unei fațade, chiar dacă aceaste oblon
elemente nu-și găsesc decât un rol decorativ pe
ornament (bosaj)
fațadele caselor săsești din zona rurală. Astfel se
disting pe fațadele caselor săsești următoarele
elemente: soclul, aerisiri ale pivnițelor, ferestre,
aerisiri ale podului și golurile acceselor în curte.
Brâiele (delimitând linia de demarcație între
nivelurile clădirii), ancadramentele ferestrelor,
elementele de colonadă (pilaștri, bosaje ce
marchează colțurile clădirilor), cornișele și
medalioane, reprezintă ornamente variate.
Sistemul constructiv cu ziduri permeabile,
fără hidroizolații orizontale, tencuite cu mortare
de var, permit atât apei subterane să se infiltreze
în masa pereților cât și eliminarea umezelii într-
un ritm care nu aduce deteriorări materialelor de
construcție aflate în operă și care împiedică
poartă
apariția igrasiei cu toate efectele ei secundare
nedorite. portiță
aerisire beci (răsuflătoare)
pag.17

20. Casele
1.1 EXTERIORUL 1.1.2. Fațadele / Tipologie
Tipul 1 1 Tipul 2 2 Tipul 3 3
Tipul 4 4 Tipul 5 5 Tipul 6 6
Tipul 7 7 Tipul 8 8 Tipul 9 9
pag.18

21. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele / Tipologie / Tipul 1
Tipul 1 de fațade se caracterizează prin
amplasarea singurului corp de casă adiacent
liniei străzii, de-a lungul și în frontul acesteia, cu
toate geamurile camerelor la stradă și acces în
curte prin poarta zidului de incintă. Suprafața
locuibilă este relativ mică.
Nu se recomandă:
-folosirea altor țigle decât cele solz
-schimbarea formei acoperișului
1 2
-schimbarea formei și locului ferestrelor
-distrugerea ornamentelor fațadei
-introducerea de elemente noi: lucarne
-folosirea unor culori stridente
-folosirea mortarelor de ciment
3 4
7 5 6
pag.19

22. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele / Tipologie / Tipul 2
Tipul 2 de fațade se caracterizează prin
amplasarea singurului corp de casă adiacent
liniei străzii, de-a lungul și în frontul acesteia, cu
toate geamurile camerelor la stradă și acces în
curte prin poarta zidului de incintă. Suprafața
locuibilă este mare, cu camere generoase și
demisol înalt.
Nu se recomandă:
-folosirea altor țigle decât cele solz
1 2
-schimbarea formei acoperișului
-schimbarea formei și locului ferestrelor
-distrugerea ornamentelor fațadei
-introducerea de elemente noi: obloane de
plastic, porți metalice cu canate de tablă
-folosirea unor culori stridente
-folosirea mortarelor de ciment
-placarea soclurilor cu piatră și mortare de
ciment
3 4
7 5 6
pag.20

23. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele / Tipologie / Tipul 3
Tipul 3 de fațade se caracterizează prin
existența a două corpuri distincte de clădire, în
frontul străzii, dispuse unul perpendicular pe linia
străzii și adiacent limitei laterale ale lotului, iar
celălalt de-a lungul și în frontul străzii, cu accesul
în curte prin mijlocul fațadei, cu suprafețe medii
ale camerelor din față, cu marea majoritate a
1 2
geamurilor la stradă. Suprafețele locuibile sunt
generoase iar casele au demisol înalt.
Se recomandă repararea cu tehnici și
materiale tradiționale, păstrând toate elementele
originale, refăcându-le identic pe cele
deteriorate.
3 4
pag.21

24. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele / Tipologie / Tipul 4
Tipul 4 de fațade se caracterizează prin
amplasarea singurului corp de casă adiacent
liniei străzii, de-a lungul și în frontul acesteia, cu
toate geamurile camerelor la stradă și acces în
curte prin poarta zidului de incintă. Suprafața
locuibilă este mare, cu camere generoase și
demisol înalt.
Nu se recomandă:
-nerealizarea lucrărilor de întreținere la timp
1 2
-distrugerea vechii structuri istorice în
vederea înlocuirii ei cu una nouă (în foto7
este starea actuală a clădirii și în foto5 e
vizibilă starea inițială bună în care se afla
inițial acoperișul)
3 4
7 5 6
pag.22

25. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele / Tipologie / Tipul 5
Tipul 5 de fațade se caracterizează prin
amplasarea singurului corp de casă
perpendicular pe linia străzii, în frontul acesteia,
suprafața mare a camerei din față, cu 3 geamuri
la stradă și acces în curte prin poarta zidului de
incintă.
Nu se recomandă:
-folosirea altor țigle decât cele solz
-schimbarea formei acoperișului
1 2
-schimbarea formei și locului ferestrelor
-schimbarea canatelor porții și portiței
-distrugerea ornamentelor fațadei
-introducerea de elemente noi: baluștrii
-folosirea unor culori stridente
3 4
5 6
pag.23

26. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele / Tipologie / Tipul 5
Nu se recomandă:
-placarea soclurilor cu piatră și mortare de
ciment
-schimbarea formei acoperișului
-schimbarea formei și locului ferestrelor
-distrugerea ornamentelor fațadei
-introducerea de elemente noi: cărămidă de
sticlă
-folosirea unor culori stridente
1 2
3 4
5 6
pag.24

27. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele / Tipologie / Tipul 6
Tipul 6 de fațade se caracterizează prin
amplasarea singurului corp al casei
perpendicular pe linia străzii, în frontul acesteia,
cu suprafața camerei din față mai mică decât la
tipul 5, cu 3 geamuri la stradă însă unul
reprezentând golul unei terase deschise. De
obicei aceste case au zid de poartă și portiță.
Nu se recomandă:
-tencuirea cu mortare de ciment
1 2
-schimbarea formei acoperișului
-schimbarea formei ferestrelor și obloanelor
-distrugerea ornamentelor fațadei
-folosirea unor culori stridente
3 4
7 5 6
pag.25

28. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele / Tipologie / Tipul 7
Tipul 7 de fațade se caracterizează prin
suprafață mică de locuire, amplasarea singurului
corp al casei perpendicular pe linia străzii,
câteodată în front retras de la stradă, cu 1-2
geamuri la stradă, de obicei fără zid de
poartă.
Nu se recomandă:
-netencuirea fațadei
-folosirea altor învelitori decât cele cu țigle
1 2
solz
-schimbarea formei acoperișului și streașinii
-schimbarea formei și locului ferestrelor
-distrugerea ornamentelor fațadei
-introducerea de elemente noi: obloane de
plastic
-folosirea unor culori stridente
3 4
7 5 6
pag.26

29. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele / Tipologie / Tipul 8
Tipul 8 de fațade se caracterizează prin
existența a două corpuri distincte de clădire, în
frontul străzii, dispuse perpendicular pe linia
străzii, adiacent limitelor laterale ale lotului, cu
accesul în curte prin mijlocul fațadei, cu suprafețe
medii ale camerelor din față, cu 2-3 geamuri la
stradă.
Nu se recomandă:
-tencuirea fațadelor cu mortare de ciment
1 2
-schimbarea formei acoperișului
-schimbarea formei și locului ferestrelor
-distrugerea ornamentelor fațadei
-introducerea de elemente noi: obloane de
plastic
-folosirea unor culori străine zonei
-folosirea altor învelitori decât cele cu țigle
solz
3 4
7 5 6
pag.27

30. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele / Tipologie / Tipul 9
Tipul 9 de fațade se caracterizează prin
amplasarea singurului corp al casei în frontul
străzii, perpendicular pe linia ei, cu suprafața
mică a camerei din față, cu 2 geamuri la stradă și
zid de poartă.
Nu se recomandă:
-placarea soclurilor cu piatră și mortare de
ciment
-schimbarea formei acoperișului
1 2
-schimbarea formei și locului ferestrelor
-distrugerea ornamentelor fațadei
-introducerea de elemente noi: balustrade
de fier forjat, porți metalice, antene TV
-nerealizarea la timp a lucrărilor minime de
întreținere
3 4
5 6
pag.28

31. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.1.Culorile
Se pot observa exemple tipice arhitecturii
săsești de tencuiei protejate cu zugrăveli de var
divers colorate cu pimenți minerali ce dau o
paletă coloristică pastelată și discretă.
Se recomandă:
-zugrăvirea anuală a fațadelor cu zugrăveli
de var colorate cu pigmenți minerali, păstrând
culoarea inițială
1 2
-efectuarea de reparații de întreținere la
tencuielile cu mortare de var
3 4
5 6
pag.29

32. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.1.Culorile
Nu se recomandă:
-folosirea pigmenților chimici
-folosirea culorilor stridente
-folosirea unei palete coloristice neadecvate
1 2
3 4
5 6
pag.30

33. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Nu se recomandă:
-ornamentații bogate ale capetelor
jgheaburilor mai ales că acestea sunt elemente
de arhitectură modernă, recent introduse în
arhitectura satelor săsești, până la introducerea
lor apele pluviale de pe acoperiș fiind preluate de
floaster- pavajul de piatră rotundă de râu.(foto2)
-nu se recomandă amplasarea la vedere a
1 2
antenelor TV sau a oricăror elemente moderne
pe fațadele istorice (foto4)
Se recomandă:
-păstrarea oricăror plăcuțe sau inscripții cu rol
funcțional sau care ar putea ajuta la datarea
clădirii istorice sau care o plasează pe aceasta
intr-un context istoric.
3 4
pag.31

34. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Nu se recomandă:
-decorarea fațadelor cu ornamentică străină
de arhitectura săsească (foto 4,6)
-eliminarea ancadramentelor la ferestre.
Se recomandă:
-folosirea ornamenticii săsești și păstrarea în
bună stare a celei existente: pilaștri,
ancadramente, cornișe și medalioane cum sunt
vizibile în foto1,2,3.
1 2 3
4 5 6
pag.32

35. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Se recomandă:
-păstrarea în bună stare atât a ornamenticii
săsești din mortare de var (ancadramente,
cornișe, brâie) cât și a ornamentelor celorlalte
elemente ale fațadei- obloanele de lemn, așa
cum sunt ele vizibile in fotografiile alăturate.
1 2 3
4 5 6 7 8
pag.33

36. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Se recomandă:
-păstrarea în bună stare atât a ornamenticii
săsești din mortare de var (ancadramente,
cornișe, brâie și bosaje ce marchează colțurile
clădirilor) cât și a ornamentelor celorlalte
elemente ale fațadei- obloanele de lemn și
portițele, așa cum sunt ele vizibile in fotografiile
alăturate.
1 2 3
4 5 6 7 8
pag.34

37. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Se recomandă:
-păstrarea în bună stare atât a ornamenticii
săsești din mortare de var (ancadramente,
cornișe, brâie și pilaștri ce sugerează elemente
constructive ale unei arhitecturi mai scumpe, de
la oraș) cât și a ornamentelor celorlalte elemente
ale fațadei- obloanele de lemn și portițele, așa
cum sunt ele vizibile in fotografiile alăturate.
1 2 3
4 5 6 7 8
pag.35

38. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Pinionul fațadelor sau ghibălul poate fi teșit
sau ascuțit și de obicei este bogat ornamentat cu
medalioane, inscripții, cornișe variat profilate,
nișe de diferite forme și ancadramente ale
aerisirilor podului. De obicei cromatica
ornamentelor e puternică, în contrast cu culorile
pastelate ale câmpurilor. Se recomandă
întreținerea in bună stare a pinioanelor.
1 2
3 4 5
6 7 8
pag.36

39. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Ornamentele pinionului de obicei amplasate
intre aerisirile podului, iau forma monogramelor
datate, a medalioanelor, a ornamentelor florale,
geometrice sau a simbolurilor creștine: vița-de-
vie sau coroana de spice de grâu. Cromatica
ornamentelor e puternică, în contrast cu culorile
pastelate ale câmpurilor fațadei.
Se recomandă întreținerea în bună stare a
1 2
medalioanelor.
3 4
5 6
pag.37

40. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Zona în care corpul de locuire se îmbină cu
zidul porții este bogat ornamentată și
permanentă sursă de probleme în reparațiile
curente. Aici e zona de întâlnire dintre 3 streașini
ornamentate cu propriul profil de cornișă,
pilastraturi sau bosaje.
Se recomandă păstrarea în bune condiții.
1 2 3
4 5 6
pag.38

41. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Zona detaliată la pagina 38 lipsită de toate
elementele de identificare a arhitecturii săsești. O
zonă care altfel este bogat ornamentată a devenit
o încîlceală de jgheaburi de scurgere a apelor
pluviale care însă nu fac decât să concentreze
TOATĂ apa acoperișului în colțul casei
șubrezindu-l.
Nu se recomandă realizarea de astfel de
ornamente străine de arhitectura săsească.
1 2 3
4 5 6
pag.39

42. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Adevărate opere de artă ale meșterilor
dulgheri, obloanele sunt elemente importante ale
fațadei săsești avand atât rol funcțional de
umbrire pe timpul verii cât și ornamental prin
ritmul pe care-l dau fațadei și detaliilor rafinate
strecurate de meșteri într-un element atât de
complex.
Obloanele sunt în cea mai mare parte
încadrate de ancadramente cu profilatură
variată.
Se recomandă păstrarea în bune condiții atât
1 2 3
a obloanelor ferestrelor cât și a ornamenticii
zidăriilor.
4 5 6
pag.40

43. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Nu se recomandă:
-distrugerea ancadramentelor istorice și
inventarea unor profilaturi noi în total dezacord cu
ornamentica săsească (foto 4,5,6)
-amplasarea de noi ferestre cu rame din
plastic ce nu respectă proporțiile inițiale date de
împărțirea șprosurilor.(foto4,5,6)
-nu se recomandă pozarea cablurilor de
curenți tari sau slabi pe fațadele istorice.(foto5)
Se recomandă păstrarea în bune condiții atât
a ornamentelor ferestrelor cât și a ornamenticii
1 2 3
zidăriilor.(foto1,2,3)
4 5 6
pag.41

44. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Ornamentică bogată, curat lucrată, apropiată
de cea a arhitecturii urbane (foto1).
Ancadramentele ferestrelor sunt printre
ornamentele cel mai des întâlnite pe fațadele
săsești. In foto1 și 2 ancadramentele nu sunt
simple, doar cu glaf (ca în foto 3 și 4) ci au și
panouri ornamentate cu motive florale și
geometrice)
În exemplele 2 și 5 se observă modificarea
golurilor fațadei cu grijă deosebită pentru
păstrarea ritmului dat de repetitivitatea
1 2 3
ornamentelor fațadei. Astfel deși golurile
ferestrelor au fost obturate, ornamentica a fost
păstrată.
Se recomandă păstrarea în bune condiții atât
a ornamentelor ferestrelor cât și a ornamenticii
zidăriilor.
4 5 6
pag.42

45. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Golurile porților sunt o altă sursă bogată de
ornamente pe fațadele săsești. Fie că sunt drepte
cu grindă de lemn aparentă, ornamentată cu
pazie sau acoperită de tencuieli de mortare de
var aplicate pe stuf, cu sau fără console din
zidărie la încastrări, fie că sunt cu arce în plin
cintru sau arce baroce din zidărie de cărămidă,
golurile porților săsești sunt o bogată sursă de
1 2
ornamente valoroase pentru arhitectura
săsească.
Se recomandă păstrarea lor în bune condiții.
3 4
5 6
pag.43

46. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Marea majoritate a porților săsești au canate
ornamentate la partea superioară cu traforuri
care filtrează lumina in forme decorative de efect.
Din păcate acestă zonă traforată este foarte
delicată fiind supusă degradării din care cauză
multe din aceste ornamente dispărând deja.
Se recomandă păstrarea canatelor
ornamentate de porți în bune condiții.
1 2
3 4
5 6
pag.44

47. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fatadele
1.1.2.2. Ornamentele
Mare varietate de porți și portițe, acestea din
urmă putând fi de la simple uși dulgherești până
la uși mai complexe cu tăblii, motive solare sau
geometrice. Marea majoritate a portițelor au
feronerii valoroase din punct de vedere
ornamental.
Se recomandă păstrarea portițelor în bune
condiții.
1 2 3
4 5 6
pag.45

48. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.3. Porțile
Reprezentând punctul de acces într-o incintă
altfel foarte bine delimitată de ziduri înalte, o
caracteristică specifică arhitecturii săsești,
poarta caselor săsești își datorează forma
actuală caracteristicilor funcționale (dimensiunea
aproximativa care să permită accesul unui car cu
fân în curte), tehnice (structura solidă din lemn de
stejar care să confere rezistență, ingenios
1 2
asamblată din puține elemente dimensionate
astfel încât să permită o manipulare ușoară la
închidere și deschidere), și celor decorative
(scândurile din alcătuirea canatului porții având
deseori modele traforate la partea superioară
atât cu valoare funcțională, pentru a permite
vântului să se disperseze, cât și cu valoare
decorativă, existând o varietate mare de modele
în acest sens).
Porțile ocupă o mare suprafață din fațada
caselor săsești, conferindu-le o importanță
majoră in păstrarea specificității casei în sine, cât
3 4
și străzii satului săsesc.
Se recomandă păstrarea formelor, a structurii
și a culorilor originale pentru toate tipurile de porți,
reparații anuale la zidărie și lemn, și ori de câte ori
este nevoie, înlocuiri de țigle la acoperișul porții.
Nu se recomandă executarea porților din
metal și schimbarea formei porților (foto2,4,6).
5 6
pag.46

49. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.3. Porțile / Tipologie
Frontul continuu la stradă al caselor săsești și
regulile de compunere stricte ale fațadelor
caselor au dus la crearea de porți de o mare
diversitate. Gospodăriile mai sărace au porți
scunde simple, din scânduri de lemn (foto6) de
obicei urmând modelul gardului ce împrejmuiește
lotul casei, și ocazional cu încrustări decorative
pe stâlpi. În mare majoritate însă, porțile săsești
Tipul 1 1 Tipul 2 2
sunt încadrate de goluri în zidul de fațadă, care
permit accesul atelajelor. Astfel, luând în
considerare prezența la toate tipurile de porți a
acoperișului de țiglă al zidului în care e făcut golul
porții, după forma golului, deosebim porți ce sunt
încadrate de goluri semicirculare cu arc in plin
cintru (foto2), sau cu arc baroc realizat fie din
zidărie de cărămidă, fie din grinzi din lemn de
stejar cioplite, sau porți ce închid goluri
rectangulare, cu grinzi din lemn de stejar, lăsate
aparente (foto3), acoperite cu pazii decorative
(foto5) sau chiar cu ornamente din mortare de var
Tipul 3 3 Tipul 4 4
pe stuf.
După canatele porților deosebim porți cu un
canat (care de obicei au un gol separat în zidul de
fațadă pentru accesul oamenilor –foto1) sau
două canate (de obicei inegale, dintre care unul
mai mic pentru accesul oamenilor și altul mai
mare pentru accesul ocazional al atelajelor
agricole – foto4) cu sau fără traforuri la partea
superioară.
Tipul 5 5 Tipul 6 6
pag.47

50. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.3. Porțile
Tipul 1 este reprezentat de porțile cu portiță
separată încadrată la rândul ei de goluri cu formă
dreaptă sau semicirculară la partea superioară.
În acest caz porțile pentru accesul atelajelor au
un singur canat cu sau fără ornamente la partea
superioară, canat încadrat de goluri cu grindă sau
cu arc.
Portițele sunt structurate ca orice ușă
dulgherească simplă având fie scânduri simplu
așezate (foto1), fie tăblii (foto2), fie modele
geometrice mai simple sau mai rafinate
1 2 3
(foto3,4,5,6).
7 4 5 6
pag.48

51. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.3. Porțile
Tipul 2 este reprezentat de porțile ce sunt
încadrate de golurile semicirculare la partea
superioară. Arcele pot fi in plin cintru, baroce sau
turtite, executate din grinzi de stejar fasonate cu
barda (foto6) sau din cărămidă.
Bogat ornamentate, aceste goluri
semicirculare încadrează porți cu unul sau două
canate (foto3,5,6), cu canate inegale
1 2
(foto1,2,7,4), sau cu portiță înglobată în structura
canatului unic (foto5,6).
3 4
7 5 6
pag.49

52. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.3. Porțile
Tipul 3 de porți, cele ce sunt încadrate de
goluri cu grindă, pot fi într-un singur canat (cu
portiță înglobată în canat sau cu portiță separată)
sau în două canate inegale, cu sau fără canate
ornamentate. Grinzile de stejar ale golurilor pot fi
aparente (foto2,7,4) cu pazie ornamentală (foto1)
sau acoperite de tencuieli în câmp sau cu
profilaturi (foto 3,5,6).
1 2
De asemenea punctele de sprijin ale grinzilor
pot avea cărămizi ieșite în consolă, simple sau
profilate, care micșorează deschiderea grinzii și
ușurează transmiterea eforturilor rezultate din
greutatea grinzii la zidurile de sprijin.
3 4
7 5 6
pag.50

53. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.3. Porțile
Tipurile 4 și 5 definesc mai clar noțiunile de
canate fără ornamente (foto1), cu ornamente
simple (foto 4,7) și cu ornamente traforate la
partea superioară a canatului (foto 2,5,6,8).
1 2
3 4 5
6 7 8
pag.51

54. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.3. Porțile
Tipul 6 de poartă descrie poarta de înălțime
mică, specifică gospodăriilor mici, amplasată
între stâlpi (câteodată ornamentați), care de
obicei continuă stilul împrejmuirii curții. În
general, aceste porți sunt făcute din scânduri din
lemn de brad, cu sau fără decupaje decorative la
partea superioară, cu portiță separată sau
înglobată în poarta atelajelor.
1 2
3 4
7 5 6
pag.52

55. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.3. Porțile
Pentru tipul 6 de porți se recomandă
păstrarea lemnului ca material de execuție și o
formă cât mai discretă de ornamentare
Nu se recomandă:
-execuția porților cu structură metalică;
-executarea închiderilor structurii canatelor
cu tablă;
-introducerea de decorații specifice metalului
1 2
prelucrat în bare sau foi, decorații străine
ornamenticii săsești.
3 4
7 5 6
pag.53

56. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.3. Porțile
În fotografii se observă o varietate a
principalelor elemente ce definesc poarta
săsească:
-acoperișul cu țiglă solz;
-cărămizile ieșite pentru a eficientiza statica
porții;
-grinda „buiandrug” a porții cu sau fără
ornamentație și pazie;
-arcele;
-structura canatului porții fără ornamente (cu
șipci sau cu traforuri).
1 2 3
4 5 6 7 8
pag.54

57. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.3. Porțile
Similar paginilor anterioare, în fotografii se
observă varietatea principalelor elemente ce
definesc poarta săsească:
-acoperișul cu țiglă solz;
-cărămizile ieșite pentru a eficientiza statica
porții;
-grinda „buiandrug” a porții cu sau fără
ornamentație și pazie;
-arcele;
-structura canatului porții fără ornamente (cu
șipci sau cu traforuri).
1 2 3
4 5 6 7 8
pag.55

58. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.3. Porțile
Similar paginilor anterioare, în fotografii se
observă varietatea principalelor elemente ce
definesc poarta săsească:
-acoperișul cu țiglă solz;
-cărămizile ieșite pentru a eficientiza statica
porții;
-grinda „buiandrug” a porții cu sau fără
ornamentație și pazie;
-arcele;
-structura canatului porții fără ornamente (cu
șipci sau cu traforuri).
1 2 3
4 5 6 7 8
pag.56

59. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.3. Porțile
Similar paginilor anterioare, în fotografii se
observă varietatea principalelor elemente ce
definesc poarta săsească:
-acoperișul cu țiglă solz;
-cărămizile ieșite pentru a eficientiza statica
porții;
-grinda „buiandrug” a porții cu sau fără
ornamentație și pazie;
-arcele;
-structura canatului porții fără ornamente (cu
șipci sau cu traforuri).
1 2 3
4 5 6 7 8
pag.57

60. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.4. Soclurile
Parte integrantă a fațadei, soclul este
elementul care trebuie să dea acesteia
„greutate”, echilibrând vizual compoziția fațadei.
Expus atât umezelii din sol, cât și aceleia
provenite indirect din stropii de ploaie împroșcați
de pavaj, soclul este locul în care tencuielile din
mortare de var se distrug cel mai frecvent și
necesită reparații. În cazul în care soclul nu este
1 2
ornamentat, se folosesc tehnici și materiale
tradiționale, și în cazul în care au mai fost
executate astfel de reparații la tencuieli cu
mortare de var sub îndrumarea unui meșter
tencuitor, lucrările de reparații pe suprafețe mici
pot fi executate de către proprietar.
Se recomandă reparații anuale la soclurile
tencuite cu mortare de var (foto1), însă ele pot fi și
curățate de tencuială pe o porțiune, expunând
piatra sau cărămida din compoziția zidului -
foto3,4 (de menționat că rosturile dintre pietre
sau cărămizi trebuie umplute cu mortare de var
3 4
pentru a preântâmpina spălarea liantului zidului –
de obicei pamânt galben).
Nu se recomandă aplicarea pe socluri a
tencuielilor din mortare de ciment (foto2) sau a
placajelor de piatră în mortare de ciment
(foto4,6).
5 6
pag.58

61. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.5. Ferestrele
Ferestrele sunt unele dintre elementele cele
mai importante ale fațadelor atât pentru rolul lor
funcțional cât și pentru ritmul vizual impus prin
repetitivitate fațadelor săsești. Ele au o
conformație adaptabilă fiecărui sezon fiind
formate din două tocuri, unul pe exteriorul zidului
și unul pe interiorul lui, pe care se pun două
rânduri de geamuri pe timpul iernii sau un rând de
obloane la exterior și un rând de geamuri la
interior pe timpul verii. 1 2 3
7 4 5 6
pag.59

62. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.5. Ferestrele
Configurația adaptabilă la condițiile climatice
aduc un plus de importanță ferestrelor ele având
și rolul de a eficientiza termic întreaga casă.
Variate ca dimensiuni și ornamente, atât
obloanele cu clapete mobile cât și canatele cu
sticlă și baghete ale ferestrelor impresionează
prin calitatea meșteșugărească a lucrării,
ingeniozitatea soluțiilor de asamblare,
durabilitatea și frumusețea obiectului finit.
Se recomandă păstrarea în forma originală
atât a canatelor cu sticlă cât și a obloanelor.
1 2 3
7 4 5 6
pag.60

63. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.5. Ferestrele
Ferestrele istorice au în general forme
dreptunghiulare, cu supralumină, fiind montate
vertical pe fațade. În general, tâmplăria ferestrei
este în două canate, fiecare canat fiind împărțit in
două de șprosuri.
Obloanele ferestrelor trebuie păstrate și
merită a fi refăcute acolo unde s-au pierdut sau
au fost alterate.
1 2
Atât obloanele cât și ferestrele au feronerii
deosebit de valoroase, executate de meșteri
fierari. Feroneria originală mai funcţionează de
cele mai multe ori și trebuie recuperată, reparată,
refolosită și refăcută, lucru care poate fi făcut
chiar de către proprietari cu minime cheltuieli.
Pentru tâmplăria degradată însă este
obligatorie colaborarea cu meșterii de
specialitate dulgheri și tâmplari.
Repararea ferestrelor istorice este
preferabilă nu numai din punct de vedere al
protecției monumentelor ci este și mai ieftină
3 4
decât achiziționarea de ferestre noi.
Nu se recomandă (foto2,4,6):
-înlocuirea obloanelor rulouri moderne din
material plastic.
-modificarea proporțiilor ferestrelor
-montarea de ferestre termopan cu rame din
material plastic (PVC)
5 6
pag.61

