literature

1. DIVERSITATE TEMATICĂ,
STILISTICĂ ȘI DE VIZIUNE
ÎN OPERA MARILOR
CLASICI

2. 
 Mihai Eminescu
 Ion Luca Caragiale
 loan Slavici
 Ion Creangă
Cei 4 mari clasici

3. Mihai Eminescu
Poetul naţional al românilor
“omul deplin al culturii
româneşti” ( Constantin
Noica )
“Mânuirea perfectă a limbii
materne”

4. ROMANTISMUL IN POEZIA
EMINESCIANĂ
• Romantismul este un curent literar, apărut la începutul secolului al
XIX-lea, ca o manifestare vehementă față de ordinea social-feudală
și, implicit față de curentul clasicist. Romantismul exaltă
sentimentele, frenezia, pasionalul, imaginația creatoare, misterul si
fantasticul, sensibilitatea față de natura, evaziunea în vis dar și
trecutul istoric.Cel mai mare poet romantic al nostru este Eminescu,
ultimul romantic pe plan european care s-a si autodefinit ca atare în
poezia "Eu nu cred nici în Iehova"; "Eu ramîn ce am fost: un
romantic".A vorbi despre unviersul poeziei eminesciene si a-i releva
diversitatea înseamna a-i determina temele principale, vibrația
interioară, ordinea particulară, specifică, în sensul în care G.
Calinescu definește termenii: "Poezia își are universul ei, asa cum
un continent are fauna si flora lui". Ne ramâne să-l descifrăm si să-l
descriem pe scurt, așa cum am descrie o lume.

5. POEZIA EMINESCIANĂ
• Există inainte de toate, o anumită natură exterioară pe care
poezia eminesciană ne-o relevă si pe care o recunoaștem
îndată. Elementele specifice naturii eminesciene sunt cele
terestre (lacul, teiul, codrul, etc) care constituie un labirint al
carui parcurgere presupune inițiere si cele cosmice (stelele,
luna, mările, cerul, soarele) care sunt surprinse în ipostaza lor
fundamentală de trecere a timpului. Natura eminesciană este
tipic romantică. Ea încadrează și amplifică un sentiment, o
idee, o atitudine: devine paradis al indragostiților în poezia
erotică ("Sara pe deal", "Lacul", "Dorința"), personaj care face
"teoria spețelor vesnice" în "Revedere", realitate metafizică în
"Mai am un singur dor".

6. TEME LITERARE
• Arta poetică - menirea poetului și a poeziei în
societate ("Epigonii")
• Trecutul istoric ("Scrisoarea III")
• Dragostea și natura - se contopesc, iar natura
apare în două ipostaze: terestră și cosmică
("Dorința", "Floare albastră", "Sara pe deal")
• Poezia folclorică ("Revedere")
• Poezia filozofică - se referă la condiția omului de
geniu ("Luceafărul")

7. Motive literare
• 1. Cosmogonia
• 2. Relativitatea timpului și
spațiului
• 3. Macro și micro-cosmosul
• 4. Călătoria cosmică
• 5. Zburătorul
• 6. Geniul, demonul și
titanul
• 7. Mortul frumos
• 8. Codrul, lacul, luna și
stelele
• 9. Onirismul
Curente literare
• Eminescu a realizat o
adevărată sinteză
organică între
romantism și rigoarea
spiritului clasic.

8. OPERE
• „Sărmanul Dionis”, în care se face simţită
reflectarea subiectivă asupra lumii, reuneşte o
serie de teme tipic romantice existente şi în
literatura universală: natura, iubirea, precum şi
condiţia omului de geniu.
• Luceafarul se incadreaza in specia litarera a poemului, specie
de interferenta a epicului cu liricul, de intindere relativ mare,
cu un continut filozofic si caracter alegoric. Tema poemului
este romantica: problematica geniului in raport cu lumea,
iubirea si cunoasterea. Compozitia romantica se realizeaza prin
opozitia planurilor cosmic si terestru si a doua ipostaze ale
cunoasterii: geniul si omul comun.

9. REALIZARE ARTISTICĂ
• Soarta lui de mare poet universal abia acum începe,
după o sută de ani de la naștere și în preajma a trei
sferturi de veac de la stingere, când toți oamenii
poporului său, pe care l-a iubit cu dragoste
neschimbata, se apropie toti, din ce in ce mai mult, cu
sete de frumusete si cultura, de opera lui uimitoare.
Este un rod al suferintei sale ca om, al dramei sale ca
artist si al dragostei sale fata de poporul nostru. Nimic
nu exprima mai intreg legatura acestui poet national
cu fiinta poporului sau decat cuvintele pe care el
insusi le-a scris, intr-o clipa din acelea rare de
constiinta lucida asupra geniului sau atat de
reprezentativ: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din
popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea
de amar".