64. Casele
1.1 EXTERIORUL 1.1.2. Fațadele / 1.1.2.5. Ferestrele
1 2 3
4 5 6
7 8 9
pag.62

65. Casele
1.1 EXTERIORUL 1.1.2. Fațadele / 1.1.2.5. Ferestrele
1 2 3
4 5 6
7 8 9
pag.63

66. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.5. Ferestrele din zona demisolului înalt și
din zona pivnițelor sunt de obicei ferestre de
aerisire și sunt foarte importante pentru
eliminarea umidității din beciuri pe timpul verii
fiind important ca ele sa fie menținute deschise in
acest sezon.
Tot în acest registru orizontal pot fi ferestre ale
unor spații de locuire, amenajate recent, mult mai
mari ca dimensiuni decât aerisirile și care trebuie
1 2
tratate ca și ferestrele registrului superior: cu
două tocuri care să permită montajul a două
rânduri de geamuri pe timpul iernii și montajul
obloanelor la exterior pe timpul verii.
În general acestor ferestre și goluri li se aplică
recomandările și restricțiile ferestrelor așa cum
au fost descrise în paginile anterioare.
3 4
5 6
pag.64

67. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.2. Fațadele
1.1.2.5. Golurile din câmpul pinionulu
(ghibălului) au de obicei rolul de control al
temperaturii aerului asigurând recircularea
aerului în pod. Este important ca ele sa fie
menținute deschise mai ales în sezonul cald și
de aceea marea majoritate a acestor goluri nu
au canate și tocuri (foto2) fiind tratate doar din
punct de vedere al decorației cu ancadramente,
similar modului în care sunt tratate ferestrele.
1 2
O mică parte din aceste goluri au însă
obloane cu clapete mobile, similare celor
folosite la ferestre ca și dulgherie și feronerie.
În general acestor obloane și goluri li se aplică
recomandările și restricțiile golurilor ferestrelor
așa cum au fost descrise în paginile anterioare.
Astfel nu este recomandată:
-modificarea dimensiunilor golurilor
-montarea de obloane de plastic tip rulou
-distrugerea ancadramentelor și a celorlalte
decorațiuni adiacente acestor goluri. 3 4
5 6
pag.65

68. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.3. Gardurile (împrejmuirile)
De asemenea importante în definirea
caracterului specific al imaginii satului săsesc,
împrejmuirile sunt în mare parte construite din
ziduri de cărămidă și piatră, cu acoperiș în două
ape și învelitoare de țigle solz.
Tehnicile de construcție ale acestor împrejmuiri
nu sunt diferite de cele ale zidurilor și
acoperișurilor (foto7).
O frecvență mare o au și împrejmuirile din
1 2
lemn, acestea fiind mai vizibile însă dinspre
grădini și mai puțin întâlnite în frontul continuu al
străzii.
Fie că sunt din lemn cu decupaje decorative
la partea superioară, fie că sunt din zidărie (de
piatră, cărămidă sau au structură mixtă), aceste
împrejmuiri trebuie întreținute și păstrate pentru
a nu pierde caracterul locului. Astfel, în foto 1 și
2, 3 și 4, 5 și 6 se pot vedea ipostaze inițiale și
ipostaze remediate ale unor astfel de împrejmuiri.
3 4
7 5 6
pag.66

69. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.3. Gardurile
În funcție de scopul și efectul dorit gardurile
pot fi înalte, joase și cu grade diferite de
transparență.
În cazul în care se dorește un gard
„transparent” (foto1,2), de înălțime mică
(foto3,4,5) sau opac și înalt (foto6,7,8), este
recomandată folosirea materialelor și formelor
specifice arhitecturii săsești (foto1,3,4,6,7).
1 2
3 4 5
6 7 8
pag.67

70. Casele
1.1 EXTERIORUL 1.1.3. Gardurile / Exemple nerecomandate
1 2 3
4 5 6
7 8 9
pag.68

71. Casele
1.1 EXTERIORUL 1.1.3. Gardurile / Exemple nerecomandate
1 2 3
4 5 6
7 8 9
pag.69

72. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.4. Curțile
Perfect organizate pentru ocupația
locuitorilor satului (agricultură și creșterea
animalelor), curtea săseasca este închisă la
„stradă” de corpurile de locuit și de zidul porții, iar
în spatele curții de șură.
Această amplasare permite accesul facil cu
atelaje la anexa agricolă (șură) pe drumul cel mai
scurt, având tot timpul acces direct la anexele
gospodărești din lateralele curții.
1 2
Golurile din ziduri reprezentate de accese și
ferestre, porțile din lemn ale anexelor
gospodărești și agricole, închiderile din lemn și
zidărie, lucarnele de aprovizionare cu nutreț a
fânarelor, hornurile, pavajul de piatră (floasterul),
fântâna, acoperișurile (foto7), toate aceste
elemente variate ca textură, formă, culoare și
material, contribuie la definirea imaginii specifice
a curții săsești, și o completează fericit și
armonios pe cea a satului.
3 4
7 5 6
pag.70

73. Casele
1.1 EXTERIORUL 1.1.4. Curțile / Exemple din Saschiz
1 2 3
4 5 6
7 8 9
pag.71

74. Casele
1.1 EXTERIORUL 1.1.4. Curțile / Exemple din Saschiz
1 2 3
4 5 6
7 8 9
pag.72

75. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.5. Șurile
Clădiri impunătoare prin volumetrie, în ciuda
statutului lor de anexe agricole, șurile sunt o
prezență pregnantă și în satul săsesc,
contribuind la caracterul specific al acestuia
(foto1,2,5). Datorită acestui fapt, șurile trebuie
păstrate ca element volumetric în compoziția
gospodăriei săsești chiar dacă și-au pierdut
funcționalitatea. Eliminarea acestor structuri este
nerecomandată și trebuie amendată ca
1 2
distrugând imaginea satului, disturbând ritmul
volumetric dat de pantele acoperișurilor.
Se recomandă:
-întreținerea în bună stare a învelitorii din țigle
solz pentru a împiedica degradarea lemnului
șarpantei;
-păstrarea închiderilor laterale din scândură
pentru a evita dislocarea elementelor
componente la vânt puternic.
3 4
5
pag.73

76. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.5. Șurile
Șurile sunt construcții eminamente agricole,
folosite atât la depozitarea fânului și atelajelor,
cât și la adăpostirea animalelor. De obicei, șurile
au o parte de zidărie (dedicată animalelor) și o
parte din lemn de stejar cu închideri de scândură
din lemn de brad (foto2,4,6).
Dacă lucrările de zidărie nu prezintă aspecte
inedite, lucrările de dulgherie sunt exemple de
excelență a meșterilor, îmbinările dintre stâlpi,
1 2
grinzi, contrafise și legături fiind adevărate opere
de artă (foto1,3,5).
Nu se recomandă neglijarea acestor structuri
și acceptarea deteriorărilor graduale prin
neefectuarea de lucrări elementare de întreținere
a acoperișurilor (foto7).
3 4
7 5 6
pag.74

77. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.6. Floasterul (pavaj cu piatră de râu)
Floasterul este un pavaj cu piatră rotundă de
râu și se întâlnește în satele săsești, în fața
caselor ca trotuar cu rigolă, și în curți ca pavaj
continuu, deseori cu rigolele de scurgere a apelor
pluviale marcate de pietre mai mari (foto1), având
fâșie de aproximativ 1 metru pe lângă casă, pe
ruta cea mai scurtă spre grajduri, marcată cu
piatră lată (foto2,3,6) sau așezată diferit față de
cea din restul curții.
1 2
Acest pavaj este mult mai bun decât turnarea
în câmp continuu de asfalt sau ciment deoarece
pavajul de piatră permite repararea ușoară,
scurgerea apelor pluviale sau infiltrarea lor în
pământ (după caz) și, pe vreme frumoasă,
împiedică efectul radiant al cimentului sau
asfaltului, contribuind la răcorirea zonei.
Se recomandă menținerea floasterului fără
vegetație, prin curățare de câte ori este nevoie.
Pe lângă calitățile funcționale, floasterul dă
caracterul specific al imaginii satului, având chiar
valențe estetice prin compoziția rezultată din linia
3 4
rigolelor de scurgere.
O altă calitate a sa este costul redus, piatra
rotundă de râu putând fi procurată direct din
natură, iar punerea în operă poate fi făcută chiar
de proprietar.
5 6
pag.75

78. Casele
1.1 EXTERIORUL
1.1.7. Hudita
Definită de spațiul dintre două case vecine,
situată pe limitele laterale ale loturilor, având
pantă de scurgere spre stradă, hudița reprezintă
zona de colectare și direcționare a apelor pluviale
la rigola străzii, și ajută la împiedicarea extinderii
rapide a focului de la o șura la alta în caz de
incendiu.
Se recomandă (foto1):
-menținerea hudiței curate, fără vegetație și
resturi de țigle;
-menținerea pantei de scurgere spre orificiul
de scurgere din zidul fațadei;
-menținerea zidului hudiței în stare bună
(țigla, tencuiala și orificiul de scurgere al apei
neobturat);
-întreținerea se face curățând de câte ori este
nevoie spațiul de resturi vegetale sau țigle sparte.
Nu se recomandă:
-alterarea imaginii zidului hudiței astfel încât
să pară că nu face parte din fațada casei (foto3);
-amenajarea de construcții în spațiul hudiței,
în dezacord cu arhitectura săsească;
-concentrarea în această zonă a jgheaburilor
de scurgere, jgheaburi care nu fac altceva decât
să concentreze apele pluviale de pe tot
acoperișul în colțurile caselor.
1 2 3
pag.76

79. Casele
1.2 INTERIORUL
1.2.1. Ușile
De o mare diversitate formală, ușile din
arhitectura săsească impresionează prin
calitatea meșteșugărească a lucrării,
ingeniozitatea soluțiilor de asamblare,
durabilitatea și frumusețea obiectului finit.
Ușile pot fi mai simple, numite și dulgherești
(foto1,2,3) sau pot avea îmbinări și ornamente
mai complicate, care necesita mai mult timp de
realizare și care sunt potrivite spațiilor de locuit.
Ușile dulgherești pot fi cu scânduri în lambă și
uluc (foto2,3), cu tăblii (foto1) sau motive
geometrice, asamblate cu cepuri și cuie de lemn
1 2 3
sau cuie de fierar. Aceste uși se folosesc de
obicei la închiderea spațiilor clădirilor anexe
(pivnițe, șopruri, grajduri) și au o grosime medie
de 4-5 cm.
Se recomandă recondiționarea (foto7) și
păstrarea în bună stare a ușilor dulgherești.
7 4 5 6
pag.77

80. Casele
1.2 INTERIORUL
1.2.1. Ușile
Ușile spațiilor de locuit reprezintă un element
important al casei săsești. Variată ca formă și
dimensiuni, pe lângă valoarea funcțională
intrinsecă pe care o are, ușa săsească este bogat
decorată, de la profilaturi discrete ale tăbliilor și
figuri geometrice de efect până la intarsii și
motive florale pictate. Decorațiile acestor uși au
făcut ca valoarea lor de obiect de artă să
preceadă valoarea funcțională, multe dintre
aceste uși fiind acum folosite ca obiecte
decorative în apartamentele imobilelor urbane.
Feroneria atașată de obicei acestor uși nu
1 2 3
este mai prejos ca valoare conferind întregului
ansamblu, ușă și feronerie, un aspect unic și
complex prin funcționalitate și frumusețe.
Se recomandă folosirea acestor uși la
interiorul caselor săsești, unde lipsesc se
recomandă execuția unora noi după modele
existente, întregite bineânțeles de feronerie, iar
acolo unde ușile au defecțiuni se recomandă
repararea, restaurarea și conservarea după caz,
și aducerea ușii la o stare cât mai apropiată de
cea inițială.
4 5 6
pag.78

81. Casele
1.2 INTERIORUL
1.2.2. Feroneriile
Mânere, broaște, șilduri, chei, balamale, cuie
și piroane, toate elementele de feronerie ce intră
în componența încuietorilor săsești pot fi
realizate și asamblate într-un simplu atelier de
fierărie subliniind încă o dată relația strânsă
dintre arhitectura și modul de viață din
comunitățile săsești care confereau o
independență totală de ajutorul venit din afară.
De tip aparent, încuietorile săsești sunt
1 2
variate putând avea mecanismul la exterior,
parțial acoperit sau ascuns de elemente metalice
rafinat ornamentate și sunt dovada vie a
talentului meșterilor fierari sași. Cu o durabilitate,
simplitate, funcționalitate și frumusețe de invidiat,
este recomandat ca feroneriile ușilor să fie
întreținute în bună stare și daca e cazul să fie
reparate, restaurate și conservate după caz,
aducându-le la o stare cât mai apropiată de cea
inițială.
3 4
7 5 6
pag.79

82. Casele
1.2 INTERIORUL
1.2.3. Sobele
Punct central de interes în camera săsească,
soba de cahle avea un rol multiplu fiind atât obiect
decorativ cât și funcțional pentru încălzire și gătit.
Variate ca și conformație, sobele săsești
autentice sunt rare în zilele noastre și se
recomandă păstrarea lor intactă chiar dacă nu
mai sunt funcționale.
1 2
3 4 5
6 7 8
pag.80