10. • Figurile de stil cele mai folosite sunt epitetul apreciativ și
cromatic, comparația abstractă sau concretă, metafora, atât de
specific eminesciană.
• Limbajul eminescian este surprinzător și inegalabil prin
valorificarea lexicului popular, a formelor cu iz arhaic, uimind
prin sintagme și imagini inedite, prin armonie și plasticitate
stilistică ("clopotul vechi împle cu glasul lui sara").

11. • Opera eminesciană inspirată din „izvorul curat ca
lacrima şi mai preţios ca aurul” –literatura
populară.Folclorul reprezintă doar punctele de plecare
în creaţia eminesciană, poetul conferind textului
popular noi simboluri şi semnificaţii(„Luceafărul”).
• Concluzii: Eminescu înţelegea prin fondul folcloric
însăşi existenţa artei şi valoarea ei naţională şi
originală, prin care se poate exprima în universalitate.
După istoria romanticilor, că istoria oricărui popor
începe cu mitologia lui, Eminescu a încercat „să
reconstituie din credinţele şi poveştile poporului
român, din „eresurile” lui , un mit românesc”.

12. Este cel mai
mare
dramaturg din
literatura
română.
I.L.Caragiale a
creat o operă
în care se
disting cu
usurintă 3
universuri
diferite:
comic, tragic
si fantastic.
ION LUCA
CARAGIALE

13. Viziunea comică e suverană în comedii si schițe, unde se surprinde puternicul
contrast între fondul si forma clasei burgheze românești de la sfârsitul
secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Caragiale prezintă evoluția
burgheziei, formele parvenirii ei, trăsăturile afișate și cele reale, ambiția și
orgoliul unei lumi care traiește într-un moment istoric favorabil afirmării.
Această preocupare este evidentă încă de la prima lui piesa, care aducea in
dramaturgia românească moravuri și tipuri specifice societății noastre. Mica
burghezie, dornică să avanseze cât mai rapid pe scara socială, nu mai este
înfățișată după modele straine, ca acelea de care se folosiseră primii noștrii
dramaturgi.
DESPRE STILUL
OPERELOR SALE

14. O scrisoare pierdută” atrage atenţia şi prin arta compoziţiei. Scriitorul
crează un conflict fundamental – pierderea scrisorii , prin care dă unitate
operei, dar şi altele secundare iscate, de exemplu, de alerta cuplului
Farfuridi-Brânzovenescu, care se tem că nu sunt consideraţi membride
marcă ai partidului lor, pe care îl apără cu fanatism, sau de apariţia lui
Dandanache, care încurcă situaţia.
Nuvela „În vreme de război” urmăreşte un caz psihologic, în contextul unui
mediu social în care setea de înavuţire veştejeşte spiritele.
OPERA

15. Comicul:Registrul comic este plin de savoare și-l demonstrează în comediile
sale și în "Momente și schițe"
Tragicul:Registrul tragic este ilustrat magistral în drama "Năpasta" și în
nuvelistica de factură psihologică, dar cu certe influențe naturaliste.
Complexitatea:Decurge din îmbinarea celor două registre, deoarece, în
spatele întâmplărilor, numai aparent de factură comică, se ascund veritabile
tragedii omenești.
TRĂSĂTURILE OPEREI

16. Comicul de situație:Reiese din situații surprinzătoare, coincidențe, încurcături,
confuzii.
Comicul de nume:Numele personajelor sugerează nu numai o trăsătură
dominantă, ci chiar un întreg caracter.
Comicul de caracter: prin crearea unor tipologii de personaje:demagogul
(Nae Catavencu)incornoratul (Trahanache)cocheta adulterina (Zita, Veta,
Zoe, Mita)cetateanul alegator (conu Leonida)confidentul (coana
Efimita)functionarul public (Pristanda)junele prim (Rica Venturiano, Stefan
Tipatescu)
Comicul de limbaj:Reiese din: asocieri neașteptate de cuvinte ("12 trecute
fix")pronunții greșite ("bampir", "catindrală")nonsensul ("Nu cunosc la un așa
rezon fără motiv")clișeul comparativ ("Te iubesc precum iubește sclavul lumina
și orbul libertatea")construcții ilogice ("Industria română e sublimă, dar lipsește
cu desăvârșire")
TIPURI DE COMIC

17. Ioan Slavici
El este considerat
“părintele nuvelei
româneşti” şi “un Balzac al
satului românesc”.
Nuvela “Moara cu noroc”
este una dintre cele mai
reuşite din cele aproape 100
de nuvele şi schiţe scrise de
Slavici.
Alături de Caragiale este
considerat creatorul nuvelei
realiste şi psihologice.