83. Casele
1.2 INTERIORUL
1.2.4. Tavanele (planseele)
Majoritatea planșeelor săsești au structura de
grinzi din lemn de stejar cu scândură de brad
suprapusă alternativ la tavanele camerelor de
locuit (foto1,2) și bolțișoare de cărămidă (foto4,5)
sau dușumeaua oarbă (știucătură/ foto8) la cele
ale pivnițelor. Familiile mai înstărite își permiteau
pivnițe boltite (foto7).
Aceste planșee au stratul de umplutură din
pământ galben și sunt pardosite cu scândură de
1 2
brad în camerele de locuit și cu cărămidă in
poduri. Stratul de umplutură este de aprox. 20 cm
și oferă o bună protecție termică și fonică.
Planșeele de lemn săsești sunt lucrări
dulgherești de o frumusețe deosebită, de obicei
semnate pe grinda de meșter cu inscripții datate
rafinate, și conferă tavanelor un aspect casetat,
uneori decorat cu pictură.
Nu se recomandă alterarea aspectului
tradițional al planșeului (foto6).
4 5
6 7 8
pag.81

84. Casele
1.2 INTERIORUL
1.2.5. Mobilierul si țesăturile
Mobilierul
Rânduiala săsească (Sachsische
Lebensordnung) se reflectă și în piesele de
mobilier.
Chiar dacă se găsesc într-o stare proastă,
ele pot fi recondiționate și folosite în mod uzual,
turiștii fiind încântați de stilul țărănesc de
decorare al caselor.
Pictate sau nu, piesele tradiționale de
1 2
mobilier, cum sunt Kastenele, lăzile, oglinzile cu
rame de lemn sau de sticlă, blidarele, scaunele
sau paturile readuc atmosfera liniștită vieții la
țară.
3 4
7 5 6
pag.82

85. Casele
1.2 INTERIORUL
1.2.5. Mobilierul si tesaturile
Țesăturile
Ștergare, peretare cu scrisuri ţesute, brodate,
feţe de perine (perne) cusute, huse pentru biblie
sau pentru o carte preţioasă, port ace în formă de
inimioară, mileuri, peretare micuţe, toate pot
decora interiorul căminului și vor impresiona prin
originalitate orice vizitator.
Cu desene florale sau zoomorfe brodate pe
pânza de in, cânepș sau bumbac, țesăturile stau
1 2
mărturie pentru iscusința și hărnicia gospodinei.
Motivele florale sunt cel mai des folosite atât pe
textilele decorative, cât şi pe ceramică şi mobilier
pictat. Amintim laleaua, care reprezintă semnul
de mândrie, ospitalitate, putere şi bucurie, rodia
(mărul de granată), figurată sub formă de pomul
vieţii după tipar Iranian, ca simbol al evoluţiei
ciclice a universului și al morţii urmate de
regenerare, margareta, garofiţa, trandafirul - ca
simbol al bucuriei şi dragostei, bujorul, bradul - ca
simbol al vieţii veşnice, al tinereţii şi al vigorii,
păunul - ca simbol al fertilităţii, vrabia - ca simbol
3 4
al belşugului şi rodniciei, cocoşul - ca simbol
solar, porumbelul - ca simbol al dragostei, la
margine au franj sau cipcă (dantelă) de mână,
cusută ori doar pe margini sau mijloc, feţe de
masă de pânză, cu ciur (dantelă cu ochiuri mari).
Culorile folosite predominant sunt albastrul și
negrul pentru țesăturile săsești.
5 6
pag.83

86. Casele
1.3. SFATURI PRACTICE
1.3.1.Sfaturi practice pentru întreținere
Anual, în cazul în care se aplică tehnici și materiale tradiționale pentru efectuarea lucrărilor de întreținere și în cazul în care acestea au mai fost facute
anterior sub îndrumarea unui meșter, atunci următoarele lucrări pot fi executate de către proprietarii caselor:
1. Pentru întreținere, pe suprafețe mici tencuielile deteriorate se completează cu tencuieli din mortare de var numai daca nu sunt afectate elemente de
ornament sau tencuieli decorative (caz în care se apelează la personal calificat în lucrul pe monumente).
2. Se refac zugrăvelile cu var pastă și pigmenți minerali cu o paletă coloristică pastelată, obligatoriu în aceeași nuanță cu cea existentă, numai dacă nu
sunt afectate și zugrăveli speciale cu inscripții sau motive decorative (caz în care se apelează la personal calificat în lucrul pe monumente).
3.Se curăță hornurile și li se verifică integritatea structurală și funcțională. În cazul în care hornurile nu corespund se repară păstrând forma și materialele
originale.
4.Lemnăria porților și ferestrelor se inspectează și se protejează împotriva umezelii. În cazul în care lemnăria trebuie reparată se apelează la personal
calificat pentru înlocuirea DOAR a părților deteriorate.
5.Obloanele se curăță, repară, protejează împotriva umezelii, depozitează și înlocuiesc pe timp de iarnă cu ferestre pentru a eficientiza termic spațiile de
locuit prin efectul de dublare a geamurilor. În cazul în care obloanele trebuie reparate se apelează la personal calificat pentru înlocuirea DOAR a părților
deteriorate.
6.Aerisirile pivniței vor fi menținute deschise pe timpul verii pentru a ajuta la eliminarea umezelii din pereți (această activitate poate fi făcută de către
proprietar fără asistența personalului calificat în lucrări pe monumente).
Ori de câte ori este posibil și de preferat a fi executate regulat de proprietar enumerăm următoarele activități:
1.Acoperișurile se inspectează și se verifică în vederea identificarii țiglelor lipsă sau sparte (care se înlocuiesc imediat cu țigle identice ca material, formă
și culoare), a identificarii urmelor de șiroire a apei pe elementele șarpantei și identificarii căpriorilor sau laților putrezi. În cazul în care se găsesc neregularități
se cere sfatul unui proiectant sau constructor specializat pe monumente și se începe colaborarea cu meșterul de specialitate.
2.Se urmărește ca nivelul fântânii din curte să fie tot timpul cu aproximativ 1 metru sub nivelul de călcare al beciului. În caz contrar se golește fântâna până
la nivelul indicat.
3.Se urmărește apariția zonelor umede în pardoselile beciului, lucru care indică de obicei apariția unui traseu nou de apă subterană care trebuie captată
și redirecționată cu drenuri, în caz contrar putând duce la deteriorări structurale majore ale zidăriei. În cazul în care se fac doar lucrăi de săpături la distanță
sigură de pereții portanți ai casei, acestea se pot face fără personal autorizat pe monumente.
4.Se repară lemnăria și feroneria porților, obloanelor și ferestrelor în cazul în care nu sunt necesare înlocuiri de elemente sau lucrări de reparație
complexe.
5.Pavajul se menține curat și fără iarbă atât în curte și hudiță, cât și în fața casei, acest fapt ajutând la îndepărtarea rapidă a apelor pluviale de lângă
zidurile caselor și redirecționarea ei către rigolele de scurgere.
pag.84

87. Casele
1.3. SFATURI PRACTICE
1.3.1.Sfaturi practice pentru întreținere
Doar în caz de necesitate, doar cu sfatul unui proiectant sau constructor specializat pe monumente si doar cu colaborarea cu meșteri zugravi, tencuitori,
fierari, zidari, dulgheri și tâmplari pricepuți.
1.Pentru realizarea zugrăvelilor speciale cu inscripții sau motive decorative se recomandă sfatul unui proiectant sau constructor specializat pe
monumente si colaborarea cu meșteri zugravi pricepuți.
2.Pentru repararea zidăriilor cu fisuri mari, însă nu înainte de a afla motivul apariției fisurilor și numai cu avizul inginerului structurist, se recomandă sfatul
unui proiectant sau constructor specializat pe monumente și colaborarea cu meșteri zidari pricepuți.
3.Pentru repararea suprafețelor mari de tencuială deteriorată, cu ornamentație sau tencuieli decorative se recomandă sfatul unui proiectant sau
constructor specializat pe monumente și colaborarea cu meșteri tencuitori pricepuți.
4.Pentru reparațiile la lemnăria porților, a obloanelor și ferestrelor se recomandă sfatul unui proiectant sau constructor specializat pe monumente și
colaborarea cu meșteri dulgheri și fierari pricepuți care pot înlocui DOAR părțile deteriorate.
pag.85

88. Casele
1.3. SFATURI PRACTICE
1.3.2.Sfaturi practice pentru reparare
Context general
Construcțiile anterioare sec al XIX lea au fost executate fără izolarea hidrofugă a fundației și au funcționat bine atâta vreme cât finisajele aferente
(tencuieli și zugrăveli, pardoseli, pavaje) au permis eliminarea rapidă a umezelii de ascensiune capilară.
Introducerea finisajelor impermeabile (tencuieli cu ciment, zugrăveli cu vopsea de ulei sau vinacet, placaje de faianță, pardoseli din ciment, strat suport de
ciment la pardoseli, trotuare din asfalt sau ciment turnat continuu etc.) provoacă apariția igrasiei cu toate efectele ei nedorite: desprinderea tencuielilor,
putrezirea planșeelor din lemn și în final, descompunerea mortarului din masa zidăriei și a elementelor componente ale zidului. Aplicarea de izolații hidrofuge
verticale accelerează procesul de degradare! Igrasia poate fi eliminată doar prin restabilirea echilibrului de respirație al zidurilor revenind la sistemele de
finisaj originale! Una dintre cele mai importante măsuri de asanare este înlaturarea tencuielilor de ciment și revenirea la tencuielile cu mortar de var și nisip.
Tencuielile vechi sănătoase vor fi păstrate, înlaturându-se doar porțiunile burdușite, care vor fi completate pe porțiuni, cu tencuieli din mortar de var și nisip,
executate cu respectarea grosimii, a modului de finisare și a compoziției tencuielilor originale.
Este indicat ca materialele folosite la repararea fațadelor să fie locale, astfel ele vor îndeplini regula de a repara casele valoroase cu materiale și tehnici
de construcție locale. Atât materialele locale cât și manopera sunt ieftine în zona rurală, marea majoritate a materialelor putând fi procurate chiar din natură.
Astfel varul pastă, care se utilizează conform STAS 146-61 “Var pentru construcții”, poate fi produs în propria curte atâta vreme cât este bine stins, are o
vechime de minim 6 luni și nu are impurități (piatră de var nestinsă, corpuri organice sau vegetale, nisip, praf etc.). Marea majoritate a caselor săsești au o
goapă de var in pivniță, folosiți-o! Varul hidratat din comerț nu se recomandă, poate fi folosit la zugrăveli, însă cu rezultate mult inferioare varului pastă.
Nisipul natural de râu sau de carieră, care trebuie să corespundă condițiilor prevăzute în STAS 1.667-70 “Agregate naturale pentru mortare și betoane
obișnuite, cu lianți hidraulici”, va trebui să fie corespunzător din punct de vedere al granulației și să nu conțină pulbere fină de argilă, materii organice sau
vegetale. Acesta poate fi procurat din pâraiele din zonă cu un cost minim.
Adaosurile mortarelor de var (praf de cărămidă, praf de porțelan, praf de piatră, cărbune de lemn, grăsime animală, ulei de in, cenusă, fibre animale sau
vegetale, paie etc) conferă acestora proprietăți mecano-fizice extrem de diferite, adaptate diferitelor situații de punere în operă. Astfel au fost dezvoltate
rețețe de mortare speciale rezistente la foc (mortare despre care se spune ca au duritatea fierului), mortare de var hidraulic pentru construcții subacvatice sau
zone cu umiditate foarte mare (mortare care fac priza în absența aerului atmosferic), mortare impermeabile care își păstrează însa calitatea esențială de a
permite 'respirația' pereților etc. În mod curent se utilizează mortare simple de var fără adaosuri, pentru situații speciale se pot realiza însa diferite amestecuri
care permit adaptarea la situații particulare.
pag.86

89. Casele
1.3. SFATURI PRACTICE
1.3.2.Sfaturi practice pentru reparare
Compozitia mortarului de tencuiala variaza in functie de stratul de tencuiala care se aplica. In principiu fiecarea strat trebuie sa fie mai slab decat cel
anterior, aceasta se obtine prin diferite grosimi de tencuiala sau/si diferite compozitii ale mortarelor. O proportie comuna este de 1:3 (1parte volumetrica var/
3parti volumetrice nisip) in care volumul mortarului bine amestecat este aproape acelasi cu volumul cantitatii de nisip folosite. Marirea proportiei de nisip
slabeste mortarul, pentru diferite straturi de tencuiala se poate prepara un mortar mai gras in proportia de 1:2 sau 1: 1, insa trebuie tinut cont de contractia
tencuielii si aparitia fisurilor in tencuiala cruda. Pentru aceasta aplicarea tencuielilor de var se face in straturi subtiri iar la un anumit interval dupa aplicare se
face compactarea repetata a tencuielii pentru închiderea fisurilor. Suprafata tencuita se protejeaza pentru prevenirea evaporarii prea rapide a apei din
tencuiala.
Prepararea mortarului se poate face manual, într-o ladă de lemn, folosind o sapă specială sau una obișnuită, folosirea unui malaxor obișnuit pentru
ciment nefiind eficientă deoarece nu realizează o amestecare suficientă a mortarului. Se urmărește realizarea unui amestec cât mai omogen si vârtos. O
greșeala frecventă în prepararea mortarelor de var este aceea de a adăuga apa la amestecarea mortarului pentru a ușura prepararea – apa în exces slăbește
foarte mult varul, făcând mortarul inutilizabil.
pag.87