18. Trăsăturile operei
• Prin nuvelele sale, Slavici fundamentează analiza psihologică ,
prin crearea unor personaje care au o viață interioară
tensionată, determinată de aspecte exterioare , de natura
socială.
• De aceea, aceste personaje se afla în conflict continuu cu
lumea, fiind copleșite de un neiertator zbucium interior. În
nuvele sunt reliefate vechile rânduieli rurale, obiceiurile,
datinile,prejudecățile oamenilor simpli, Slavici încercând să
creeze un amplu tablou al satului transilvănean sub aspect
social, psihologic și moral.

19. • Caracteristica dominantă a intregii sale creații literare este intenția
moralizatoare, finalitatea etică. Aceasta s-a afirmat însă
precumpănitor în multe scrieri, in detrimentul realizării artistice,
lăsând cititorului impresie de artificial și neverosimil. Ficțiunea
moralizatoare a operelor lui Slavici ține- așa cum singur
mărturisește- de insșsi firea sa.

20. Opera
• Nuvela „Moara cu noroc”, reprezintă în literatura română
curentul realist, prin vocaţia de a picta mediul social şi de a crea
tipologii umane complexe. Moralist şi fin psiholog, Ioan Slavici
este precursor al lui Liviu Rebreanu, realitatea fiind zugrăvită
obiectiv, din perspectivă auctorială.

21. Realizare artistică
• Exactitatea termenilor, exprimarea impersonală, raritatea
ornamentelor retorice, repetiții, aglomerări enumerative,
comparații cu elemente concrete.
• Regionalismele și expresiile populare tipic ardelenești dau
culoare locală mediilor sociale prezentate într-un stil veridic.
• Stilul literar este denotativ, fapt care îi conferă precizie,
sobrietate și concizie.

22. Ion Creanga
Creangă este cel mai mare
povestitor român şi unul
dintre cei mai mari
povestitori europeni- Fraţii
Grimm, Perault şi Anderson.
Opera de maturitate este
scrierea memorialistică
“Amintiri din copilărie”.
“Povestea lui Harap-Alb”
este cel mai reprezentativ
basm al lui Creangă.

23. TRĂSĂTURILE OPEREI
 Caracterul popular, deși este predominant, totuși nu face din Creangă un simplu
autor popular, deoarece el valorifică în mod creator folclorul , prin talentul sau
adaptându-l unor concepții de viață mai vechi și mai noi. Influența folclorului se
observă în primul rând în faptul că majoritatea personajelor sale sunt construite pe
motivul luptei dintre bine și rău , luptă în care tiumfă întotdeauna binele și
dreptatea. Explotatorii și personajele negative sunt întotdeauna înfrânte și chiar
eliminate: soacra cu cele trei nurori este omorâtă, lupul asasin este pedepsit
exemplar de capra care are concepțiile unei lumi lucrative, spinul este nimicit de
calul lui Harap Alb. Toate acestea dovedesc o dragoste de viață nemaipomenită și o
fierbinte sete de libertate și dreptate, trăsături caracteristice poporului nostru.
 O altă trăsătură a lui Creangă este umorul, dublat adesea de ironie critică foarte
fină. În general umorul rezultă la Creangă din tot felul de situații hazlii, în care se
pun divers personaje ale operei și chiar și el însuși. Umorul mai poate să rezulte și
din descrierea personajelor sau a unor formule hazlii folosite de autor ca
"Dumnezeu să-l iepure”. "Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o” , "Ai să trăiești trei zile
cu cea de alaltaieri.” "Poftim, pungă, Ia masă, / Dacă ţi-ai adus de-acasă."

24. OPERA
 În „Amintiri din copilărie” este relevată evoluţia
tânărului de la primii ani se şcoală până la despărţirea lui
de satul natal pentru a se duce la şcoala din Fălticeni.
Este capodopera cu caracter naţional şi universal.
 „Povestea lui “Harap-Alb” – concluzii: În toate poveştile
sale Ion Creangă, improvizează pe marginea schemei
universale a basmului o imagine a vieţii ţărăneşti de
altădată cu tipurile ei morale, cu tradiţiile şi obiceiurile
ei, cu comportamentul şi limbajul ei specific.

25.  Opera lui Creangă nu este o simplă
memorialistică, ci o operă de artă în toată
puterea cuvântului, născută din nostalgia
după satul natal și spectacolul fascinant al
vârstei fericite. Astfel, întreaga citadelă a
lui Creangă, luată în totalitatea ei,
reprezintă o valoare incontestabilă a
literaturii române.